x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (VIII)

0
Autor: Adrian Păunescu 20 Apr 2008 - 00:00
De la Bârca la Viena şi înapoi (VIII)

Am început, deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri 7 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

Peste timp - Jurnalul unui drum în Austria cu băiatul meu

 

Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii.

 

Am început, deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri 7 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

 

Dau să-mi scot căciula, dar îmi aduc aminte că e la garderobă.

– Ce caută aici Mihai Viteazul, tati? mă întreabă Andrei.

– Viena nu i-a fost străină.

– El e cel mai frumos dintre toţi.

Şi aceasta e adevărat. Întoarceţi-vă în biografia lui F. Franken (1581-1642) şi întrebaţi-vă sau întrebaţi-l de ce e Mihai atît de frumos, de mîndru, de ce iese el în relief, deşi nu este eroul tabloului. Cînd Franken avea 19 ani, Mihai Viteazul întruchipa – la Alba – Unirea. De ce e el, anume, cel mai mîndru şi mai armonios?

Sprînceana lui Mihai Viteazul, îndoită tandru peste ochiul său, seamănă concret, apăsător cu o parte din graniţa îndoită protector peste un ţinut românesc din care nimeni n-a putut stinge viaţa noastră cea adevărată.

Şi totul într-o galerie secundară la care popoarele – ele, da – n-au acces. Cinică tablă de valori! Pentru mine cinică, pentru un negru african normală, pentru un duşman al ideii de unitate naţională a românilor, această tablă de valori e poate convenabilă.

Am vorbit mult cu Andrei azi şi ne-am uitat la televizor. Unul lîngă altul, în pat, ca doi colegi de militărie. Unul lîngă altul, bărbat matur lîngă viitor bărbat. El e viitorul.

Dimineaţa ne-am mai aerisit, fugind, cu o plăcere de început de an, pe un teren, pe un maidan niţel mai amenajat, de la marginea Vienei. Pămîntul era îngheţat, mă dor tălpile şi acum, probabil că o să am ceva febră, dar mi-a prins foarte bine alergarea. Ne-am încotoşmănat de nu încăpeam în maşină, acolo am mai lăsat ceva din hanorace, au venit V. Dinică şi fiul său, cu un an mai în vîrstă ca Andrei (Sandu Dinică termină vacanţa şi pleacă mîine acasă) şi Marin Buhoară, un interesant compatriot care lucrează în cîteva din organismele internaţionale aflate la Viena. Andrei a ales din nou să joace cu mine în echipă şi, cu Marin Buhoară în poartă, am cîştigat meciul cu familia Dinică: 30-18 pentru noi. Andrei a jucat excepţional. A avut iniţiative şi a marcat multe goluri. Acum, parcă aş fi – stînd aici, la Viena, cu Andrei – ca tata mare la vie, acasă. Dar Andrei e Adrian de atunci.

La televiziunea austriacă se face reclamă pentru Rory Gallagher, despre care se spune că e un cîntăreţ rock aflat cu trupa sa în Austria. Filmul în sine e interesant, vioi, realist. Rory Gallagher impresionează brusc privitorul şi ascultătorul. În clipa în care scriu, Rory îşi aşază muzicuţa şi repetă, acompaniindu-se la chitară.

Andrei mă face să rîd amintindu-mi – zice el – un gînd de-al meu, dar care, cred eu, e mai mult al lui: Ce s-ar fi întîmplat dacă Beatles sau Rolling Stones ar fi apărut pe neaşteptate la 1900?

Ce să-ţi răspund, Andrei? Oamenii s-ar fi speriat mai puţin de ciumă decît de Beatles, la 1900. Toate apar la vreme, băiatule. De dispărut dispar puţin cam devreme, mai ales cele bune.

Splendid Rory Gallagher! Superstar curat!

Dă un interviu în care spune că nu ştie dacă e sau nu un mare chitarist, dar vrea să bucure cu chitara lui. E fantastic, zice el, să atingi, cîntînd, mintea omului; dar ştiţi – zice el înainte de a cînta “Agent secret” – trebuie să munceşti mult pentru asta.

Oriunde vei găsi realizarea, vei găsi insinuată, în ea, poate prea blînd şi poate prea subtil, munca. Iluzia că talentul ajunge ţi-o poate sfărîma imaginea degetelor zdrobite de repetiţii ale acestui chitarist.

Acum cîntă în spectacol. Cîntă uriaş. Are părul lung, ondulat şi legănător. Parcă trage cu arma cînd se aproprie cu chitara de microfon pentru a şi rosti ceva.

– E mai mare decît Aldea?, mă întreabă Andrei.

– Nu. Nu cred.

Din Gallagher nu se mai văd decît chitara şi mîna; acoperit de plete, secondat de trupa lui, el cîntă.

Cine mai are timp să-l întrebe, acum, ce e taică-su?

Cade lîngă microfon, se ridică.

Stilul rock e în revenire.

Planeta se grăbeşte.

Interviul se reia. Gallagher vorbeşte despre – atenţie! – tradiţia rockului.

Cîntă iar: “Going in my hometown” (“Mergînd în oraşul natal”).

Începe rîzînd. E foarte transpirat.

Are în mîini un fel de mandolină.

Îl amuză să o chinuiască. Imaginea lui e însă nebunească.

E transpirat ca un miner.

Există artă modernă în cursul căreia se poate muri. Superb cîntă! Superb!

În minte îmi învie flamanzii din secolul al XVII-lea. O blondă din sală se leagănă ca Rory. El repetă – transpirat – mă duc în oraşul natal, mă duc în oraşul natal – urlă de bucurie şi întreabă: nu vreţi să mergeţi? Pentru o clipă, prin artă, oraşul lui natal ne e şi nouă natal. Acasă, acasă, acasă. Ochii i se aprind.

Parcă ar călări şi simte că-i moare calul dedesubt. Sar corzile mandolinei şi sala urlă.

Cîntă iar. Chitară rece. Un western. Fireşte, pe un cîmp din vest.

Andrei a înlemnit lîngă mine. Nu mai întreabă nimic. Nu mai respiră decît rar.

“Cum cîntă aşa?”

“Mi-ar plăcea să fac totul în muzică”, zice Gallagher şi arată o planetă cu mîinile.

“åsta e mai curajos în ce nu ştie decît Aldea”, zice Andrei. Excepţională reflecţie a băiatului meu. Căci Aldea nu e luat în seamă destul, pentru că are prea mult bun-simţ.

“Rockul e primitiv, instructiv”, zice, pocnind din degete – în interviu – Gallagher şi iar cîntă: “Calling card” (Cartea de chemare). Da, da, e un blues, cum spusese în discuţie el însuşi.

“E mai frumos cînd vorbeşte decît cînd cîntă”, zice interlocutorul meu de 9 ani şi jumătate, din nou circumscriind o realitate şi zicîndu-i pe nume, din punctul de vedere al copilăriei.

Dar mie îmi place cînd cîntă, băiatule. Omul în efort e om. Mă enervează neamţul care intră peste Rory cînd vorbeşte. Rolling Stones revine des în discuţia TV. Ce a fost mai frumos decît Rolling?

Nimic.

No, no, no.

Întuneric pe ecran.

Chitarele fac lumină.

Cadru de muzicuţă nostalgică.

Aşa, nostalgic, Gallagher avea loc şi în secolul al XIX-lea. Sala din acest final de veac aplaudă apăsat. E un vechi cîntec “Rolling Stones” parcă. Da, da. Efortul de a-l cînta nu mai e aşa de mare. Gallagher cîntă din amintire şi se odihneşte amintindu-şi.

Muzicuţa ocupă secunde în şir ecranul, lumina halucinează pe laturile ei metalice, strălucitoare. Hohote de lumină.

 

Splendidă această prezenţă a artei moderne pe ecranul televiziunii austriece, care în restul zilei a dat şi mai bune şi mai proaste, culminînd cu un spectacol de înalt prost-gust – care a fost axul serii – un spectacol al tuturor surîsurilor încremenite, al tuturor măştilor stupide, al tuturor mic-burghezilor şi burtă-verzimilor care, în ritm de marş, au intrat şi, în ritm de marş, au ieşit.

Un spectacol mai prost decît unele spectacole ale noastre, proaste. Nici urmă de viaţă. Nici urmă de talent. Rutină şi staniol, lumini găunoase şi ţîţe false din care eventualii prunci ar suge nu lapte matern, ci parafina de serviciu.

Gallagher spală totul. Arta modernă – cu excesele ei fireşti (sau nefireşti) – e tocmai reacţia unor generaţii întregi, sătule de convenţionalism, de hîrtie creponată şi de ştaif, faţă de tot marasmul unei lumi înstrăinate. Un film de Rudolf Dolezal, citim pe micul ecran şi tresar de satisfacţia că din lumea noastră – nu din Marte – a venit reacţia faţă de răul lumii noastre.

Cronica anunţă un “Festival de filme Beatles” pentru zilele următoare. Ce-ar fi să ne amintim, mai bine, Andrei, pe marii Beatles, întemeietorii gustului modern pentru muzică, spărgătorii de limite şi lorzii unei fanatice credinţe în gestul revoluţionar cu chitara?

E ora 22:35. Pe programul 1, în ritm de muzică foarte tentantă, e anunţat un dialog pe probleme de teologie, cu prof. Norbert Leser din Salzburg, al lui Peter Pawlowsky. La fel de plicticoasă discuţia ca şi mesele noastre rotunde uscate şi teoretice pe probleme de gîndire.

Marxismul şi ateismul preocupă pe cei doi, marxismul le pare a fi altceva decît socialismul şi am timp să văd că, în fundal, biblioteca e la fel de rigidă ca pretutindeni unde se discută şi nu se trăieşte. Cine a mai deschis cu pasiune o carte din această bibliotecă? Ochelarii nu ajută la nimic, barba lui Pawlowsky nu are – ca la noi – rolul de contrapunct nonconformist.

Citeşte mai multe despre:   zice,   andrei,   gallagher,   pagini de proza,   cîntă

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Mariah Carey, printre artiștii incluși în Songwriters Hall of Fame 2020

Mariah Carey, printre artiștii incluși în Songwriters Hall of Fame 2020
Cântăreaţa Mariah Carey se află printre artiştii care vor fi incluşi în Songwriters Hall of Fame, cu prilejul unei ceremonii desfăşurate pe 11 iunie la Marriott Marquis Hotel din Manhattan. Pe lista...

"Miss Americana", documentarul cântăreței Taylor Swift va fi lansat pe Netflix

"Miss Americana", documentarul cântăreței Taylor Swift va fi lansat pe Netflix
Cântăreaţa americană Taylor Swift prezintă documentarul "Miss Americana", inspirat din cariera sa muzicală, care va fi lansat pe platforma de streaming Netflix la 31 ianuarie. Artista a postat pe reţelele de...

Monica Bellucci și Christophe Lambert vor juca în cel de-al 50-lea film al regizorului francez Claude Lelouch

Monica Bellucci și Christophe Lambert vor juca în cel de-al 50-lea film al regizorului francez Claude Lelouch
Actorii Monica Bellucci şi Christophe Lambert vor fi protagoniştii celui de-al 50-lea film al regizorului francez Claude Lelouch, informează bfmtv.com. Claude Leloch, în vârstă de 82 de ani, a făcut acest anunţ...

Un Weekend de Oscar la Cinema Elvire Popesco, în perioada 17-19 ianuarie

Un Weekend de Oscar la Cinema Elvire Popesco, în perioada 17-19 ianuarie
Galerie Foto Programul Oscar Weekend, care va avea loc la Cinema Elvire Popesco weekend-ul acesta, 17-19 ianuarie, cuprinde proiecțiile unor filme aflate pe lista scurtă a celor nouă preselectate în cursa pentru Oscar,...

TRANZIT, în regia Anei-Felicia Scutelnicu, selectat la Berlinale Co-Production Market

TRANZIT, în regia Anei-Felicia Scutelnicu, selectat la Berlinale Co-Production Market
TRANZIT, primul lungmetraj al regizoarei Ana-Felicia Scutelnicu de după încheierea studiilor, a fost selectat pentru a participa în februarie, anul acesta, la Berlinale Co-Production Market. Mobra Films și Weydemann...

Cate Blanchett va prezida juriul Festivalului de la Veneția

Cate Blanchett va prezida juriul Festivalului de la Veneția
Actriţa australiană Cate Blanchett va prezida juriul celei de-a 77-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia, care se va desfăşura în perioada 2 - 12 septembrie 2020. Juriul internaţional al...

Rosalia și Camila Cabello vor cânta live la gala premiilor Grammy

Rosalia și Camila Cabello vor cânta live la gala premiilor Grammy
Artista spaniolă Rosalia şi vedeta cubanezo-americană Camila Cabello vor cânta live la viitoarea gală a premiilor Grammy, unde ambele sunt nominalizate alături de alţi artişti precum Ariana Grande, Taylor Swift,...

Premieră pentru România: o româncă desemnată câștigătoarea categoriei „The Award for Excellence and Passion” de către European Festival Awards

Premieră pentru România: o româncă desemnată câștigătoarea categoriei „The Award for Excellence and Passion” de către European Festival Awards
Galerie Foto Codruța Vulcu a fost desemnată câștigătoarea categoriei „The Award for Excellence and Passion” în cadrul competiției European Festival Awards, fiind prima persoană din România premiată în istoria de 1...

Placido Domingo va cânta pe scena Operei de Stat din Berlin, în pofida acuzațiilor de hărțuire sexuală

Placido Domingo va cânta pe scena Operei de Stat din Berlin, în pofida acuzațiilor de hărțuire sexuală
Starul muzicii clasice Placido Domingo, în vârstă de 78 de ani, va urca pe scena Operei de Stat din Berlin, în pofida apelurilor la anularea reprezentaţiilor sale. Artistul va cânta, aşa cum era prevăzut, în zil...

Personalul James Bond nu va fi niciodată femeie. Daniel Craig îl intrepretează pentru ultima oară pe agentul 007

Personalul James Bond nu va fi niciodată femeie. Daniel Craig îl intrepretează pentru ultima oară pe agentul 007
James Bond, personajul celebrei serii de filme de spionaj, nu va fi niciodată o femeie, au explicat producătorii Barbara Broccoli şi Michael G. Wilson, care sunt de părere că agentul 007 poate fi de orice rasă,...

Ziua Culturii Naționale sărbătorită la ArtSmart

Ziua Culturii Naționale sărbătorită la ArtSmart
Galerie Foto „Gheorghe Petrașcu - Reminiscenția 70”. Tablourile, unele care nu au fost expuse niciodată, confirmă atemporalitatea operei artistice a maestrului Petrașcu, considerat un artist actual. Expoziția de la Palatul...

Deschiderea Anului Beethoven - 250 de ani de la naşterea compozitorului, la Filarmonica „George Enescu“

Deschiderea Anului Beethoven - 250 de ani de la naşterea compozitorului, la Filarmonica „George Enescu“
Galerie Foto Joi, 16 și vineri, 17 ianuarie 2020, la Filarmonica „George Enescu“ va avea loc deschiderea Anului Beethoven - 250 de ani de la naşterea compozitorului. Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu“,...

Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la Opera Națională București

Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la Opera Națională București
Galerie Foto „Spărgătorul de nuci”, cea mai frumoasă poveste de balet pentru copii, pe scena Operei Naționale București   Opera Națională București prezintă miercuri, 15 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 ...

ZIUA CULTURII NAȚIONALE la Teatrul Dramaturgilor Români

ZIUA CULTURII NAȚIONALE la Teatrul Dramaturgilor Români
Primăria Municipiului București, prin Teatrul Dramaturgilor Români, invită publicul bucureștean la un eveniment organizat cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Miercuri, 15 ianuarie, ora 19.00, în sala Iosif...

Constantin Chiriac, recital de poezie în SUA de Ziua Culturii Naționale. „Domnule și frate Eminescu”, la Vista Sky Lounge, în Long Island City

Constantin Chiriac, recital de poezie în SUA de Ziua Culturii Naționale.  „Domnule și frate Eminescu”, la Vista Sky Lounge, în Long Island City
Construit ca un dialog între Mihai Eminescu şi Ion Creangă, recitalul „Domnule şi frate Eminescu“ susținut de actorul Constantin Chiriac, va fi prezentat miercuri, 15 ianuarie 2020, la Vista Sky Lounge, în...
Serviciul de email marketing furnizat de