Lansările sezonului

Anul acesta, târgurile de carte s-au desfăşurat online, dar editurile s-au străduit să nu renunţe la lansări şi la evenimente. Cele mai multe au în continuare reduceri şi posibil să păstreze ofertele pe termen mai lung, aşa că iată câteva dintre cele mai noi şi interesante apariţii.

Oameni anxioşi, Fredrik Backman

Pentru orice iubitor al lui Backman, apariţia aceasta e o mare bucurie. Eu l-am descoperit acum câțiva ani, prima carte pe care am citit-o a fost „Bunica mi-a spus că îi pare rău”, o poveste duioasă despre iubire. Am citit apoi „Un bărbat pe nume Ove”, care e tot despre iubire şi despre percepţii, şi despre prejudecăţi, dar şi despre rănile pe care le ascundem şi despre empatie. A urmat „Scandalul”, care e o radiografie minuţioasă a vieţii într-un oraş mic, dominat de sportivi. A fost pentru mine o revelaţie, e autorul care descrie cel mai bine, cred, sentimentele, dintre cei moderni. I-am devorat toate cărţile, mi-a părut rău de fiecare dată când s-au terminat, aştept orice apariţie nouă cu înfrigurare. „Oameni anxioşi” este despre un spărgător de bănci înarmat care fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi „rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?

Ochii Întunericului, Dean Koontz

Koontz e un alt scriitor care se află pe lista mea de favoriţi, un cu totul alt gen decât Backman. E fascinant și înfricoșător să citești acest roman, din 1981, în care Koontz vorbește despre un virus inventat în China, la Wuhan. Teoriile conspirației au legat, evident, cartea lui Koontz de pandemia de anul acesta, dar asemănările se opresc la ceea ce spuneam anterior. Virusul lui Koontz este unul creat de oameni, în laborator, și avea o rată a mortalității de 100%. Oamenii se infectau imediat și mureau în maximum 24 de ore. Chiar dacă vorbim despre ficțiune, povestea e interesant de citit, mai ales că acum știm și noi ce înseamnă un virus agresiv, pe care nimeni nu știe cum să îl stăpânească.

Balul Nebunelor, Victoria Mas

Încă din primele pagini, Victoria Mas ne introduce în atmosfera hipnotică a celebrului spital parizian Salpêtrière. Descoperim aici un straniu bal costumat, desfășurat sub patronajul doctorului Charcot, directorul stabilimentului și, totodată, părintele neurologiei. Inițial, pe locul unde se ridică în zilele noastre spitalul se afla o fabrică unde se producea praf de pușcă (salpêtre - salpetrul, care este cunoscut sub denumirea științifică de azotat de potasiu și era unul dintre ingredientele folosite pentru fabricarea prafului de pușcă). În 1634, fabrica a fost transferată în zona Bastiliei. Douăzeci și doi de ani mai târziu, regele Ludovic al XIV-lea i-a cerut arhitectului Libéral Bruant să ridice un spital în același loc. Și așa a fost fondat spitalul, care a primit numele La Salpêtrière, pentru a aminti de fosta fabrică. La Salpêtrière era spitalul general al municipalității din Paris. Trebuie spus că în perioada aceea, în Franța, „spital general” nu însemna deloc ce ne imaginăm azi când auzim cuvântul „spital”. În primul rând, acest gen de instituție nu asigura tratament medical pentru pacienți. În al doilea rând, în „spitale” erau aduși nevoiașii orașului, de multe ori în pofida voinței lor, scopul fiind menținerea legii și ordinii în Paris. Cu alte cuvinte, aceste „spitale”, inclusiv La Salpêtrière, erau, de fapt, închisori ale săracilor. Pe lângă cei lipsiți de mijloace, în aceste „spitale” mai erau ținuți și nebuni, orfani sau prostituate. S-a spus adesea că, putând găzdui 10.000 de pacienți, La Salpêtrière era unul dintre cele mai mari spitale din lume la aceea vreme.

Vraja Spinilor, Margaret Rogerson

E o carte pentru preadolescenți și adolescenți, dar și pentru adulții în căutare de magie. O carte despre Elisabeth, o fată care a știut dintodeauna că toți vrăjitorii sunt malefici. Abandonată de mică, a fost crescută într-o bibliotecă  și a crescut printre unelte vrăjitorești – formule magice care șoptesc pe rafturi și își zornăie lanțurile de fier. Dacă sunt provocate, se transformă în monștri grotești din cerneală și piele. În timp, ea începe să pună sub semnul întrebării tot ce a fost învățată – despre vrăjitori, despre bibliotecile pe care le iubește, despre sine însăși. Pentru că Elisabeth are o putere pe care niciodată nu ar fi bănuit-o și un viitor pe care niciodată nu și l-ar fi putut imagina.