Un vagabond de geniu care nu poate fi învins

Miercuri, 29 februarie, Jurnalul National va ofera in cadrul colectiei de literatura romanesca Biblioteca pentru Toti, volumul “Spovedanie pentru invinsi, trecut si viitor', de Panait Istrati.

Panait Istrati, fiul unei spalatorese si al unui contrabandist grec, s-a bucurat in timpul vietii de recunoasterea talentului sau literar, de catre Romain Rolland, cel care l-a numit ,,un Gorki balcanic'. S-a nascut in 1884, la Braila si a avut un destin de exceptie. In timp ce (preadolescent fiind) muncea la stapan, baiat de pravalie, ,,nouasprezece ceasuri de goana zilnica', in cele cateva ore ramase libere, citea cu patima. Lectura, ca alternativa salvatoare, i-a fost dupa cum a masturisit, ,,izvorul tuturor bucuriilor si al surprizelor unei vieti de copil chinuit.' A impletit franghii, a fost hamal in port, mai tarziu zugrav, a purtat in fiinta sa dorul de duca, de cunoastere si experienta a situatiilor limita, a fost o haimana autodidacta care a tanjit dupa dreptate, solidaritate, prietenie. Parasit de tata, sarac, asezat din nastere intre cei umili, participarea sa in 1905, la o manifestatie de solidaritate cu revolutia rusa este justificata. Calatoreste apoi in Grecia si Egipt, ajunge la destinatii de legenda, Pireu, Marsilia, Port Said si Damasc, dar sustine constant (pana la un moment dat) miscarea socialista.

Cel care avea sa ajunga scriitor important de limba franceza, a invatat limba singur, dupa dictionar. Ajunge la Paris si apoi la Nisa, unde se afla cand a scris o scrisoare disperata: ,,Astazi, incepe anul 1921, dar pentru altii. Pentru mine este inceputul sfarsitului. Este oare nevoie sa te explici atunci cand te hotarasti sa parasesti lumea asta?' A incercat sa se sinucida, nu a reusit, iar scrisoarea a ajuns intr-un tarziu la Romain Rolland, caruia ii era adresata. Acesta il incurajeaza si il ajuta sa publice, astfel ca, dupa cateva volume aparute, Panait Istrati ajunge sa fie considerat in Romania, scriitor francez, iar in Franta, scriitor roman. Temele sale exotice, mirobolante, lumea stranie si fascinanta infatisate cu mana sigura de maestru, in romanele reunite autobiografic in ,,Viata lui Adrian Zografi' cuceresc publicul francez. Astfel ca, in U.R.S.S., ajunge in 1927, un Panait Istrati, autor cunoscut si pretuit. Dupa saisprezece luni in care a cunoscut pe viu, realitatile din Moscova, Leningrad, Crimeea, Ucraina, Moldova etc., ramane profund deziluzionat si se rupe brusc de credintele sale socialiste. Se revolta profund impotriva coruptiei, servilismului, incompetentei la conducere, abuzurilor din arealul sovietic care fusese privit ca o alternativa plinade speranta la regimul nazist. Panait Istrati, in fata realitatilor concrete, ajunge sanumeasca bolsevismul, ,,fascism rosu'. Acest strigat dureros de revolta este inchis intre copertele pe care scrie, ,,Spovedanie pentru invinsi'. Mesajul este limpede, inca din primele pagini: ,,Ei bine, ma despart de prietenii mei comunisti, pana la ceea ce inseamna orgoliul lor in Rusia: constructia socialismului. E trist pentru vechea noastra prietenie, dar asta e. (...)Caci clasa muncitoare nu este vinovata, cand este nestiutoare de ceea ce nu a invatat niciodata. Dar sefii ce i se impun, sunt buni de spanzuratoare, cand ii compromit viitorul, punand carul inaintea boilor, prin toate mijloacele si oricat ar costa.'

In 1938, la trei ani dupa moartea lui Istrati, cartea a aparut in Romania cu titlul ,,Spovedania unui invins'. Bineinteles ca dupa 1945, volumul a fost interzis. ,,Invinsi sunt toti oamenii care se afla, catre sfarsitul vietii, in dezacord sentimental cu cei mai buni semeni al lor', scrie Panait Istrati, cel care spunea despre sine ca este un vagabond. S-a lasat trait si cutremurat de viata, pe care a transformat-o in literatura. Nu poate fi invins, un autor a carui opera surclaseaza lejer prestatia celor care s-au grabit sa-l denigreze. Ci doar un vagabond de geniu, care a inteles lumea, ca nimeni