Miercuri, 23 mai, exclusiv cu Jurnalul. Ioan Luchian Mihalea şi iubirile lui secrete

Una dintre cele mai terifiante crime de după Revoluţie l-a avut ca victimă pe artistul momentului, Ioan Luchian Mihalea, creator, dirijor, compozitor şi solist al grupului coral „Song”. La începutul iernii anului 1993, emoţia a fost atât de puternică, încât ziarele îşi dublau tirajele, iar puţinele televiziuni îşi începeau ştirile cu celebrul caz. Amănunte din acea vreme, multe lucruri nespuse şi ipoteze uitate - toate au fost grupoate în volumul  “Ioan Luchian Mihalea şi iubirile lui secrete”, distribuit miercuri, 23 mai,  împreună cu Jurnalul.

Crimă sângeroasă între homosexuali și tristețile lui „Oanță”

Bătut cu sălbăticie, strâns de gât, lovit în mod repetat repetat cu obiecte metalice între care un box de oțel și un letcon - scena omorului a fost una oribilă! Adăugând faptul că victima era un artist foarte cunoscut, o emoție extraordinară a cuprins întreaga țară.

De această dată, conotația sexuală a crimei avea darul să catalizeze și altfel de emoții. Proaspăt ieșită de sub obrocul comunismului, societatea efectiv nu știa cum să trateze o asemenea „problemă”. Homosexualitatea era încă blamată de lege, iar despre un asemenea subiect oamenii se obișnuiseră să vorbească numai în șoaptă. Iar, când la mijloc mai era vorba și de o crimă, opinia publică pur și simplu nu știa cum să reacționeze.

…Și încă ce crimă! Pe 30 noiembrie 1993, dispeceratul Poliţiei municipiului Bucureşti era sesizat telefonic că a fost comis un omor, într-un apartament din Drumul Taberei, victima fiind cunoscutul dirijor, compozitor şi solist al grupului coral „Song”, Ioan Luchian Mihalea. „Filmul” crimei avea să scoată la iveală faptul că Mihalea avea un secret, care durase atât în anii comunismului, cât şi după Revoluţie: era homosexual. Un secret care, o dată aflat, avea să şocheze opinia publică românească în momentul decesului artistului, care era căsătorit de trei ani şi avea şi avea un băieţel, Ionuţ.

Nelu Florian Gavrilă era o persoană cunoscută în cercul homosexualilor, îl întâlnise pe „Oanță” Mihalea în cursul anului 1991, după care cei doi au început să întreţină relaţii sexuale. „Relaţia s-a încheiat la începutul anului 1993 din cauza geloziei victimei şi a unor neînţelegeri de ordin financiar”, avea să consemneze poliţia. După cum reiese din raportul medico-legal, întocmit în urma decesului, pe 29 noiembrie 1993, la ora 17:00, Ioan Luchian Mihalea era acasă şi „consumase probabil şi un act homosexual” (în după-amiaza aceleiași zile, dar cu un alt partener, niciodată identificat).

„Eu mi-am pus boxul metalic pe mâna dreaptă, pe sub mănuşă şi am început să îl lovesc şi eu în faţă pe Mihalea. Ne aflam pe holul de la intrarea în casă, pe lângă uşa de la bucătărie, când Gavrilă l-a lovit ultima oara cu letconul în cap, iar Mihalea s-a dezechilibrat şi a căzut lângă uşa de la intrare cu capul orientat spre uşa de la debara. Eu l-am tras pe Mihalea de picioare prin sufragerie până în holul de lângă baie, iar Gavrilă mergea după mine. L-am lăsat pe Mihalea în holul respectiv şi l-am mai lovit de câteva ori cu pumnul în piept, iar Gavrilă l-a lovit cu letconul tot în cap. M-am dus apoi la baie şi mi-am spălat mănuşile albastre de sânge, pentru că nu puteam să plec cu ele aşa murdare. De asemenea, am dat cu apă şi pe petele de sânge aflate pe hainele cu care eram îmbrăcat. În timp ce mă spălam, Gavrilă a strigat la mine şi mi-a zis să vin la el în sufragerie. L-am văzut când a smuls un cablu de alimentare electrică de la un aparat pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea. El mi-a zis să trag de un capăt al cablului, dar eu am refuzat iniţial. Însă el a insistat şi am tras de un capăt. Cablul s-a rupt la un capăt, dar Gavrilă a adus un alt cablu pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea, dar de capetele acestuia am tras foarte puţin”, avea să declare mai târziu, cu un cinism rar întâlnit, Ionel Păun.

Ioan Luchian Mihalea și Bobița Neagră - teoria conspirației la nivel înalt!

S-au spus multe despre „Oanță” Mihalea încă din anii *80. Mai târziu avea să se audă o cu totul altă variantă și anume că 99% din zvonistică (de pildă, secțiunea despre „răzbunările” unor părinți de copii din Minisong sau „orgiile” cu studenții din Song-ul mare etc.) nu avea niciun fel de legătură cu realitatea, fiind fabricată de Securitate, care, astfel, voia să-i șubrezească poziția socială lui Mihalea, pentru ca astfel să-l poată ține mai ușor sub control și să-i mai tempereze unele elanuri artistice mai „subversive” (cum erau opțiunile de repertoriu ale Song-ului, în care se regăseau și unele melodii cântate în limba engleză ori, și mai „grav”, colinde sau imnuri bisericești. Desigur, niciunul dintre aceste zvonuri, în general inventate, nu poate anula calitatea sa incontestabilă de mare artist și de trendsetter cultural a lui Mihalea, adică exact lucrul de care se temea cel mai mult Securitatea.

Când Mihalea a fost ucis de fostul său partener sexual Nelu Florian Gavrilă zis „Bobița Neagră” și de amicul acestuia, Ionel Păun, vestea identificării criminalilor în mediul gay nu a surprins prea tare pe nimeni dintre cei care trecuseră prin „Preoteasa” în epoca de glorie a Casei Studenților.

Asasinii aveau să fie descoperiți abia după 44 de zile, evenimentul fiind anunțat în direct la emisiunea lui Mihai Tatulici de la Televiziunea Română – „Veniți cu noi pe programul doi”, ceea ce ridicat, în epocă, primele semne de întrebare, ancheta fiind considerată un „show” destul de ieftin. De altfel, când, după câteva zile, s-au difuzat primele imagini cu cei doi tineri criminali, la reconstituire, aceștia păreau teleghidați (drogați?”), părând că joacă roluri dintr-un scenariu prestabilit.

Identificarea criminalilor s-a făcut pornind de la o poză a lui Nelu Florian Gavrilă, păstrată la loc de cinste în biblioteca lui Mihalea: în instantaneul fotografic, Bobița Neagră era imortalizat la mare, pe plajă, în slip! Polițiștii au arătat imaginea informatorilor din mediul homosexual din București și unul dintre ei l-a recunoscut pe Gavrilă.

Cel mai șocant este că, în momentul arestării, Nelu Florian Gavrilă zis „Bobița Neagră” era îmbrăcat cu geaca lui Ioan Luchian Mihalea zis „Oanță” și asculta muzică la casetofonul acestuia!!! De ce mai păstrase atât de la vedere dovezile incriminatoare, când presa făcuse deja o publicitate enormă anchetei în curs de desfășurare?!?

Toate elementele ciudate legate de ancheta par a avea, în explicațiile unora, o legătură cu un mister de o cu totul altă amploare. „Oanță” – Mihalea făcea parte dintr-un cerc de homosexuali cu implicații „la nivel înalt”? Cam cât de înalt, de fapt? Se cunoscuse (prea) bine Oanță cu un personaj politic la un Festival al Tineretului defășurat peste hotare pe la mijlocul anilor *80? Pe cine proteja Mihalea? Și de cine era protejat el, în afară de un șef din fosta Securitate și noile servicii secrete?

Cine i-a „inventat” pe cei doi criminali?!?

Cazul Ioan Luchian Mihalea a stârnit scandal în anul 1994, imediat după arestarea celor doi criminali, Nelu Gavrilă și Ionel Păun. S-a spus în presa vremii că polițiștii ar fi „inventat” doi făptași, pentru a ascunde adevăratul vinovat, care ar fi fost o vedetă. (Sau un om politic!) Zvonurile lansate de o parte din presă erau argumentate atunci prin timpul care s-a scurs de la comiterea crimei, până la găsirea făptașilor, respectiv 44 de zile. Chiar dacă probele au arătat clar că cei doi tineri din anturajul artistului, cu vârste de 19 ani în 1993, erau făptașii, chiar după ce, în declarații, cei doi descriau exact cum au comis fapta, unii jurnaliști au încercat să promoveze alte ipoteze, acuzându-i pe polițiști. Nu a fost singurul caz de scandal de presă legat de o crimă căreia i-a căzut victimă o celebritate, deși, de fiecare dată probele au fost concludente. Însă presa întotdeauna își dorește un „scenariu” deloc banal, palpitant și cu „dezvăluiri” uluitoare…

Nelu Florian Gavrilă, unul dintre cei doi ucigaşi ai compozitorului și interpretului Ioan Luchian Mihalea, a fost eliberat din închisoare miercuri, 18 februarie 2015. Cei doi criminali au primit pedeapsa cu închisoarea pe viață, după ce l-au ucis pe artist, în anul 1993. După două decenii și ceva, Judecătoria Găeşti a admis propunerea de eliberare condiţionată formulată de comisia de la Penitenciarul Găeşti, după ce făptașul a ispășit 21 de ani de detenție. Unii au interpretat această punere în libertate, urmată apoi, la scurt timp, și de eliberarea celui de-al doilea condamnat, drept o recunoaștere tacită a unei grave erori judiciare, „confirmând” teoria conspirației care spunea că adevăratul făptaș ar fi fost cu totul altcineva…

Mai multe amănunte şi povestiri găseşti în volumul  “Ioan Luchian Mihalea şi iubirile lui secrete”, distribuit miercuri, 23 mai,  împreună cu Jurnalul, la preţul special de 14,9 lei.