Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Răzvan Ionescu are 42 de ani, este actor la Naţional (a jucat şi la Bulandra), licenţiat in teologie şi teatru, a publicat in 2003 volumul de eseuri Timpul omului in eternitatea Domnului, in 2007 o carte despre teatralitatea biblică şi canoanele bisericeşti, despre isihasm şi ceremonialul religios in Bizanţ (Cănd sfinţii mergeau la teatru), iar dubla-i vocaţie, de om al Bisericii şi slujitor al Scenei, il ispiteşte in chip irepresibil inspre gazetăria civic şi chiar politic angajată.
Răzvan Ionescu are 42 de ani, este actor la Naţional (a jucat şi la Bulandra), licenţiat in teologie şi teatru, a publicat in 2003 volumul de eseuri Timpul omului in eternitatea Domnului, in 2007 o carte despre teatralitatea biblică şi canoanele bisericeşti, despre isihasm şi ceremonialul religios in Bizanţ (Cănd sfinţii mergeau la teatru), iar dubla-i vocaţie, de om al Bisericii şi slujitor al Scenei, il ispiteşte in chip irepresibil inspre gazetăria civic şi chiar politic angajată.
Romănia şi Julieta la fix, volumul apărut recent la editura Curtea Veche, adună articole publicate iniţial in Evenimentul zilei, Romănia liberă, Cotidianul, Rost şi Averea, avănd pe pagina de gardă un motto elocvent din Iorga ("De scăderile alor tăi te doare mai mult decăt de ale străinilor. Poleind păcatele unui neam cu linguşiri, cred că-i faci o foarte proastă indatorire"), iar pe coperta a patra o caracterizare semnată de Cristian Bădiliţă. "Temperamental, notează acesta, Răzvan Ionescu este un autentic bon vivant cu accese de melancolie. Prezenţa lui emană pace, echilibru şi mai cu seamă bună dispoziţie. Masivitatea impunătoare a făpturii, coama leonină şi barba spartană ascund un suflet de "garofiţă". Intr-o lume mereu cu piciorul pe acceleraţie, Răzvan evoluează oarecum atemporal, desprins de stridenţele cotidiene, dar perfect racordat la freamătul istoriei. Această graţioasă atemporalitate, această cavalerească şi jovială detentă se simte pretutindeni in paginile sale."
Buna-credinţă, smerenia demnă şi hotărătă, fondul emotiv, dar (ataşant) punctat coleric, impreună cu dorinţa de bine şi de exorcizare a urătului ce ne defineşte existenţa, hrănesc fiecare text, fie că-i vorba despre chestiuni punctuale (precum scrisoarea deschisă către Ion Zubaşcu, emoţionantă pledoarie in favoarea IPS Bartolomeu Anania) sau de impulsuri pamfletare ("ieri secera şi ciocanul, azi crucea şi ciolanul"), fie de evocări nostalgic-acide ("cănd au plecat, saşii au lăsat in urmă nu numai celebrele şi impunătoarele lor case, dar mai cu seamă o civilizaţie a comunităţii şi responsabilităţii. Pe care noi nu ne-am priceput s-o păstrăm. Am moştenit o civilizaţie la cheie, de care s-a ales praful") sau despre citarea unor vorbe cu tălc, precum cele ale Părintelui Teofil Părăian de la Sămbăta: astăzi, la noi, "oamenii trăiesc social in religie, dar nu trăiesc religios in societate".
O scenă cu miez bogat, dar amar, il are protagonist pe Părintele Galeriu. Ca tănăr teolog repartizat undeva prin judeţul Prahova, acesta işi vedea duminică de duminică aproape goală biserica. Ştiţi cănd i-a fost dat s-o vadă arhiplină? Cănd şi-a anunţat enoriaşii că la slujba de duminica viitoare se va prezenta diavolul in carne şi oase! "Păi, bine, dragii mei, frumos vă stă!, a exclamat părintele. Duminica la liturghie nu vă invredniciţi să veniţi, in schimb, cănd e vorba despre Dracul vă adunaţi ciopor..."
Cu toate că, nici vorbă, sunt de apreciat atitudinile civic-gazetăreşti ale autorului, eu unul rămăn căştigat tocmai de această suculentă latură evocatoare a sa. Şi sunt sigur că ar avea de spus foarte multe poveşti (morale) adevărate, intămplări cu oameni, locuri sfinte şi fapte frumoase. Nu mai departe decăt desfăşurarea Bucureştilor de la pagina 12, cu "străduţele din spatele Mitropoliei şi Mănăstirii Antim", cu străzile Armenească, Măntuleasa şi Plantelor, "Bucureştiul de pe Remus şi Lucaci, cănd Botta recita Eminescu in rotonda din Cişmigiu, iar in Grădina Icoanei păndeam un bilet in plus să-i văd - a căta oară? - pe Gina Patrichi, Toma Caragiu, Dan Nuţu in Elisabeta, la Bulandra".
Nu vă sfiiţi de amintiri la tinereţe, domnule Ionescu. Nu doar paseiştii au nevoie de ele, ci şi nepoţii născuţi, din păcate, "cu piciorul pe acceleraţie".
