Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Science fiction? Roman “ce ar fi dacă”? “Ia uite cine s-a întors” este, cu siguranţă, cea mai discutată carte ale acestor zile.
Peste 1 milion de exemplare vândute în Germania, Number One în topul New York Times – iată argumente să vedem despre ce e vorba.
Citește și „Hitler Album Six”. Un catalog pierdut al capodoperelor furate de naziști iese la lumină chiar de Ziua Victoriei
Ei bine, s-a întors: Adolf Hitler se trezeşte pe un maidan, în Berlin, în anul 2011. Nevătămat, în vârstă de 57 de ani şi singur-cuc. Nu ştie nimic despre vreo sinucidere, nu s-a prins că s-a încheiat războiul, nu ştie decât că Berlinul arată mult schimbat faţă de ultima oară când l-a văzut. Iar oamenii reacţionează diferit de cum era el obişnuit. Hm, ciudat.
Hitler nu rămâne multă vreme nedescoperit. Doar că nimeni nu crede că e el. Un vânzător de ziare îl descoperă plimbându-se fără ţintă şi crede, evident, că ar fi un excelent imitator pe care prietena l-a aruncat în stradă. Când află că Hitler nu a avut încă apariţii publice, se gândeşte că e doar timid. Sperând să mai câştige un bănuţ în plus, îl recomandă pe Hitler pentru televiziune. Îl prezintă unor bărbaţi de la o companie de producţie care mai treceau pe la chioşcul lui să cumpere cafea. Hitler se poartă cât se poate de natural – iar oamenii de televiziune sunt entuziasmaţi, introducându-l de îndată ca oaspete permanent în emisiunea de comedie a showman-ul turco-german Ali Glumöz.
Treptat, însă, Hitler devine un succes cu ajutorul internetului. Devine un fenomen pe Youtube, iar drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german: BILD.
Devine din ce în ce mai controversat, dar şi mai popular. Tot soiul de partide politice iau legătura cu el în speranţa că ar putea deveni un stindard al succesului pentru partidul lor. Dar chiar aşa: dacă alţii tot trag de el să li se alăture, de ce nu şi-ar înfiinţa şi el propriul partid?
Lăudată şi criticată în acelaşi timp, cartea lui Timur Vermes nu doreşte neapărat să-l prezinte pe Hitler drept un personaj simpatic şi îndrăgit de public, dimpotrivă, intenţionează să ne arate cât de repede poate o societate democratică să cadă în plasa unui demagog versatil. Hitler nu e înfrumuseţat în nici un fel, dimpotrivă ideile sale sunt aceleaşi ca în 1933, dar problema cea mare e că nimeni nu-l ia în serios şi nu îşi închipuie că ceva atât de îngrozitor s-ar mai putea petrece astăzi.
