x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Lecturi la tava / Dupa gratii: cazne, suferinte, tristete

Lecturi la tava / Dupa gratii: cazne, suferinte, tristete

de Dan C.Mihailescu    |    19 Mar 2006   •   00:00
Lecturi la tava / Dupa gratii: cazne, suferinte, tristete

Pana acum, in literatura universului concentrationar comunist, aveam cinci figuri tulburator-exemplare ale feminitatii torturate: Adriana Georgescu, Lena Constante, Oana Orlea, Anita Nandris-Cudla si Elisabeta Rizea. Fiecare cu falsele-i vinovatii, fiecare cu tipul ei de suferinta, cu specificul contextual al arestarii, molestarii, judecarii si condamnarii ei. Fiecare cu felul propriu de a indura si supravietui umilintelor, nedreptatilor, caznelor, fie aspru incrancenat, fie cu ingaduinta, umor amar si incrancenata resemnare. Desi s-a scris mult despre cazul fiecareia, niciodata nu-i de ajuns. Datoria noastra nu are margini.

Recent, celor cinci nume de mai sus li s-a alaturat inca o imagine a suferintei sublimate: octogenara Ioana Berindei, fiica fruntasului taranist basarabean (cu convingeri de stanga, aici e culmea) Ioan Hudita (1896-1982) si sotia academicianului Dan Berindei. E de ajuns sa stim ca la nunta celor doi, din februarie 1945, la Biserica Domnita Balasa, nas a fost Gheorghe I. Bratianu, in asistenta aflandu-se Iuliu Maniu, C. Titel Petrescu, Victor si Petre Papacostea, doctorul Lupu, P. Constantinescu-Iasi, Dinu Bratianu, ca sa intelegem anvergura virtuala a familiei care avea sa "ofere" puscariilor dejiste de dupa 1947, in doar trei ani, nu mai putin de 22 de persoane.

Convorbirile cu Ioana Berindei, realizate de Lavinia Betea la Editura Compania, sunt inainte de orice un model de moderatie, lucru deja subliniat nu demult de Eugen Simion in doua numere ale ziarului Ziua. "Fara ura. Fac o pledoarie pentru umanitate, umanism, corectitudine. Si pentru a face istoria dreapta, fara partinire", repeta cu insistenta, molcom, dar tenace Ioana Berindei. Arestarea din 1950 in conditii de totala nevinovatie (pur si simplu fiindca era fiica lui Ioan Hudita), trecerea de la Jilava la Vacaresti si la Mislea, conditiile mizere in care si-a nascut fetita dupa opt luni de detentie ("Am fost asistata de o moasa, detinuta de drept comun, pentru ca in noaptea aceea nu era de garda nici un medic.
Ruxandra avea 11 luni cand a fost luata din inchisoare. A facut 20 de luni de puscarie"), celulele cu 47 de detinute, detaliile de-o simpla, cutremuratoare umanitate ultragiata, cu sensibilitati fiziologice tratate militareste, personajele de-un pitoresc atasant (Ileana, colega de celula, maritata peste ani cu un securist, ori sanitarul de la Vacaresti, care "ne dadea medicamente in plus, ne facea injectii cu vitamine mai mult decat ni se recomanda"), gesturile firescului sufletesc ("i-am cerut lui Dan sa-mi trimita o periuta de dinti. Pe care am daruit-o... daca ati sti cui! Fetei lui Mota!") - sunt puse in pagina cu senina detasare cu care sunt relatate corectiile fizice materne, lecturile din Dostoievski, discutate cu Ioan Hudita tatal, sau unele gesturi sadoveniene de o cruzime surprinzatoare.

Dupa incitantele volume de convorbiri realizate de Lavinia Betea cu I.G. Maurer, Al. Barladeanu si Corneliu Manescu, Ioana Berindei apleaca trist si gratios celalalt talger al unei balante etern sensibile si dezechilibrate.

"Am fost asistata de o moasa, detinuta de drept comun, pentru ca in noaptea aceea nu era de garda nici un medic. Ruxandra avea 11 luni cand a fost luata din inchisoare."
Ioana Berindei
"Sanitarul de la Vacaresti, care "ne dadea medicamente in plus, ne facea injectii cu vitamine mai mult decat ni se recomanda"
Ioana Berindei

×
Subiecte în articol: carte berindei