Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Institutul Cultural Român se ţine de cuvânt! Preşedintele său, domnul Lilian Zamfiroiu, a promis că instituţia pe care o conduce va începe să promoveze şi genuri literare pe nedrept mai puţin băgate în seamă. Aşa se face că la “Noaptea literaturii de la Paris”, din 24 mai, am reprezentat România cu una dintre cărţile mele poliţiste, “Nesfârşita zi de ieri” (tradusă în limba franceză cu titlul “Cible royale”) şi apărută de curând la Genese Edition (directoare Danielle Nees, o persoană cu multă iniţiativă şi deschidere la nou).
Cu acest prilej am realizat ce înseamnă o organizare perfectă.
Mai întâi, scriitorii din 18 ţări europene au fost prezentaţi la “Maison de l’Europe”. S-au cunoscut, au discutat între ei, au făcut schimb de cărţi. După aceea, s-au retras în locurile unde avea să se citească din cărţile lor.
Eu am fost invitat în atelierul patronat de doi designeri talentaţi şi simpatici, Yves Andrieux şi Vincent Jalbert, într-o ambianţă unde erau etalate haine, pălării, genţi executate cu mult gust. S-a stat pe perne, pe lăzi şi canapele. Fiecare s-a simţit în largul său în acest cadru insolit. Lumânări aprinse au creat o atmosferă misterioasă.
Cartea mea a fost prezentată de către Radu Ciobotea şi Claudia Droc de la ICR Paris. Marie Montegani, actriţă şi regizoare, a citit pasionant din “Cible royale” pasaje pe care le-a considerat semnificative, astfel încât să stârnească interesul ascultătorilor şi să-i îndemne să cumpere romanul pentru a-l citi în întregime. Alături de mine s-a aflat şi Sylvain Audet, cel care mi-a tălmăcit cu mult har cartea.
Înainte de eveniment m-am întrebat: va fi cineva interesat să cunoască un autor de thrillere român, într-o ţară ca Franţa, în care patru din cinci cărţi vândute aparţin acestui gen?
Spre surprinderea mea, asistenţa a fost numeroasă. Peste 90 de persoane au participat la cele şase sesiuni de lectură. Fiecare “repriză” dura cam 50 de minute. Oameni de diverse vârste, cu profesii diferite, care veneau pentru prima oară în contact cu un “polar” românesc. Unii dintre ei au pus întrebări incitante, transformând întâlnirea într-o dezbatere despre situaţia literaturii poliţiste de la noi şi de pe alte meridiane, discuţie prelungită şi după miezul nopţii.
Nici nu ştiu cum au trecut cele şapte ore dedicate manifestării.
Am scris acest text deoarece n-am descoperit la noi niciun ecou al prezenţei româneşti la “Noaptea literaturii de la Paris”. Nici nu m-a mirat. Când a apărut în 1997, “Nesfârşita zi de ieri” a avut parte doar de două cronici. În numai trei luni de la apariţie, “Cible royale” a fost salutată cu entuziasm în Belgia şi Franţa, în presa scrisă, la radio, pe bloguri de specialitate şi a fost propusă la un premiu. Chiar şi redutabilul Bernard Poirette de la RTL France a avut despre ea cuvinte de laudă.
Iar la începutul lunii iunie am fost invitat la “Le Goéland Masqué”, festivalul de la Penmarc’h din Bretania, unde voi avea două intervenţii.
Încă o dată mi s-a confirmat că un bun roman cu suspans al unui autor autohton poate fi un excelent ambasador al literaturii române în lume.
