Mihail Drumeş, iubit şi contestat cu aceeaşi patimă

Mihail Drumes a povestit intr-un interviu acordat in 1978, ca era prie­ten cu un cires. Locuind langa balco­nul autorului, ciresul privea curios si atent, cum Mihail Drumes se razvratea impotriva albului hartiei. In timp ce truditorul cuvintelor scrije­lea cu mintea si cu sufletul sau colile imaculate, ciresul inflorea, zambea si rodea cirese foarte gustoase. Pana intr-o zi, cand privirea scriitorului a fost lovita de suferinta copacului. Era de­vastat, rupt, jefuit, cu crengile ra­ni­te. Ciresul i-a spus prietenului sau asa: "Nu te mira. Asa se intampla cu oricine da roada buna. De salcamul de colo nu se leaga nimeni, fiindca nu face decat umbra. Asa ca, scrii­to­ru­le, nu-ti face sange rau daca te de­fai­meaza unii confrati, ci, dimpotriva, sa-ti para bine. Prin scrierile lor ei nu te pot distruge, numai propria ta opera te poate distruge."

In acest fel au­zea, probabil, Mihail Drumes, re­zer­va criticilor literari importanti din perioda interbelica, fata de scrierile sale. Cert este ca, volumele semnate de Mihail Drumes au fost foarte bine receptate de catre publicul cititor si s-au bucurat de vanzari impresio­nante. Acest dezechilibru intre dezin­te­resul specialistilor si adeziunea en­tuziasta a publicului a facut sa se vorbeasca despre Drumes, ca despre un caz in literatura romana. "Invitatie la vals", "Elevul Dima dintr-a VII a", "Scrisoarea de dragoste" au avut tiraje uriase, cartile au fost traduse in cateva limbi europene, scriitorul avand o incontestabila popularitate in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Perioada in care, dupa cum aflam din splendida carte a Ioa­nei Parvulescu, "Intoarcere in Bu­cu­res­tiul interbelic", literatura era pro­mo­vata in diverse si ingenioase feluri. Trecatorii trebuiau transformati in ci­titori, asa incat, din vitrinele li­bra­rii­lor, afisele vorbeau. Imaginile sunt pi­toresti si memorabile. "Un cap de ma­gar domina una dintre vitrine; de­desubt, cu litere de-o schioapa: numai eu nu citesc. Alta vitrina: un profil de barbat legat la ochi: omul care nu ci­teste, traieste in intuneric. Alta vi­trina: harta Romaniei mari acoperita de o carte deschisa: cititi BIBLIOTECA PENTRU TOTI, 7lei – alcatueste o cultura complecta."

Si dupa acea perioada de voga interbelica, Mihail Drumes a ramas unul dintre cei mai cititi romancieri. "Prapastia dintre receptarea de catre cititori si cea de critica este greu de ex­plicat, Drumes ilustrand mai de­graba cazul unui condamnat fara proces." ("Dictionarul general al literaturii ro­mane")

Mihail Drumes, (pseudonim al lui Mihail Dumitrescu) s-a nascut la Ohrid, in Macedonia. Mama sa era sarboaica, iar tatal, (Vasile Dimitrie, devenit Dumitrescu), macedonean. A ab­solvit liceul la Craiova si apoi Fa­cul­­tatea de Filosofie si Litere, la Bu­cu­resti. Romanul "Invitatie la vals" aparut in 1936, i-a adus autorului o neasteptata popularitate. Altminteri, asa a si fost numit, "un romancier popular". A stiut sa atraga atentia, sa cap­tiveze, sa cucereasca si sa ra­va­seas­ca sensibilitatea cititorilor. Ro­ma­nele sale vibreaza prin dramatism si tensiune chiar si atunci cand formula scriitoriceasca este dupa cum s-a spus, de nivel mediu. Cartile sale se citesc, mai cu seama de catre tineri, cu sufletul la gura, interesul este men­tinut prin suspans, iubiri devastatoa­re, iubiri sacrificate, tulburari, exal­tari, mistere. Sentimentele sunt puter­nice, arcusul patimii intins pana la cea mai dureroasa vibratie. Generatii succesive de adolescenti si-au inteles si rafinat simtirile, in urma lecturii car­tilor lui Drumes. Cititorii, chiar si cei mai apatici, pot reusi, sa simta emotii intacte. Ceea ce nu e putin lu­cru, intr-o lume tot mai apasata de griji, nelinisti si spaime.

"Cazul Magheru", primul roman al lui Drumes, a fost publicat initial in foileton, in Dimineata, ziar de mare tiraj pe atunci. Se intampla in anul 1930. Mihail Drumes spune intr-un in­terviu: "Nu-mi venea sa cred. Era intr-adevar o minune. Ceasuri in­tregi mergeam naucit pe strazi. Mi s-a facut o reclama imensa: afise pe la toate chioscurile de ziare, fotografii. Cand, la plata, cinci mii de lei! Numai dactilografiatul ma costase trei mii!... Noi, pe vremea aceea scoteam bani din buzunar sa tiparim, sa facem re­vis­te efemere..." ("Romanul romanesc in interviuri", Ed. Albatros) La pri­ma editie, romanul s-a numit "Sfan­tul Parere". Intre coperte, traieste Ilarie Magheru, medic interesat de psihanaliza si de vindecarea prin hipnoza.

Cand pare ca acesta ar fi comis o crima, medicina il disculpa, pentru ca fapta fusese comisa in stare de somnambulism, cand constiinta nu era activata. Intriga psihologica este alaturata celei politiste, intr-un ro­man al devenirii personalitatii uma­ne de exceptie. Latura spectacu­loa­sa a naratiunii, infatiseaza acu­za­tia, procesul intentat lui Magheru, des­co­perirea adevaratului criminal. Lu­mina cade insa, pe demonstratia fap­tului ca experientele biografice pu­ternice, traumatizante, iesite din co­mun, activeaza extrem psihicul celui ce le traieste, declansandu-i pu­te­ri terapeutice. Povestea lui Ilarie Magheru vorbeste despre rolul major al subconstientului, alaturi de ratiune, in derularea existentei umane. Finalul este fericit, se gasesc fonduri pentru in­fiintarea unui spital de boli nervoa­se, destinat oamenilor nevoiasi. Me­di­cul Ilarie Magheru deschide o cale, netezeste un drum catre vindecare.

Mihail Drumes, cel iubit si contestat cu aceeasi patima, scriitorul interbelic citit, recitit si reeditat, surade poate razbunator, intr-o lume ceva mai demna si mai buna.