Scena crimei: Devoratorii de vise

Unii poate au vazut "Anul trecut la Marienbad', filmul realizat de catre Alain Resnais dupa un scenariu de Alain Robbe-Grillet, unul dintre reprezentantii de seama ai "Noului roman francez'. O pelicula bizara, in care timpul pare sa aiba o alta curgere decat cea obisnuita, cu personaje fantomatice, plimbate printr-un decor halucinant.

"Devoratorii de vise', cartea lui Gordon Dahlquist, pare sa fi fost inspirata de vizionarea acelei pelicule realizate in urma cu cinci decenii. Lectura romanului ofera prilejul de a poposi in diverse ambiante – conace, palate, hoteluri, chiar si un Institut Regal de stiinte si Cercetare –, aducand vag aminte de cele din realitate, din moment ce sunt prevazute cu usi mascate, coridoare secrete, oglinzi din spatele carora poti fi supravegheat, pasarele, firide, capcane, tuneluri, scari care te duc la locul de pornire, ca in desenele lui Escher. Eroii poarta vesminte din alt secol, de multe ori sunt deghizati, sau au macar o masca pe fata, manuind cu dezinvoltura pumnale, sabii, pistoale, supunandu-se cu deliciu unor ritualuri greu de inteles, dar avand cateodata un comportament intalnit si in ziua de azi.

Amestecul planurilor temporale contribuie la insolitul intamplarilor relatate. Deasemenea, folosirea alternativa a mai multor tipuri de naratiune – unele specifice romanului istoric, altele intalnite in romanele de capa si spada, psihologice, sociale, de dragoste, de horror, de mystery&thriller creeaza senzatia de talmes-balmes prin care cititorul trebuie sa se descurce ca si cum ar cauta iesirea dintr-un labirint. Pentru a deslusi care este firul logic al povestii, el trebuie sa aiba rabdarea de a se familiariza cu o sumedenie de personaje si de a a le cerceta cu atentie deciziile. Din aceasta cauza, lectura este dificila, fiind nevoie sa revii la unele pagini pentru a-ti reaminti unele dintre evenimentele succedate intr-un ritm ametitor.

La inceput, nimic nu prevesteste vartejul de intamplari pe care le istoriseste Gordon Dahlquist. Domnisoara Celeste Temple primeste o scrisoare de la logodnicul ei, Roger Bascombe, functionar la Ministerul Afacerilor Externe, prin care acesta ii anunta ruperea relatiei. Intrigata, tanara isi urmareste iubitul ca un detectiv, dorind sa afle o explicatie. Nu trece mult si ea patrunde intr-o lume misterioasa si e antrenata in mijlocul unei conspiratii internationale. Complotistii viseaza sa detina puteri absolute asupra oamenilor, transformandu-i in executanti docili ai ordinelor primite, remodelandu-le mintea cu ajutorul unei masini si a unor "carti de sticla', ademenind prozeliti prin discursuri mincinoase: "Veti simti energiile superioare... veti gusta din aceasta maretie... aceasta ambrozie nepamanteasca... cunoscuta inainte numai de acele fiinte numite zei de catre pastori... si de catre copiii care am fost odata.'

Pentru a le narui proiectul, Celeste Temple se aliaza cu un profesionist al crimei si cu un doctor – de fapt, un spion. Dar pana a-si vedea telul implinit, cei trei vor fi rapiti, torturati, interogati, vor avea parte de incaierari sangeroase, vor evada, vor fi martori la o sumedenie de fapte atroce.

In tot acest timp, fara a sti de uneltirile diabolice ale unor scelerati, ziarele anunta mici conflicte armate coloniale, inventii ingenioase, calatorii cu balonul, opere de caritate, expeditii stiintifice, rivalitati intre ministere... Unele evenimente raman in spatele usilor inchise, asa cum s-a intamplat dintotdeauna.


"Domnisoara Temple vazu varful nemilos al sabiei la nici o jumatate de metru de pieptul ei, lumina jucandu-se pe lama de otel in timp ce aceasta se ridica si cobora in ritmul respiratiei lui Xonck. Apoi Xonck ranji la ea. Erau ultimele ei clipe.'