Cartea pe care ar fi scris-o ­Darwin

După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles - şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr sur­prinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace.

În „Ceasornicarul orb" (Hu­manitas), Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele „verigi lipsă" despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii.

Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi al raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). „Ceasornicarul orb" e o de­mons­traţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de „Originea speciilor", între mari­le cărţi de biologie.

Autorul, Richard Dawkins, predă la Uni­ver­sitatea Oxford şi este cercetător la New College. Este autorul a doua best-seller-uri, celebrul „The Selfish Gene" (1976) şi „The Blind Watchmaker" (1986, Premiul Societăţii Regale de Literatură şi Premiul Cărţii Ştiinţifice - Los Angeles Times). Este, de asemenea, autorul unei lucrări de specialitate, „The Extended Phenotype".