x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Detectivul orb

Detectivul orb

de George Arion    |    24 Feb 2012   •   21:00
Detectivul orb

De curand, avand mai mult ragaz, m-am incumetat totusi s-o parcurg, supunandu-mi ochii la cazne teribile. Efortul, insa, mi-a fost rasplatit pe deplin. Am descoperit un scriitor in toata puterea cuvantului, cultivat, cu o remarcabila cunoas­tere a ri­gorilor statuate de romanul politist clasic.

Nu cred sa fi existat pana acum in literatura romana un prozator atat de bine familia­rizat cu genul de scrieri in maniera lui Sir Arthur Conan-Doyle si a Agathei Christie. Teodor Parapiru si-a insusit la perfectie reteta faimosilor scriitori si a pus-o magistral in aplicare in cele patru naratiuni cuprinse in 'Detectivul orb'.

In primele trei dintre ele – 'Me­da­lionul', 'Suspiciune' si 'Mistificare' – protagonistul este un psiholog, Marsias Delusor, care isi desfasoara anchetele aidoma lui Sherlock Holmes si Hercule Poirot, ca pe niste jocuri de societate in care perspicacitatea joaca rolul principal. El pune cu abilitate faptele intr-o relatie imprevizibila, ce scapa unei analize superficiale, reconstituie, din detalii insignifiante, evenimente cu final tragic, isi utilizeaza bagajul de cunostinte si competenta profesionala pentru a descoperi intelesuri profunde ale actiunilor intreprinse de catre diversi indivizi, isi solicita la turatie maxima 'micile celule cenusii'. Un anchetator de tip special, care ajunge sa priceapa ce se petrece dincolo de aparente.

Dar nu numai capacitatea sa deductiva, cu ajutorul careia ofera logica unui lant de intamplari haotice este uimitoare. Marsias Delusor gandeste mai rapid decat ceilalti, posedand o inteligenta iesita din comun. Nu stiu daca revelatiile lui sunt intotdeauna corecte – dupa cum arata Raymond Chandler in incantatorul sau eseu 'Simpla arta a crimei', nici Conan-Doyle si Agatha Christie nu erau scutiti de erori in descrierea modului in care vestitii lor eroi dezlegau enigme.

Spre deosebire, insa, de Sherlock Holmes si Hercule Poirot, personajul lui Teo­dor Parapiru, fiind specialist in psihologie, are si stiinta de a pa­trunde in su­fle­tele oamenilor si de a le cerceta cu luare aminte, pana in cele mai tainice ascunzisuri. si, desi suferind de miopie progresiva, la un moment dat chiar orbind, lumea inconjuratoare i se dezvaluie cu o mai mare limpezime decat celor care nu sufera de boala lui. Iar celelalte simturi capata o acuitate exceptionala – recunoaste dupa pasi cine ii trece prin fata usii, sesizeaza mirosuri care pe altii ii lasa indiferenti, o simpla strangere de mana ii dezvaluie nervozitatea interlocutorului, papilele lui gustative percep cu mai multa finete savoarea mancarurilor.

Cu ajutorul inzestrarilor pe care le poseda el descopera un asasinat mascat intr-un accident de alpinism ('Me­da­lionul'), o crima fara voie care parea un accident de automobilism ('Suspiciune') si salveaza un inocent banuit pe nedrept de a fi un ucigas ('Mistificarea'). Insa, in toate cazurile pe care le elucideaza nu face parada de priceperile sale, asa cum proce­deaza trufasii Holmes si Poirot, ramanand in permanenta simpatic si plin de haz. Nu ne ramane decat sa regretam ca in ultima povestire din carte, 'Martorul si ispita', nu apare tot agreabilul Marsias Delusor.

Teodor Parapiru este un profesor toba de carte care traieste la Galati si care, ca si eroul sau, nu iubeste zarva, desi critici importanti ca Laurentiu Ulici si Al. Dobrescu i-au remarcat entuziasti demersul literar, de o originalitate greu de tagaduit. Din pacate, modestia l-a im­piedicat sa fie in centrul atentiei tuturor, asa cum merita pe deplin, fiind unul dintre cei mai interesanti autori de 'mystery' pe care ii avem, daca nu cumva cel mai interesant.

×
Subiecte în articol: carte scena crimei