x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Frumoşii nebuni este cântecul tinereţii mele"

0
Autor: Ana Maria Vulpescu 09 Ian 2011 - 19:12
Ionel Cucu/
Vezi galeria foto
Într-un interviu ca un cadou de Sărbători pe care îl face cititorilor Jurnalului Naţional, maestrul Fănuş Neagu vorbeşte, adică povesteşte, despre prietenie, teribilism, tinereţe, literatură, viaţă şi invers.

Jurnalul Naţional: Nu vă deranjează că mulţi nebuni, nu chiar frumoşi, folosesc sintagma frumoşii nebuni fără să aibă habar de roma­nul dumneavoastră?
Fănuş Neagu: Deloc. Îmi amin­tesc că, de-a lungul carierei mele de cro­nicar sportiv de aproape 40 de ani, am preluat din tribunele stadi­oa­nelor multe expresii care, uneori mai şlefuite, alteori redate în spiritul şi litera lor, mi-au făcut o popularitate în­tinsă în rândul cititorilor. Toată viaţa mea am umblat şi umblu cu un carnet de note în buzunar, în care-mi notez cuvinte şi expresii ieşite din co­mun rostite de oameni ai străzii sau ai cârciumilor. Dacă iei, trebuie să dai în egală măsură. De altminteri, nu e singura preluare pe care o fac după mine cititorii. Echipa de zgomote, piesa mea de teatru care a sufe­rit din partea cenzurii nu numai în­frângeri, dar şi un răsunător succes atunci când, cu zeci şi zeci de modifi­cări, a fost suită pe scena Teatrului Odeon, este prezentă, prin titlul ei, pe bu­zele multor oameni cinstiţi sau ne­buni, ca să nu mai vorbim că titlul pie­sei a intrat în arsenalul tuturor zia­riştilor care vor să ironizeze instituţii şi obiceiuri specific româneşti, dacă-mi permiteţi. Vă aduc la cu­noş­tinţă că de multe ori am auzit copii strigând – şi m-am bucurat – versuri de mine născocite sau prelucrate. Dau ca exemplu: Nu e peşte ca sta­vri­du’/ Nici echipă ca Rapidu’ sau Noi cu muşchii ca oţelul/ Vom cu­le­ge muşeţelul. Împrumuturile re­ci­pro­ce ne îmbogăţesc viaţa şi limba pe care o vorbim. Aşa că nu există supărare când verbul frumos îşi sună zurgălăii la urechea cât mai multor oameni. 

E Frumoşii nebuni "cartea cu prieteni" de dinaintea Cărţii  cu  prieteni?
Este un imn închinat prieteniei, teribilismului şi tinereţii. Am scris romanul acesta pe când credeam că lumea trăieşte veşnic şi eram înconjurat de nebuni frumoşi de toate vârstele. Cei mai mulţi dintre ei şi-au luat umbra pachet la subţioară şi s-au dus şi se tot pierd în lumina ca o bură de aur a veacurilor stinse. Ar trebui să înşir aici multe nume cunoscute precum şi de o mie de ori mai multe alte nume care nu spun nimic cititorului avizat. Eu am iubit vinul bun şi petrecerea. Am fost bogat la vorbă, am iubit şi-am fost trădat, am iubit şi-am şters putina, am umblat prin lume de tânăr (laudă sportului care mi-a înlesnit aceste drumuri!), am cunoscut pretutindeni oameni veseli, pe cei trişti i-am ocolit cu bună ştiinţă sau cu nepăsarea specifică vârstei, nu ştiam că se moare din orice şi nici nu voiam să ştiu. Iubeam viaţa ca un desfrânat şi n-o căutam decât pe drumuri de pierzanie, de hanuri şi de dragoste. Oho! ce nemernic am fost! Oho! şi nu-mi pare rău deloc. N-o mai pot lua de la capăt aşa că, dacă doriţi, vă pot face morală până mâine dimineaţă, vă pot învăţa de ce trebuie să ne sculăm devreme şi să por­nim voioşi la muncă. Dar nu-mi stă în caracter şi vă las să vă descurcaţi singuri pentru că cei mai mulţi vă pricepeţi la fel de bine ca mine să petreceţi, să iubiţi şi să credeţi în steaua voastră norocoasă. Am scris o mare parte din această carte în pala­tul de la Mogoşoaia al Martei Bibescu, iar restul în braseria restaurantului Athenee Palace, pe când acest restaurant nu se chema Hilton şi unde, ţineţi-vă bine, veneau să ia masa mulţi prieteni ai mei care nu mă deranjau niciodată, mă fluierau din deşte, îmi trimiteau câte-o săgeată otrăvită şi-şi vedeau mai departe de treabă pentru că viaţa acolo şi atunci era mult mai ieftină decât azi. Pentru a vă stârni pofta, vă anunţ că în lista de bucate figurau zilnic icre de Manciuria – 5 lei suta de grame şi icre negre – 6 lei suta de grame. O baterie de vinul casei costa 12 lei şi una specială 17 lei. Era în vremea când încasam pentru un articol 400 de lei. Acele vremuri de belşug de la începutul anilor ’70 nu s-au repetat în România de atunci încoace. Şi nici nu văd cum să mai răsară asemenea zile în următorii 20 de ani.

E un refuz al lumii în carte, o peregrinare în căutarea sensului, o ieşire din timp. Traversaţi o lume pe care n-o mai recunoaşteţi. Dacă în 1976 scriaţi aşa, cum vede azi lumea Fănuş Neagu? 
Atunci scriam aşa întrucât făceam parte dintr-o generaţie care se agăţase de toartele cerului cu credinţa că va învinge definitiv şi că va răscoli cumplit istoria. Vai de mine, cu cât sânge a plătit această generaţie credinţa ei de mărire şi de glorie, şi dau numai două exemple: Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. Am numit două genii cărora li se aliniază un şir lung de talente ieşite din comun. Eram într-adevăr nebuni frumoşi, pentru că vedeam lumea altfel decât ne-o prezentau stăpânii ei care se credeau veşnic biruitori. Părinţii noştri fuseseră învinşi în război, noi trebuia să pierdem războiul pâinii şi n-a lipsit mult să-l pierdem întrucât stafia comunismului se rezema mereu pe trăgaciul puştii. Nemţii ne adu­seseră la disperare, ruşii ne instalaseră, ni se părea unora – definitiv în ea, iar americanii, pe care-i aşteptam ca pe marea salvare, aveau să ne plaseze şi ei într-o neagră dezamăgire. Mult mai târziu am aflat cu toţii că nu trebuia să-i aşteptăm ca să ne atârnăm de gâtul lor, ci de buzunarele lor. Patima noastră – pierderea, iar pe deasupra ei, de 20 de ori nobilă, spe­ranţa că într-o zi totuşi vom învinge. Când ziua aceea a deschis ochi pentru noi, am văzut că din rândurile celor ce porniserăm viforoşi la drum căzuseră aproape 80 la sută. "Când viaţa ne-a pus pe răzoare/ câte-un fluture şi-o floare" – eram bătrâni şi plini de reflecţii sumbre. Este o dovadă înconjurată cu şapte peceţi că nu fuseserăm născuţi nici noi să trăim  în sfântă pace cu lumea şi cu as­pi­raţiile ei. Stăpâni pe colţuri de vrajă au ajuns numai unii dintre noi. Ceilalţi au luat lecţii de băut moarte, au dat ulcelele peste gât şi-au dispărut.

La ce bun frumoşii nebuni, în vremuri de restrişte?
La nimic şi la tot. Pot să vă întreb şi eu la ce bun Mateiu Caragiale într-o vreme când nu-l înţelege ni­meni? Pot să vă întreb la ce bun Ion Barbu sau Bacovia?

Ce loc ocupă Frumoşii... în mintea, sufletul şi literatura dumneavoastră?
Un loc în salonul de gală unde se serveşte vinho verde şi şampanie Mumm.

Critica literară i-a identificat pe Ed Valvara şi pe Radu Zăvoianu cu Dinu şi cu Dan Spătaru. După ce au citit romanul, Dan Spătaru şi Cornel Dinu s-au supărat pe dumneavoastră sau v-au iubit şi mai mult?
Nici Dan Spătaru, nici Cornel Dinu nu apar ca personaje distincte în acest roman. Atât Radu Zăvoianu, Cornel Raminţki, Tudor Fluture, Ed Valdara cât şi Asta Dragomirescu sunt personaje adunative. Toate fac parte din mine şi din prietenii mei. Nu ştiu care critic, zevzec sau mai pu­ţin inspirat, s-a apucat să le atârne câte un nume din realitate. Ed Valdara, de exemplu, este un amestec fericit din Cornel Dinu, Florea Dumitrache şi doctorul Conţi Bărbulescu, trei prieteni care mi-au înfrumuseţat exis­tenţa. Radu Zăvoianu este, într-ade­văr, şi Dan Spătaru, dar şi Cezar Gri­goriu, din vestitul trio pe care l-a dat Brăila, iar Cornel Raminţki... ei, în Cornel Raminţki se încolonează frumoşii nebuni Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Octavian Cotescu etc. Unde apare Cotescu, veţi întreba? În pornirile mele de nebun rătăcitor. Să vă dau un exemplu, necuprins în carte. Într-o toamnă când crăpa coaja de pe nucă (vers de Vasile Militaru), am luat-o razna spre Pietroasele şi Munţii Buzăului, Cotescu, Băieşu şi eu. Ne-am oprit la Pietroasele ca să adulmecăm urma cloştii de aur şi mireasma de migdal a tămâioasei româneşti, am umplut câteva ulcioare cu elixirul vieţii şi ne-am oprit spre miezul nopţii în satul Aldeni, locul naşterii lui Ion Băieşu. Tatăl acestuia nu era acasă, ci la mat. Am plecat să-l aducem pe prispa umbrită de un nuc bătrân. Când ne-a văzut, nea Ion a ridicat glasul şi a comandat câte un rând de ţuici pentru obştea din câ­r­ciumă. Uitaţi, băieţii Partidului Comunist Român! Priviţi-i! Ei sunt mândria mea! Ei vor duce ţara spre biruinţă! Băieşu l-a scos afară şi-am pornit spre casă. Pe drum, l-a întrebat răstit: Ce-i cu nebunia de ne dădeai acolo drept marii comunişti ai neamului? Păi vouă nu vă trebuie chestia asta? ne-a întreabat nea Ion. La dracu, ce nevoie avem noi de tâmpenia asta? Nea Ion s-a aplecat spre şofer şi a strigat: Înapoi la cârciumă! Urcând treptele, a scuturat clopoţelul care vesteşte intrarea oricărui închinător al lui Bachus şi a strigat: Oameni buni, băieţii n-au nevoie de ce-am spus adineauri, aşa că rămâne cum am spus înainte, mereu.
Întâmplările fermecate stau în dedesubtul cuvintelor. Multe din ele sunt ursite să urce numai sub formă de flacără albastră. Frumoşii nebuni e cântecul tinereţii mele. Nu căutaţi asemănări năucitoare. În frazele mele gâl­gâie un destin şi o mirare care nu se vor astâmpăra niciodată. E bucuria, e răzvrătirea, e sufletul tinereţii. Ra­minţki sunt eu şi deopotrivă alţii ca mine. El suie în zăpezile acestui ro­man din bălţile Dunării, din trestia tra­gică şi cântătoare a fluviului lângă care mi-a plăcut să întârzii toată ado­les­cenţa mea. În roman el pare în­vin­gătorul. Într-un alt roman al meu, As­finţit de Europă, răsărit de Asie, fiul său, pe care nu l-a recunoscut, spu­ne: Tata a fost un ticălos. De altfel, a şi sfârşit ca un ticălos, şi-a tăiat gâ­tul într-un lan de tutun, lăsând ală­turi un pumn de cenuşă – manuscri­se­le lui – şi un bilet: "Plec în Terra del Fue­go. Azvârliţi repede peste mine două lopeţi de pământ sau azvârliţi-mă la câini pentru că marele Will zice: "Crinii care intră în putrefacţie put mai rău decât toate buruienile". Adio şi nu mă supăr dacă-mi luaţi scalpul!"
Frumoşii nebuni e jocul meu cu tinereţea care nu se mai întoarce. Şi ce frumoasă a fost! Fac parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut. Al cocorilor de jertfă.
Citeşte mai multe despre:   fănuş neagu,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Noul single al Innei, pe coloana sonoră a unui serial produs de Eva Longoria

Noul single al Innei, pe coloana sonoră a unui serial produs de Eva Longoria
Ce au în comun INNA și Eva Longoria? Serialul TV „Grand Hotel” care va debuta pe ABC începând cu 17 iunie 2019. Piesa compusă de INNA, „Tu Manera”, este inclusă pe coloana sonoră a acestui serial, care...

Presa internațională: „La Gomera” -  un film noir cu accente comice și minunate răsturnări de situație

Presa internațională: „La Gomera” -  un film noir cu accente comice și minunate răsturnări de situație
Galerie Foto „La Gomera”, al cincilea lungmetraj regizat de Corneliu Porumboiu, a avut premiera sâmbătă seara la Festivalul de Film de la Cannes, unde participă în competiție. Echipa filmului a fost primită cu aplauze...

Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, proiectat în închiderea Festivalului de Film European de la New York

Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, proiectat în închiderea Festivalului de Film European de la New York
Galerie Foto Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă" va avea premiera americană, cu sprijinul ICR New York, la cea de-a unsprezecea ediție a Festivalului de Film “Panorama Europe”, care se desfășoară...

Marcel Iureș va primi Premiul de Excelență la TIFF 2019

Marcel Iureș va primi Premiul de Excelență la TIFF 2019
Celebrul actor Marcel iureș va fi celebrat la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. La gala de închidere din 8 iunie, pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, unde a și...

Noile coordonate ale Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești

Noile coordonate ale Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești
Galerie Foto Teatrul Național din Timișoara anunță noile coordonate ale ediției a XXIV-a a celui mai important festival dedicat dramaturgiei românești în context european, Festivalul European al Spectacolului Timișoara –...

Amfiteatru TNB. Un teatru în aer liber

Amfiteatru TNB. Un teatru în aer liber
Galerie Foto Amfiteatrul în aer liber este o scenă unică în România, un loc aflat sus pe Național, la 24 metri deasupra Pieței Universității. Pe TNB, din luna mai până în septembrie, cultura și genurile artistice,...

Expoziția „Pons Traiani Drvbeta. Între Hispania și Dacia” la Muzeul de Arheologie din Asturias

Expoziția „Pons Traiani Drvbeta. Între Hispania și Dacia” la Muzeul de Arheologie din Asturias
Ambasada României în Regatul Spaniei, Institutul Cultural Român, Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin și Muzeul de Arheologie din Asturias, cu sprijinul Ministerului Educației și Culturii...

Cannes 2019. Aplauze frenetice pentru Vlad Ivanov şi Corneliu Porumboiu

Cannes 2019. Aplauze frenetice pentru Vlad Ivanov şi Corneliu Porumboiu
Galerie Foto Sâmbătă seară, a urcat treptele Palatului Festivalului echipa filmului La Gomera al regizorului român Corneliu Porumboiu, prezentat în premieră mondială la Cannes, fiind primită cu ropote de aplauze. Sala a...

Cannes 72: Hollywood, corupţie, mafie, dragoste şi muzică, femei, femei…           

Cannes 72: Hollywood, corupţie, mafie, dragoste şi muzică, femei, femei…           
Galerie Foto Duminică, celebrul actor Alain Delon, întâmpinat cu ovaţii, a fost distins cu Palme d’Or pentru întrega carieră. „Acest premiu nu este pentru mine, ci  pentru marii regizori cu care am colaborat. Ei...

Luni, 20 mai, Jurnalul îţi aduce un volum nou-nouţ al "Enciclopediei umorului de buzunar". ​​​​​​​Să râdem în hohote LA SERVICIU

Luni, 20 mai, Jurnalul îţi aduce un volum nou-nouţ al "Enciclopediei umorului de buzunar". ​​​​​​​Să râdem în hohote LA SERVICIU
Jurnalul îţi oferă, începând de azi, 20 mai, volumul 6 al "Enciclopediei umorului de buzunar", cea mai bine vândută carte de bancuri din România. "Să râdem LA SERVICIU" este o colecţie impresionantă de...

Eurovision 2019 - Madonna, criticată de ministrul israelian al Culturii

Eurovision 2019 - Madonna, criticată de ministrul israelian al Culturii
Ministrul israelian al Culturii, Miri Regev, a spus duminică că prezenţa steagului palestinian pe spatele dansatorilor care au însoţit-o pe Madonna pe scenă în timpul finalei concursului Eurovision a fost o...

Doliu în lumea muzicii! Cântărețul Nilda Fernández a murit la 61 de ani

Doliu în lumea muzicii! Cântărețul Nilda Fernández a murit la 61 de ani
Doliu în lumea muzicii! Cântărețul francez, cu origini spaniole, Nilda Fernández, a murit duminică din cauza unei insuficiențe cardiace, la vârsta de 61 de ani. Anunțul a fost făcut de familia...

Actorul Antonio Banderas spune că infarctul suferit în urmă cu doi ani l-a ajutat să se reinventeze

Actorul Antonio Banderas spune că infarctul suferit în urmă cu doi ani l-a ajutat să se reinventeze
Actorul Antonio Banderas a spus că infarctul pe care l-a suferit în urmă cu doi ani l-a impulsionat să se preocupe mai mult de sănătate, dar şi să se reinventeze ca actor, inclusiv în perioada în care se...

Celebra companie Béjart Ballet se întoarce la București cu un spectacol în premieră

Celebra companie Béjart Ballet se întoarce la București cu un spectacol în premieră
Galerie Foto Maurice Béjart reprezintă o parte consistentă a istoriei coregrafiei secolului XX iar compania Béjart Ballet Lausanne, condusă de succesorul Gil Roman, este o referință la fel de importantă în lumea baletului...

Green Hours JAZZ Fest-11

Green Hours JAZZ Fest-11
Galerie Foto Când spui ”jazz” în București, te gîndești automat la Green Hours, cel mai vechi club de gen post decembrist.  În al 25-lea an de existență, Green Hours își invită publicul fidel și publicul curios...
Serviciul de email marketing furnizat de