Ţări de piatră, de foc şi de pământ

Volumul lui Geo Bogza "Tari de piatra, de foc si de pamant" reuneste reportaje scrise in urma unor calatorii intreprinse in anul 1934, pe cand autorul era corespondent al ziarului Vremea. Strabate astfel provincii romanesti carora le asociaza caracteristicile unor elemente ale naturii, piatra, foc, pamant si relateaza cu precizie de reporter si suflet de poet realitatea pe care o descopera. Unei Romanii interbelice idealizate, Geo Bogza ii alatura si astfel ii opune o parte a Romaniei nefericite si ignorate, ale carei evidente arata cu degetul si acuza. Autorul este interesat de periferii, mizerie, gropi de gunoi, submediocritate, neputinta. Destine strambate de istorie, ardeleni dezradacinati si colonizati in Cadrilater, regiuni mutilate de industrializare fortata, tragedii ale lucratorilor din mina, viata acestora in intimitatea pericolului mortii, rugaciunea ingrozita inainte de a cobori in subteran, mahalalele Chisinaului si viata de noapte din aceste "catacombe apocaliptice" sunt cateva dintre realitatile din tarile lui Geo Bogza.

Cartea a aparut in 1939, sub auspiciile Fundatiei pentru Literatura si Arta "Regele Carol al II lea". Cum in 1940 Romania a pierdut Basarabia si Bucovina de Nord, in favoarea URSS, precum si doua judete din sudul Cadrilaterului, in favoarea Bulgariei, reeditarea reportajelor lui Bogza despre aceste provincii pierdute nu s-a mai pus in discutie. Geo Bogza era un autor cunoscut si pretuit, iar despre "Tari de piatra, de foc si de pamant" s-au pronuntat si in vremurile acelea scriitori de prima marime. "L-a atras suferinta omeneasca, lupta surda intre om si mediu, intre om si om. Poate aceasta obsesie a nedreptatii sociale il face pe dl Geo Bogza sa vada peisajul si viata in linii simple, brutale, dure. Acolo, in tinuturile strabatute de autor, omul e degratat din demnitatea sa umana, si din degradarea aceasta – prin saracie, boala, mizerie morala – ii reteaza aripile oricarei contemplatii. De aceea inclestarea cu natura pare mai cumplita decat in alte locuri." (Mircea Eliade, "Imagini dintr-o Romanie aspra", 1940)

Geo Bogza intalneste si apara astfel, atat cat sta in puterea scrisului sau, o umanitate simpla, in suferinta, parca a nimanui. Cunoaste oameni care traiesc izolati pana trece crivatul iernii, cunoaste un biet om care strabate muntele timp de doua zile, carand in spate patruzeci de kilograme de lemne. La targ, asteapta zadarnic un cumparator. Infrigurat, epuizat, stors de iluzii si cu inima inzapezita, primeste pe lemnele asezate zadarnic la picioarele lui 7 lei, adica echivalentul unui pahar de rachiu.

"Tara de piatra" este Tara Motilor, "tara de foc" este Cadrilaterul, iar Basarabia este "Tara de pamant". Acestora le este alaturata si "o imparatie a apelor" situata in tinuturile Dunarii romanesti. "In trenul acesta, inainte de a ajunge in inima Tarii Motilor, am vazut doua lucruri minunate. Am vazut o femeie mancand un mar, si felul cum motii privesc muntii. (...) Tacuti, pe ganduri, cu fruntea incruntata, pleoapele lor se inchideau si se deschideau lasand sa intre muntii inauntru, in fasii subtiri. (...) Femeia a inceput sa manance marul. Manca si in acelasi timp parea ca se roaga, ca spune o poezie, ca sta de vorba cu Dumnezeu. Era respect, admiratie si bucurie putin trista, putin amara, pentru acel lucru pe care il avea in mana..." Despre aceasta poveste, intitulata "O femeie mananca un mar", Radu Boureanu a scris chiar atunci, in 1939, ca pretuieste cat sapte romane de autor rasfatat.

Este evidenta superioritatea calitatii literare a reportajelor lui Geo Bogza. Realitatile infatisate au scrijelit sensibilitatea poetului care, hiperbolizand, convinge de adevarurile sale fara sa deturneze sensuri. Scriitorul patrunde in adancul fiintelor de piatra, de foc si de pamant. Le atinge sufletele si le scrie viata, transferandu-se un crampei din viziunea proprie. Este preocupat de autentic, atent la realitate si detalii, noteaza date exacte si delimiteaza cu precizie teritorii geografice, iar peste toate acestea, proiecteaza o adiere de ireal, de legenda. Scrie: "In minele din muntii Apuseni, printre roci masive, strans inclestate una de alta, poate fi citit, ca in palma, destinul clocotit al oamenilor". Sau: "Sufletul acestor oameni nu se pleaca in fata marilor dureri. Incruntati, tacuti, aspri, colturosi. Nu vorbesc. Asa cum au nascocit tulnicul spre a-si spune jalea, asa pun bradul la capataiul mortului tanar. Trece vantul printre crengi si plange el mai bine."

In aceste reportaje literare, fie ca se afla in pustietatile Dobrogei, in targurile Basarabiei sau in minele de aur de la Rosia Montana, Geo Bogza nu intalneste teritorii paradisiace ci, dimpotriva, aride si neprietenoase. "Daca exista literatura in textele lui Geo Bogza ea trebuie cautata in cele mai dense pagini de reportaj si nu in zona de literaturizare (personificari, hiperbolizari, filosofari etc.) (...) Imensa cantitate de realitate prinsa in navoadele scrierilor lui Bogza i-a atras si i-a entuziasmat pe cititorii agasati de retorica goala a presei romanesti de dupa razboi", scrie criticul si istoricul literar Alex. fitefanescu. Avand in vedere ca editia de fata a volumului "Tari de piatra, de foc si de pamant" este prima reeditare integrala dupa cea din anul 1939, probabil si cititorii zilelor noastre vor fi entuziasmati sa descopere o lume fabuloasa, scrisa cu mana de maestru.