x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Cenuşă şi pulbere

Cenuşă şi pulbere

de George Arion    |    11 Mar 2011   •   18:04
Cenuşă şi pulbere

Ambianţa în care se desfăşoară acţiunea thriller-ului din nordul Europei este considerată ca un etalon de prosperitate, civilizaţie şi curăţenie morală. În acest spaţiu, până şi apertura (deschizătura) cutiilor poştale este strict reglementată, ca de altfel şi înălţimea la care trebuie montate. De aceea, fărădelegea e privită aici cu multă uimire.

Pe câţiva dintre reprezentanţii acestui tip de thriller i-am cunoscut graţie editurilor Trei, Humanitas şi Crime Scene: Camilla Lackberg, Liza Marklund, Anders Roslund, Borge Hellstrom, Arne Dahl din Suedia, Anne Holt din Norvegia, Arnaldur Indridason din Islanda.

Desigur, trebuie să-l amintesc şi pe Stieg Larsson. El e scriitorul care a polarizat primul atenţia lumii întregi în ultimii ani şi a deschis o cale pentru ceilalţi scriitori din această parte a lumii. Şi pe bună dreptate – multe dintre frământările societăţii contemporane se regăsesc în trilogia „Millenium”.

Dar şi cei pe care i-am pomenit mai înainte merită tot respectul. Nici unul nu-l copiază pe celebrul suedez. Fiecare dintre ei şi-a găsit un drum propriu, pe care îl străbate fără ezitare.

De pildă, în cele trei romane ale Yrsei Sigurdardottir apărute până acum în limba română – „Ulti­mul ritual”, „Suflete damnate” şi „Cenuşă şi pulbere” – se dezvăluie, cu mult har, secvenţe din viaţa Islandei. Încă din start, curiozitatea cititorului este stârnită – despre această ţară cu 300.000 de locuitori ştim prea puţin. Cum sunt oamenii de acolo? Ce obiceiuri au? Cum se comportă ei în faţa unor acte antisociale?

După cum afirma Arnaldur Indridason, „o crimă tipic islandeză este inutilă şi comisă fără nici o încercare de a o ascunde, de schimbare a indiciilor sau de tăinuire a dovezilor”.

Dar această aserţiune nu se potriveşte romanelor Yrsei – să-i spunem pe numele mic, e mai uşor de reţinut. Dimpotrivă, în naraţiunile sale, criminalii ascund probe, trimit cu dezinvoltură anchetatorii pe piste false, livrând mărturii mincinoase, nu ezită să incrimineze inocenţi. Ca urmare, construcţia romanescă are multe ramificaţii, înainte de a se aduna pe un acelaşi făgaş.

„Ultimul ritual” l-am prezentat în această rubrică în urmă cu câtăva vreme. O poveste cumplită, relatată într-o manieră glacială. Dar şi povestea din „Suflete damnate” este înfricoşătoare. Totul începe în 1945, când o fetiţă de 4 ani este închisă într-o groapă, unde îşi găseşte sfârşitul. E doar un preambul al unei investigaţii care se desfăşoară în 2006, dar dintr-o altă pricină – o arhitectă este ucisă pe o plajă. De-abia

într-un târziu, cele două evenimente tragice se leagă şi capătă o explicaţie. Evident, surpriza este totală şi imposibil de anticipat, oricât de atent ai fi la detalii.

În „Cenuşă şi pulbere”, erupţia unui vulcan din 1973 ascunde sub lavă urmele unor fapte terbile dintr-o mică aşezare islandeză. În 2007, când casele sunt dezgropate de sub cenuşă, se descoperă într-o pivniţă trei cadavre. Lângă ele – un cap într-o cutie. De-abia atunci încep cercetările, care se leagă şi de o investigaţie privind o crimă comisă în prezent.

Eroina din cărţile Yrsei este avocata Thora Gudmundsdottir. Are o viaţă complicată. A divorţat. Băiatul ei, în vârstă de 17 ani, a devenit tată. Ce-i drept, Thora are un iubit, care locuieşte însă în Germania. Dar tribulaţiile pe care ea le cunoaşte n-o împiedică să-şi ducă anchetele la bun sfârşit. Avocata se comportă ca un călător în timp – cercetează emblemele trecutului, îi află secretele, se uimeşte şi se înfricoşează de ceea ce e capabilă fiinţa umană. Un personaj puternic şi interesant, inteligent şi cu multă perseverenţă. Desigur, e marcată de tot ce află despre vinovăţii perpetuate prin generaţii, adversităţi dintre localnici, adopţii ilegale, despre contrabanda cu alcool, cu şoimi şi vulturi.

Dacă e adevărat ce-am citit pe Wikipedia, saga islandeză este o poveste care pune în prim plan conflicte între persoane sau între familii. Dacă lucrurile stau aşa, Yrsa e pe cale să întocmească o saga fabuloasă, care îi rezervă un loc distinct în literatura de suspans de pretutindeni.

×
Subiecte în articol: arte carte