SCENA CRIMEI. Somnul şi moartea

A. J. Kazinski este pseudonimul sub care semnează Anders Ronnow Klarlund şi Jacob Weinreich. Am prezentat cu entuziasm, în această rubrică, romanul lor de debut, “Ultimul om bun”. A doua lor carte, “Somnul şi moartea”, merită, indiscutabil, tot o întâmpinare sărbătorească. E antrenant de la prima la ultima pagină.
___________

Protagonist este tot Niels Bentzon, negociator care lucrează la poliţia din Copenhaga. Fin psiholog, bun cunoscător al comportamentului uman, inspirând încredere celor cu care negociază, el îşi îndeplineşte cu succes misiunile încredinţate.

În “Somnul şi moartea”, pentru prima oară în carieră, dă greş în încercarea sa de a o convinge pe Dicte Van Hauen, prim-balerină în trupa Baletului Regal, să nu se arunce de pe un pod. A fost, totuşi, vorba de o sinucidere? Dacă da, ce a provocat-o? Nu cumva gestul fatal i-a fost comandat de o manipulare de la distanţă?

Niels Bentzon se încumetă să-şi contrazică superiorii care doreau să claseze cazul şi iniţiază o anchetă care îl poartă printre cunoştinţele talentatei artiste. Suspiciunile lui sunt alimentate şi de concluziile medicului legist – se pare că, înainte de a se arunca în gol, tânăra s-a înecat în apa mării şi cineva a resuscitat-o cu ajutorul unui defibrilator cardiac. Dar cine e personajul misterios?

În cercetările sale, poliţistul află cu stupoare de experimente macabre, demente, la care apelează unii oameni cu tulburări ale minţii. Din dorinţa de a-şi reîntâlni rude, prieteni care îşi dorm somnul de veci, aceştia se supun, de bunăvoie, unor experienţe care le provoacă moartea aparentă. Când îşi vin în fire, ei povestesc, cu lux de amănunte, întâmplări incredibile, care ar atesta existenţa vieţii dincolo de ceea ce socotim un sfârşit definitiv. Iată mărturia unei persoane care s-a supus unei astfel de experienţe teribile: “Reprezentarea noastră despre moarte este greşită... Mi-ar plăcea să pot afirma că începem să înţelegem cum stau lucrurile. Dar suntem încă departe, din cauza fricii pe care ne-o inspiră moartea. Fiindcă ne sperie gândul de a descoperi că după moarte nu mai este nimic. Sunt însă în măsură să vă spun că mai este ceva. Că mai sunt încă multe. Că este incredibil de frumos, dar şi foarte periculos.”

Niels Bentzon ajunge pe urmele unui specialist în problemele somnului. Soţia acestuia a fost omorâtă şi de aceea se foloseşte de diverşi pacienţi pentru a-l afla pe ucigaş. Însăşi consoarta negociatorului este constrânsă să participe la tentativele medicului obsedat să dea de criminal. Desigur, o astfel de implicare personală a poliţistului conferă prozei un spor de suspans.

Romanul celor doi autori are un ritm infernal al relatării, chiar dacă uneori în naraţiune sunt incluse şi multe consideraţii filosofice. Frazele sunt scurte, nervoase, cadrul acţiunii este descris cu multă grijă pentru detalii, câtorva personaje li se rezervă şi o analiză amănunţită care să le explice faptele. E o adevărată performanţă să susţii o asemenea tensiune pe întreg parcursul unui thriller de mari dimensiuni.
Tandemului danez i se poate prevedea o carieră strălucită în literatura cu detectivi şi asasini.
___________

“O zări în cădere liberă, apoi în clipa în care corpul îi tresări mecanic atunci când, fără zgomot, spatele şi ceafa i se loviră de şinele negre.”