Cine sunt vampirii al lui Stelian Tănase

„Nocturnă cu vampir”, cel mai recent roman al lui Stelian Tănase, este, aparent, un roman polițist sau unul cu ciudate creaturi de sorginte gotică și crime stranii, în Bucureștiul de astăzi. Cartea ascunde, însă, o analiză detaliată a societății românești, așa cum nu poate fi scrisă nici în presă, nici pe blog, direct, ci doar prin intermediul unei serii de declinări ale valențelor unor personaje și fapte. Combinația între romanul negru, gotic, de secol XIX, și elementele superficialității romanului polițist ultracomercial al secolului XX ascunde, de fapt, o imagine de ansamblu a ceea ce numim „deep state” - statul profund -, dar și idei care ar putea fi aplicate în anumite situații reale, pe care autorul le-a analizat până la cele mai mici detalii.

Jurnalistul scriitor cu foarte multă experiență de analist politic reușește să comprime fapte, personaje și evenimente într-o poveste suprareală, ce se pretinde superficială. Stelian Tănase bagatelizează în mod deliberat propriile intenții scriitoricești, continuând în cotidian mascarea mesajului prins în roman. „Nu mă asociez cu nume ca Joyce ca să-mi dau importanță, pur și simplu eu nu cred în originalitate. Eu copiez. Sunt și eu un plagiator... în lumea românească asta merge. În urmă cu 15-20 de ani a fost o mare expoziție, la Paris, nummită „Picasso și maeștrii lui”, unde era prezentat originalul Velasquez și replica dată de Picasso. Asta fac și eu. Sunt un imitator de acest tip. Mă simt foarte bine să scriu în forme fixe. Cine a citit canonul, poate să nu mai citească și celelalte cărți. În rest, dincolo de canonul respetiv, este substanța vieții contemporane.  Făcând asta și pastișând cu fiecare carte alt gen, alt scriitor cunoscut, am ajuns și la romanul polițist”, a explicat Stelian Tănase, cu ocazia lansării cărții.

Contribuție reală la literatură

Chiar dacă își bagatelizează propria contribuție la înmobățirea literaturii ccu o scriitură autentică, așa ccum pretinde scriitorul, nu omite, totuși, să atragă din când în când atenția publicului asupra câtorva aspecte esențiale, care oferă cheia interpretării romanului. „De mult timp mi-am dorit să scriu așa ceva. Dar, atenție, este o pastișă. E un roman despre lumea românească crepusculară, despre Bucureștiul postindustrial. Am dorit mai mult ca orice ca Bucureștiul să fie personajul principa, Bucureștiul nocturn, labirintic, postindustrial, decăzut, periferic, cu periferia care invadează Centrul. Asta am încercat să fac în violumul I, iar în volumele II și III va fi la fel. Sper să le termin în doi ani. Cam un an îmi ia un asemenea volum. Eu mai am două cărți în sertar, nepublicate. Una dintre cărți este capodopera mea și a fost refuzată de mai multe edituri, din cauza mea sau din cauza conținutului. Mi s-a și spus. A doua tratează o lovitură de stat militară la București și chiar i-am spus editorului că n-o să publice așa ceva. Cele două manuscrise stau în sertar de trei, respectiv doi ani. Mi-am pus problema dacă să continuu cu acestea sau să mă întorc la cele două care stau în sertar”, mai explică Stelian Tănase, care își explică și gestul scriitoricesc printr-o anumită necesitate pe care o simte mai mult ca publicist ajuns într-un punct critic: „Este o ușă prin care eu încerc să plonjez în realitatea românească, pe care noi o edulcorăm. Ne consumăm resursele în presă, cu polemici sterile, dar nu dăm opere despre această Românie neagră pe care o privim cu pesimism patetic. Ne consumăm la televizor, pe Facebook, dar această lume trebuie prinsă în opere, nu doar în articole de editorial. Este o realitate puternică, are mare substanță și trebuie să scriem cărți despre această realitate. M-am despărțit foarte greu de roman, când a trebuit să-l închei. Pentru că m-a prins acest canon. E ca un sonet, ca o formă fixă. Când eram tânăr și făceam pe poetul, mie trebuia să-mi sune, să fie o formă fixă și eu să pun substanță. Cam asta a fost și drama aceastei cărți și sper să placă și să aibă un mare succes”, mai spune autorul.

Critica literară vede, oricum, mult mai mult decât intenționează scritorul să dezvăluie, atunci când își face propria prezentare. „Esențial este aici conceptul de pastișă și de roman negru. Stelian e modest când spune că n-a vrut decât să copieze, pentru că nicio pastișă și nicio rescriere nu e o copie. Structura aceasta de palimpsest se observă și în tipul de limbaj pe care-l folosește. Pe lângă maeștrii genului polițist din secolul XX se mai simt și ecouri ale romanului negru de secol XIX. În general, Stelian construiește pe mai multe paliere și se simte aici proiectul și ambiția de a aduce laolaltă sunete anterioare și, practic, de a-și provoca cititorii să descopere, să facă tot felul de conexiuni și să sporească partitura proprie. E un spctacol al limbajului argotic, al mahalalelor și perferiilor. Personajul vampir din lietratutra noastră e o nouă ipostază a personajului prezent în toate romanele lui Stelian Tănase, anume diavolul”, a explicat criticul literar Carmen Mușat, cu ocazia unuia dintre evenimentele de lansare. Aceasta a comentat și situația în care se află piața de carte din România și șansele pe care le-ar avea cărțile românești, pentru a fi de succces. „Uneori nu calitatea vinde, ci o întreagă strategie de marketing, pentru că în epoca noastră cartea e un produs, o marfă pe care trebuie să o vinzi. Depinde ce anume poți să găsești pentru a o promova pentru mai multe cactegorii de cititori. Dar nicio carte nu se vinde singură”, a mai ecplicat carmen Mușat.

Cercetare amănunțită, cu specialiști

Fostul șef al Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei, Dan Antonescu, polițist cu peste 20 de ani de experiență și peste 2.000 de dosare rezolvate, mai ales în perioade în care Bucureștiul se confrunta cu trei-patru cazuri de crimă zilnic, în anii 90, a fost cel căruia Stelian Tănase i-a cerut consiliere de specialitate, pentru a putea înțelege asemenea unui „insider” munca de polițist. „I-am dat romanul în manuscris, pentru că aveam probleme cu procedurile, cu legile. Voiam să știu foarte precis cum se comportă polițiștii, nu să aproxiumez. M-a ajutat foarte mult. Cred că l-am și enervat prin pisălogeală, dar trebuia să mă lămuresc în legătură cu foarte multe lucruri. Nu am nicio pasiune pentru romanul polițist și nici măcar n-am citit romane polițiste în tinerețe”, a mai spus autorul Nocturnei cu vampiri.

Dan Antonescu a-nțeles foarte bine nevoia de a sta de vorbă cu un polișist care cunoaște foarte bine procedurile din sistem și l-a consiliat. „Sincer, am spus-o și la lansarea de la târgul de carte: m-a onorat această invitație la discuție. Este a doua carte la care îl consiliez. Mai ales la aceasta, s-a axat foarte mult pe procedură și chiar m-a amuzat. La început nu înțelegeam de ce dă atâta importanță procedurii clasice. Sunt lucruri pe care le poți învăța dintr-un manual de procedură penală, dar el a vrut să audă totul din gura unui polițist. Și crdeți-mă, în vreo 20 de ani în domeniul omorurilor am scris foarte multe declarații și procese verbale. Am primit romanul în forma finală și am menționat câteva lururi despre care consideram că ar trebui să fie modificate. În schimb, am avut și o mare dezamăgire. Sfârșitul m-a dezamăgit, pentru că polițistul din mine a ajuns la final cu întrebarea: bine, și eu acum pe cine bag în arest?”, a comentat specialistul criminolog Dan Antonescu, la unul dintre evenimentele de lansare. Finalul romanului lasă loc pentru următoarele două volume pe care StelianTănase deja le-a anunțat.