Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul vă oferă marţi, 14 august, o carte care încearcă să desluşească misterul revoluţiei din 1989. Volumul "Marile manipulări din istoria României. TERORIŞTII din decembrie 1989 - realitate, ficţiune sau manipulare criminală?" pune în balanţă variantele oficiale cu cele neoficiale, aduce teorii puţin vehiculate, dezvăluiri şi părerile mai multor specialişti militari sau istorici.
Teribila soluție mioritică soldată cu peste 1.000 de morți
„Teroriștii” care ne-au înspăimântat în timpul Revoluției au reprezentat soluția mioritică la „glasnost” & „perestroika” și au început să fie pregătiți încă din 1968. Deloc întâmplător, în martie 1989 într-o revistă militară românească se publica studiul Lupta de rezistenţă în cadrul războiului de apărare a patriei. Particularităţi ale participării unităţilor centrale şi teritoriale de securitate la organizarea luptei de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic. Istoricii au remarcat că „tema era discutată de mai mulți ani şi au existat numeroase şedinţe şi dezbateri la care participau cadre din Securitate, Armată, Gărzi Patriotice şi partid. Au fost elaborate variante de lucru şi s-au adus îmbunătăţiri periodice ale planurilor, în funcţie de realităţile schimbătoare de-a lungul timpului”…
În 1989, România este singura țară comunistă est-europeană în care răsturnarea regimului se petrece pe fundalul unui sângeros război civil, luptele de gherilă urbane din marile orașe fiind soldate cu mii de morți și răniți – majoritatea crimelor rămânând până astăzi cu „autori necunoscuți”, în fapt faimoșii „teroriști”, neidentificați dar presupuși a fi, după caz, militari, milițieni, securiști, „agenți sovietici” sau pseudo-studenți arabi. (E drept, cifra de 60.000 de victime anunțată la procesul-mascaradă al soților Ceaușescu era una mult exagerată, sursele oficiale ulterioare menționând 1.142 decedați și 3.138 răniți.)
Laszlo Tokes, „turiștii sovietici” și …Cicciolina!
„Revoluţia română a început la Timişoara, scânteia fiind aprinsă de curajul unui om, reverendul Laszlo Tokes, un pastor al Bisericii Reformate (Calviniste) şi o parte din minoritatea etnică maghiară”, scrie Vladimir Tismăneanu.
„Fals! Revoluţia a început la Iaşi, iar curajul lui Tokes este o invenţie, atitudinea sa – dincolo de legăturile cu spionajul maghiar – fiind exact contrară imaginii proiectate în universităţile americane de Vladimir Tismăneanu, minoritatea maghiară n-a avut nici un rol, violenţele din Timişoara fiind provocate şi întreţinute profesionist de cetăţeni români, în majoritatea lor etnici români”.
Din cele relatate de Alex Mihai Stoenescu, trebuie înţeles că nu Laszlo Tokes a fost „pionul” Revoluţiei. Trebuie înţeles un lucru esenţial şi anume că enoriaşii care l-au susţinut în zilele de 15 şi 16 decembrie 1989 erau unii, iar adevăraţii revoluţionari, au fost alţii.
În decembrie 1989, pe teritoriul naţional al României s-au aflat o serie de cetăţeni străini, cu precădere sovietici, investiţi de către istoriografia şi memorialistica fostei Securităţi cu calitatea de membri ai trupelor speciale sovietice (Spetsnaz/GRU) şi al căror număr continuă să fie subiect de dispută istoriografică. Memorialistica foştilor ofiţeri din DSS consideră că aceştia s-au implicat, mai mult presupus decât dovedit, în izbucnirea şi desfăşurarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Istoricul şi diplomatul Alexandru Ghişa, ataşat cultural la Ambasada Republicii Socialiste România din Budapesta în perioada 1987-1989 consideră că: „Ofensiva ungară împotriva României s-a derulat în anii 1987-1989, pe trei segmente: 1) cultural-istoric, pentru a demonstra apartenenţa Transilvaniei la spaţiul ungar; 2) «Fenomenul refugiaţilor», prin care era atacată administraţia de stat şi dictatura ceauşistă; 3) Sprijinirea comunităţii maghiare din România, invocându-se privarea acesteia de drepturi şi libertăţi”.
Cea mai amplă demonstraţie anti-românească s-a desfăşurat pe 27 iunie 1988, la Budapesta, când circa 200.000 de cetăţeni maghiari au protestat în faţa Ambasadei României socialiste împotriva regimului Ceauşescu, precum şi, dar mai ales, pentru Transilvania fiind folosite „toate elementele propagandistice de natură revizionistă. Totodată, trupele sovietice din Ungaria şi cele maghiare au început redislocarea de la graniţa vestică cu Austria spre frontiera de est cu România, în dorinţa de a crea o „zonă a păcii” cu Austria. Pe 25 aprilie 1989, trupele sovietice din Ungaria au început în mod oficial retragerea parţială din spaţiul maghiar în prezenţa jurnaliştilor străini şi a „reprezentantei de origine maghiară a Parlamentului italian, Ilona Staller” (fosta vedetă porno „Cicciolina”).
De ce trebuia evitată expunerea prelungită la soare în luna decembrie!
Pe data de 18 decembrie 1989, în ziarul Scânteia Tineretului apare un articol nespecific perioadei din an, denumit "Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare", despre care s-a presupus că ar conține instrucțiuni pentru grupările teroriste ce au acționat în perioada imediat următoare: „Evitați expunerea intempestivă și prelungită la soare. E de preferat să începeți mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute - când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veți asigura un bronzaj plăcut și uniform. Nu vă avântați prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigați. Este inutil. Șansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. Profitați de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se știe, ele sunt mai active între orele 5,30 și 7,30. Se recomanda cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteți o fire sentimentală și agreați apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Și încă ceva – dacă aceste v-au pus pe gânduri și aveți deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunțați în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiți în suficientă măsură marea.
Contraspionajul românesc a decodificat atunci acest mesaj astfel: „Câteva indicații pentru cei aflați în aceste zile în misiuni la diferite obiective - Evitați atacurile prelungite asupra obiectivelor. Este indicat să atacați cu prudență, în serii scurte de 10-15 minute din diferite direcții. Astfel vă veți asigura o supraprotecție și rezultatele vor fi mai bune. Nu vă apropiați prea mult de obiectiv(pericol de capturare sau de ucidere). În caz de pericol(rănire sau capturare) nu cereți ajutor, fiindcă nu va fi nimeni care să vă ajute sau să vă asculte. Acționați și atacați obiectivele dimineața mai devreme, în special între orele 5:30 și 7:30. Acest sistem se recomandă pentru apărătorii mai fricoși sau mai neinstruiți, între aceste ore oboseala fiind mai accentuată după o noapte de veghe. Este indicat ca pe înserate, să vă refaceți rezervele de muniție și alte produse: depozitele știute sunt bine dotate, cu sortimente variate. Dacă aveți ezitări, sunteți afectat într-un fel sau altul, sau vă gândiți să renunțați, înseamnă că nu v-ați îndeplinit în totalitate misiunea pentru care ați fost pregătiți”…
Mai multe informaţii găsiţi în cartea "TERORIŞTII din decembrie 1989 - realitate, ficţiune sau manipulare criminală?", distribuită cu Jurnalul începând de marţi, 14 august, la preţul special de 14,9 lei. Volumul stă la distribuitorii de presă timp de o săptămână, până marţea viitoare.
