Nicolae Dabija – un poet din Basarabia, de strajă limbii române

"Aripa sub camasa" a lui Nicolae Dabija, una dintre primele carti de poezie basarabene tiparita cu grafie latina, in 1989, este si cel dintai volum liric venind din arealul (inca) sovietic (atunci) pe care l-am citit. Printr-o fericita intamplare, l-am primit cu autograf chiar de la autor, la scurta vreme dupa ce podurile de flori de peste Prut readusesera fratii in bratele fratilor. Nu stiam atunci ca aveau sa ma lege mai multe intamplari de poetul cu plete eminesciene, care s-a nascut nu departe de Cainarii lui Mateevici, autorul memorabilului poem "Limba noastra".

Premonitorie aceasta nastere, caci Nicolae Dabija a fost, in 1988, membru al Comisiei de Stat pentru problemele limbii, punand in discutie revenirea la alfabetul latin si legiferarea limbii romane ca limba de stat in Republica Moldova. Poate, mi-am spus, pentru ca maica lui i-a soptit la ureche, in pruncie, versurile stiute: "Limba noastra-i o comoara, / In adancuri scufundata,/ Un sirag de piatra rara/ Pe mosie revarsata". Si poate din acelasi motiv unul dintre poemele lui Dabija, "Cat traim pe acest pamant", avea sa devina, in anii 1988-1990, Imnul Miscarii de Eliberare Nationala a basarabenilor, fiind cantat de cei aproape un milion de participanti la Marea Adunare Nationala din 27 august 1989, veniti la Chisinau sa ceara dreptul la Limba Romana, Alfabet Latin si Demnitate. Pe atunci, lui Dabija i se zbatea aripa de sub camasa. Apoi aripile au strapuns camasa si au batut libere...

Rezistenta prin poezie, prin scris, in genere, face din scriitorii basarabeni din a doua jumatate a secolului trecut un contingent liric care nu are corespondent in alta parte a lumii. Am putea asemui efortul lor continuu cu miscarea memorandistilor din Ardeal, dar dimensiunile sunt diferite. Insa asa cum cum ardelenii isi botezau copiii cu nume latine, pentru a-si clama radacinile, Nicolae Dabija si-a botezat fiica Doina, cuvant profund romanesc, pe care, oricat ai incerca, nu-l poti rusifica. Si mai este vorba, de doina, ca melodie populara romaneasca, imposibil de alterat. Si mai este vorba despre "Doina" lui Eminescu, cea care incepe iarasi cu patru versuri emblematice pentru conditia romanului de dincolo de Prut: "De la Nistru pan'la Tisa/ Tot romanul plansu-mi-sa/ Ca nu mai poate strabate/ De-atata singuratate..." Asa a inteles Nicolae Dabija sa lupte pentru drepturile Tricolorului, ale Stemei, ale Limbii romane, cu penita – in cartile sale, cu cuvantul – la tribuna Parlamentului basarabean, in care a intrat dupa primele alegeri partial libere initiate de Gorbaciov.

Personal l-am cunoscut ca jurnalist si scriitor. Am publicat cateva texte in revista pe care o conduce la Chisinau, "Literatura si Arta", dar am avut si sansa catorva interviuri despre conditia scriitorului, de o parte si de alta a Prutului, si despre rolul lui in democratizarea tarii intre granitele careia traieste (fie ca aceasta tara se numeste Romania sau se numeste Republica Moldova).

Asemuit cu marii nostri voievozi pentru credinta, in lupta lui pentru drepturile limbii stramosesti – aceea despre care scria aproape consateanul sau Alexei Mateevici din Cainari – Nicolae Dabija pare sa nu se teama de nimic. Si totusi, exista temeri, care nu sunt ale militantului, ci ale creatorului, nu sunt ale luptatorului, ci ale celui care construieste, care edifica, poem dupa poem, casa limbii in care s-a nascut. Sunt temeri exprimate in versuri cum sunt acestea: "Mi-i teama de o carte (o vad ades si-n vis) / pe care as deschide-o-nfrigurat / si-n paginile ei as da de-odat... / de toate versurile pe care inca nu le-am scris. / De care sufletul mi-i insa, imbibat: / precum de apa un burete; /si solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,/ si mi-i devreme ora cea tarzie./ Parca ma vad citind - in acea carte / doar pan' la mijloc orice poezie,/ stiind ce-i scris, de-odata, mai departe, /cum dintr-un rand poemu-ntreg invie".

Asa cum, cu fiecare poem, articol, poveste, cu fiecare carte scrisa cu grafie latina, limba romana a reinviat peste Prut. Iar unul dintre truditori se numeste Nicolae Dabija.