Primul Manual de limba sanscrită din România

Numele Amita Bhose este legat pentru totdeauna de România, ţara unde a ajuns printr-o întâmplare a destinului, ţara unde s-a stabilit şi a murit. Mulţi dintre cei care vor deschide acest "Manual”, foşti cursanţi ai Amitei Bhose, vor retrăi, cu emoţie şi nostalgie, clipele când au redevenit copii, învăţând alfabetul sanscrit sau cel bengalez. Cea care s-a îngrijit de apariţia acestui "Manual”, de altfel a şi înfiinţat o editură special pentru a aduce la lumina tiparului toată munca Amitei Bhose, Carmen Muşat Coman, a avut privilegiul de a fi studenta şi colaboratoarea acesteia. Sanscrita, civilizaţia indiană erau cursuri facultative, dar învăţate temeinic de cei care alegeau să cunoască universul atât de fascinant al Indiei. Amita Bhose, acest mesager unic, a schimbat viaţa multora. Visul său a fost să creeze specialişti care să-i continue munca. Când a murit, în 1992, Amita Bhose avea multe proiecte finalizate sau începute. Definitivase Manualul de limba sanscrită – prima parte era aproape gata de tipar, a doua parte era într-o formă finală, în ciornă. Lucrarea, în totalitatea ei, cuprindea peste 600 de pagini de manuscris. Modul de redactare a Manualului de limba sanscrită era asemănător celui primelor trei instrumente de lucru pentru cursanţii de la limba bengali – Curs de limba bengali, Manual de limba bengali, Dicţionar bengali-român, realizate tot de Amita Bhose. Cum nu existau tipografii cu caractere bengaleze şi nici măcar o maşină de scris cu caractere bengaleze, textul în română era bătut la maşină de Amita Bhose, iar studenţii cu scris caligrafic copiau, din manuscris, partea în limba bengali. Aşa au fost completate sute de pagini pentru a fi multiplicate în tipografia Universităţii – numai Dicţionarul are 850.

Aceeaşi soartă urma să aibă şi Manualul de limba sanscrită. "În 1990 prima parte este încredinţată, pentru transcriere în sanscrită, studentului Mircea Itu. În momentul morţii, primul volum (lecţiile 1-20, fără lecţia 21 şi rezolvarea exerciţiilor) fusese copiat, stângace, de acesta. Nu ştim ce copii ale lecţiilor se mai află în posesia lui  – inclusiv ale celor excluse de autoare din Partea I şi nepublicate în primul volum). Manuscrisul transcris are, pe margine, indicaţiile Amitei Bhose, pentru corectarea  greşelilor de copiere sau semnalând mici modificări. Pentru culegerea computerizată noi am folosit  manuscrisul original, ţinând cont de observaţiile făcute de Amita Bhose pe exemplarul aflat în posesia lui Mircea Itu şi returnat. Din păcate, deşi acesta mărturiseşte că îi poartă Amitei Bhose , o face într-un mod josnic: prin plagiat, publicând acest prim volum în 2001, cu acelaşi titlu, sub semnătură proprie. Modificările sunt minore,  intervenţiile  în partea sanscrită dovedindu-se a fi făcute în mod greşit. E trist şi nedemn  că a trădat încrederea pe care i-a acordat-o profesoara lui. Manualele elaborate de Amita Bhose – de bengali şi sanscrită – au avut la bază experienţa acumulată la cursurile practice susţinute la Universitatea Bucureşti”, spunea în intervenţia sa de la lansarea Manualului directoarea Editurii Cununi de stele, Carmen Muşat Coman. Pe lângă cursurile facultative de sanscrită – din 1978 până în 1991– şi bengali – din 1972 până în 1991, Amita Bhose a susţinut şi un curs facultativ de cultură şi civilizaţie indiană şi cursul de estetică indiană din cadrul disciplinei oficiale de hindi.

Deoarece biblioteca universitară nu dispunea de materiale necesare pentru aceste discipline, totdeauna a împrumutat studenţilor cărţi din propria bibliotecă precum şi cele împrumutate de la alte biblioteci, în vederea pregătirii examenelor. Studenţii trebuie că-şi amintesc şi acum de cărticelele în bengali sau sanscrită, după care buchiseau, mici manuale după care învăţau elevii bengalezi şi pe care Amita Bhose le cumpăra din India, ca material didactic pentru cursanţii români. La 20 de ani de la definitivare şi tot atâţia de la dispariţia fizică a autoarei, cei care doresc să înveţe limba divină au un material didactic în propria lor limbă. Scrisul de mână a rămas însă o mărturie a muncii titanice depuse de Amita Bhose.