Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Specificul ultimei conferinţe – care a
adunat pe insula de confluenţă dintre oceanele Pacific şi Indian mai bine de
200 de cercetători – constă în evidenţa “cuceririi” de noi teritorii. După
extensia din ultimii ani în America Latină, teoria şi comunitatea reprezentărilor
sociale au făcut numeroşi “prozeliţi” pe continentul asiatic.
CAZ
UNIC. “În acest moment, cred că toată lumea cunoaşte rolul lui Serge
Moscovici, importanţa pe care o are acesta nu doar în psihologia socială
europeană, ci şi în cea internaţională, ne-a declarat Denise Jodelet, preşedintele
onorific al manifestării. Iar Premiul James-Wundt, primit recent de Moscovici,
înseamnă recunoaşterea meritelor sale în elaborarea teoriei minorităţilor
active, influenţei, conspiraţiei şi toată contribuţia sa în psihosociologia mulţimilor
şi reprezentărilor sociale. În Europa, eu nu cunosc pe nimeni altul care să aibă
atîta notorietate, atîta forţă de influenţă în domeniu. Căci importantă la
Moscovici nu este doar contribuţia sa ştiinţifică personală. El reprezintă un
caz unic al timpului nostru de animare a cercetării în psihologie.”
Asemenea aprecieri te obligă să observi că Serge Moscovici este românul cu cea mai mare putere de seducţie în cercetarea contemporană.
PERFORMANŢE.
Omul de ştiinţă cu asemenea performanţe s-a născut în 1925 la Brăila. A avut o tinereţe
de periculos suspans şi aventură. În 1947 a emigrat la Paris. În prezent, lista publicaţiilor sale
conţine circa 20 de cărţi, sute de articole şi capitole în volume colective,
zeci de conferinţe în spaţiul european şi american. Preşedinte al Asociaţiei
Europene de Psihologie Socială Experimentală, membru al Academiei Europene de Ştiinţă,
Cavaler şi ofiţer al Ordinului “Legiunea de Onoare” – sînt doar cîteva dintre
recunoaşterile publice ale operei sale. După 1990 a devenit membru al Academiei
din Moscova şi membru onorific al Academiei Ungare de Ştiinţe. În 2003 a fost
distins cu prestigiosul Premiu Balzan (echivalentul unui Nobel în psihologie!)
pentru întreaga sa operă.
Tată şi fiu; ştiinţă şi politică. Abia cînd fiul său, Pierre Moscovici, a devenit raportorul pentru România al Uniunii Europene, a intrat şi tatăl în atenţia presei româneşti. Nu în calitate de savant, ci de părinte ale cărui resentimente biografice ar putea tulbura concluziile politicianului. Raportul fiului lui Serge Moscovici a fost însă favorabil ţării de origine a tatălui. România a intrat în Uniunea Europeană. Iar despre psihosociologul născut pe meleaguri româneşti a rămas să se vorbească exclusiv la nivel universitar.
Din rumorile comunităţii ştiinţifice adunate în Bali s-a făcut auzită şi comparaţia lui Moscovici cu Brîncuşi în relaţia cu ţara natală. Sculptorul român, a cărui operă deschide epoca artei moderne, fusese însă nu ignorat de Academia Română, precum Moscovici, ci condamnat public, în 1949, pentru creaţia lui “decadentă”.
Dar vrei, nu vrei, eşti obligat să admiţi că elita culturală oficială din ţara natală nu e ce s-a sperat că va fi. O dovedeşte şi cazul Moscovici.
