x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adio, Franco Zeffirelli: cultura îl plânge pe genialul cineast

0
Autor: Magdalena Popa Buluc 17 Iun 2019 - 14:43
Adio, Franco Zeffirelli: cultura îl plânge pe genialul cineast
Vezi galeria foto

96 de ani de cinema, teatru liric şi operă. Un talent vizionar capabil de a-l reinventa pe Shakespeare.  Regizorul Franco omul din spatele geniului a plecat dintre noi. A murit în casa sa din Roma, pe Appia Antica. Pe site-ul Fundaţiei care îi poartă numele se poate citi: “Ciao maestro”. Slujba funerară va avea loc marţi, în Sala celor cinci sute din Palazzo Vecchio, după cum a anunţat primarul Florenţei, Dario Nardella, explicând că ultimul salut adus regizorului va fi în oraşul său natal şi nu în Campidoglio din Roma, aşa cum hotărâseră în primul moment fii săi, Pippo şi Luciano.

A fost un regizor “clasic”, simbolul perioadei de aur al cinematografiei italiene. Din anii 1950, s-a remarcat ca pictor, scenograf şi costumist şi apoi ca regizor. Parabola sa artistică a cunoscut un crescendo pe marile scene de operă, scriind pagini fundamentale în istoria spectacolului cu Boema, La Traviata, realizate la Teatro alla Scala şi Metropolitan Opera House din New York.

A avut relaţii strânse de prietenie cu directori de orchestră şi renumiţi interpreţi  precum Mirella Freni, Grace Bumbry, Giuseppe Di Stefano, Franco Corelli, Jose Carreras, Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Leonard Bernstein, Carlos Kleiber

Ultima lui creaţie, o nouă montare cu La Traviata, un vis urmărit timp de peste 10 ani, va deschide stagiunea lirică de la Arena di Verona în 21 iunie. Regizorul urmărea deja un nou proiect: un Rigoletto, a cărui premieră era prevăzută pentru 17 septembrie 2010 în Oman, la Royal Opera House din Muscat.

 

Teatro alla Scala îi aduce un omagiu

A lăsat un semn inconfundabil şi personal în istoria teatrului muzical, în cinema şi în proză. Aşa vor să şi-l amintească cei de la Teatro alla Scala, directorul Alexander Pereira şi directorul muzical Riccardo Chailly, maestrul corului Bruno Casoni. De altfel, Zefirreli a montat la Teatro alla Scala 23 de spectacole, începând cu Italiana în Alger în 1953. A intrat în istorie, cu La Traviata având-o ca interpretă pe Maria Callas, în 1955, cu Boema în 1963 sub bagheta lui Herbert von Karajan. Ultima operă pe care a semnat-o a fost Aida cu care a deschis stagiunea din 2005.

A început să regizeze propriile producţii de operă şi teatru la Londra şi la New York. Din încasările din bilete a început să sponsorizeze evenimente culturale. Inundaţiile din noiembrie 1967, care au afectat Florenţa, au constituit subiectul unui film documentar de o oră, intitult Florenţa, ziua distrugerilor, care a strâns peste 20 de milioane de dolari, bani pe care Zeffirelli i-a donat pentru reconstrucţia oraşului. A înfiinţat apoi Fundaţia Zeffirelli care, ani şi ani de zile, a sprijinit cultura.

Să ne amintim de spectacolul cu Tosca, de neiutat. În rolul lui Mario Cavaradossi, Luciano Pavrotti. În spectacol ideea lui a fost genială, în primul şi în al treilea act erau evocate Palazzo Farnese şi Castelul Sant’Angelo. Dar… scena rămânea mai mult goală. La fel şi navele bisericii, altarul, capela, aşa încât lui Zeffirelli, nu i-a plăcut. I s-a răspuns: “Nu sunt bani” şi atunci Maestrul a răspuns “Îmi voi aduce mobilele şi tablourile din casa mea. Pentru mine nu există această frază, nu sunt bani”. Şi aşa a şi făcut. A creat scenografia scena cu mobilele din casa sa. Era pasionat de frumuseţea italiană.

Adevărat outsider al panoramei regizorale italiene, Franco Zeffirelli a traversat, mai mult de 60 de ani de istorie a spectacolului, începând ca actor, creator de costume şi scenograf, sub conducerea lui Luchino Visconti, şi devenind un cineast iubit poate mai mult în străinătate decât în Italia.

Ridicat la rangul de Sir (singurul din Italia) de către Regina Elizabeta pentru munca lui de adaptare pentru ecran a operelor lui William Shakespeare, nominalizat de două ori la Oscar (ca regizor pentru Romeo şi Julieta şi ca scenograf pentru La Traviata), a fost distins cu cinci Premii David di Donatello.

Un mare talent vizual, care a realizat filme în care decorul şi costumele au fost adevăraţi protagonişti, cu o atenţie aproape maniacală pentru detaliul istoric.

Printre foarte puţinii autori  ai anilor 50 care nu aveau o formaţie politică de stânga, a fost ales senator în rândurile  partidului Forza Italia, în 1994.

Operele lirice regizate de el au fost prezentate în întreaga lume, din Oman în Statele Unite, numai Metropolitan din New New York programându-i 800 de spectacole.

Florentin de origine, a avut o relaţie de iubire şi ură cu oraşul său, în anii inundaţiei implicându-l pe Richard Burton într-un documentar care a strâns 20 de miloane de dolari pentru oraşul distrus, apoi, timp de ani de zile, a refuzai Il Fiorino (cea mai mare distincţie a oraşului), în polemică cu neatribuirea premiului marii jurnaliste Oriana Fallaci, până când acesta i-a fost decernat în 2013 de către Primarul de atunci, Matteo Renzi.  

Născut la Florenţa în 21 februarie 1923, micul Gianfranco Corsi Zeffirelli şi-a pierdut imediat tatăl, care nu l-a recunoscut, apoi mama care a murit când el avea 6 ani. Crescut de un cuplu pe care el îi numea “unchii”, dar care în realitate erau verii tatălui său, micul Franco a descoperit o figură paternă în persoana institutorului său, Giorgio La Pira, viitorul părinte al Constituantei şi Primar foarte iubit al Forenţei în anii 50.

După o perioadă petrecută într-un internat, Zeffirelli a frecventat cursurile Institutului de Arte Frumoase până când a debutat în teatru, sub mâna genialului Luchino Visconti, pe care l-a avut ca magister. El descria astfel prima întâlnire: “A venit la Florenţa cu compania sa, pentru a pune în scenă La via del tabacco. M-am dus la probele pentru actori, dar Visconti m-a îndepărtat din cauza accentului meu toscan. A fost totuşi intrigat de desenele mele, pe care le purtam adesea cu mine, mi-a cerut să le vadă şi m-a angajat ca asistent scenograf pentru că el nu ştia nici măcar să ţină  penelul în mână”.

Prima opera importantă pe care a semnat-o a fost scenografia pentru premiera italiană a piesei Un tramvai numit dorinţă de Tennesee Williams.

Luchino Visconti, “un fel de universitate a cinema-ului”, cum l-a definit mai târziu Zeffirelli, l-a apropiat şi de cinema, punându-l pe afişul a două creaţii ale sale, La terra trema şi Senso.

Împreună cu Francesco Rosi a fost asistent de regie. În anii 50, a îngrijit regia multor opera teatrale, precum Shakespeare, în timp ce în cinema a debutat ca autor în 1957, cu comedia tinerească Camping, un titlu  pe care, odată cu trecerea anilor Zeffirelli nu l-a mai recunoscut.

În anii 50 şi aproape în întregime în anii 60 s-a dedicat complet teatrului liric, punând în scenă Cenuşereasa de Rossini şi Elixirul dragostei de Donizzetti la Teatro alla Scala, începând apoi să lucreze în străinătate, la Covent Garden din Londra şi la King's Theater din Edinburgh.

La sfârşitul anilor 60 s-a impus în panorama cinematografică internaţională cu două transpuneri pentru marele ecran ale operelor lui Shakespeare: Îmblânzirea scorpiei (1967), cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton, şi Romeo şi Julieta (1968), cu costumele lui Danilo Donati şi imaginea lui Peppino De Santis,  premiate cu Oscar, filmul fiind nominalizat şi el în 1968.

Pelicula din 1967 a fost filmată în studiourile romane Dinocittà ale lui Dino De Laurentiis şi a fost un mare succes de casă, mai ales în Statele Unite. Pentru a interpreta perechea shakespeareană, Zeffirelli i-ar fi vrut pe Loren şi Mastroianni, dar în final a fost nevoit să se mulţumească cu perechea explozivă americană, pe care o aminteşte astfel: “Îi unise o fatalitate: ea era steaua, el ducea cultura. Să stai cu ei la filmări era un mare amuzament pentu toată lumea, pentru că am reuşit să demontăm mecanismul capriciilor. Dacă făceau ceva care şoca trupa, noi reacţionam râzând în loc s-o luăm în serios”.

În versiunea pentru marele ecran a montării teatrale a piesei Romeo şi Julietta, realizată de Zeffirelli pentru Tearul Old Vic din Londra, actorii principali erau aproape de aceeaşi vârstă cu personajele shakespeariene: Leonard Whiting (Romeo) avea 17 ani, iar Olivia Hussey (Julieta), 16 ani.

Unul dintre titlurile cele mai iubite ale lui Zeffirelli, filmul a avut un enorm succes de public în întreaga lume (peste 40 de milioane de dolari încasaţi numai în Statele Unite). Lansat în anul revoltelor studenţeşti filmul, pe lângă somptuoasa sa  realizare estetică, povestea multe despre timpul în care a fost făcut, mai ales în secvenţa luptei dintre tineri şi a celei dintre adulţii care voiau să-i constrângă pe cei doi iubiţi cu obligaţii de familie şi convenţii. O secvenţă în care este dezvăluit sânul gol al tinerei Julieta a provocat scandal şi a fost condamnată de cenzură, în Anglia, protagonistei interzicându-i-se intrarea în sală la propriul film pentru că nu era majoră.

Anii 70 au fost un deceniu legat în special de spiritualitate pentru Zeffirelli care a semnat, în 1971, Fratello Sole, Sorella Luna, dedicat figurilor Sântului Francisc şi Sfintei Chiara, iar apoi, în 1977, realizând colosalul film de televiziune despre Iisus din Nazareth programat ceva mai târziu şi în cinematografe. Seria televizată a fost un succes atât de public, cât şi de critică, fiind răsplătit cu David di Donatello.

Zeffirelli a lansat şi filme care au avut la bază spectacole de operă, de asemenea, cu un succes extraordinar: La Traviata (cu care a obţinut un Premiu BAFTA  şi a fost nominalizat la Oscar, Cavalleria rusticana şi Pagliacci

Pelicula Otello a fost selecţionată la Premiile BAFTA. A urmat Hamlet, realizat în limba engleză.

În ceea ce priveşte opera verdiană, La Traviata, Zeffirelli a folosit o modalitate specific cinematografică, flashback-ul, pentru a povesti istoria Violettei, transformând-o într-o adevărată actriţă de cinema pe cântăreaţa greco-canadiană Teresa Stratas, alături de tenorul Placido Domingo în rolul lui Alfredo.

Anii 80 s-au terminat cu un biopic dedicat tânărului Toscanini, mai puţin reuşit în comparaţie cu celelalte două opere. Erau povestiţi primii paşi ai marelui dirijor italian de orchestră, încredinţat actorului de cinema american, C. Thomas Howell. Printre curiozităţile filmului se număra prezenţa lui Elizabeth Taylor, care lipsise de pe ecrane de un deceniu, în rolul sopranei rusoaice Nadina Bulichoff.

Anii 90 au însemnat Hamletul lui Mel Gibson şi Ceai cu Mussolini. În timp ce  Kenneth Branagh îşi îndrepta atenţia asupra lui Shakespeare, realizând Henric al V-lea,  Zeffirelli s-a hotărât să filmeze pentru cinema opera Bardului, şi mai ales Hamlet. Pentru personajul principal l-a ales pe starul australian Mel Gibson şi a ajuns la Los Angeles cu un montaj al interpretărilor sale care îi sugerau anumite calităţi pe care le căuta pentru personaj. Agentul lui Gibson l-a pus în gardă că actorul nu va accepta decât cu greu, dar acesta a acceptat imediat. Munca a fost de fapt foarte obositoare pentru că, aşa cum avea să povestescă regizorul, “s-a luptat tot timpul cu mine pentru că se lupta cu sine însuşi”.

A urmat Storia di una capinera, la care Zeffirelli s-a reîntâlnit cu scriitorul sicilian Giovanni Verga pe care îl descoperise graţie lui Visconti la filmările peliculei La terra trema şi apoi la Jane Eyre de Charlotte Bronte, cu actriţa de 24 de ani Charlotte Gainsbourg.

Cu autobiografia sa cinematografică, Ceai cu Mussolini, Zeffirelli a combinat amintiri personale, trăite, inventate şi unele scene istorice din Florenţa anilor 30 pentru a crea o frescă văzută prin ochii unui băiat, alter ego al regizorului, fiu neligitm ca şi el al unui negustor de stofe crescut de un grup de doamne englezoaice (printre care Joan Plowright, Judi Dench şi Maggie Smith). Un proiect pe care regizorul îl visase de la începutul carierei sale cinematografice şi pe care a reuşit să-l realizeze până la sfârşit, ca întotdeauna, un succes major în Anglia, Statele Unite şi Italia.

În 2001, Zeffirelli a semnat utimul său titlu pentru cinema, în timp ce, în teatru, a continuat să producă montări ca Pagliacci pentru Teatro Filarmonico din Verona sau La Bohème pentru MET din New York. Pelicula îi era dedicată marii sale prietene Maria Callas şi se numea Callas Forever, având-o în rolul principal pe Fanny Ardant, peliculă filmată inclusiv la Bucureşti. “Era o femeie foarte amuzantă, râdeam împreună ca nebunii şi apoi era un adevărat geniu, un talent: fiecare lucru pe care îl atingea devenea minunat, dorea numai perfecţiunea”. După ani de zile avea să aprecieze: “Acel film a fost o greşeală din punctul de vedere al regulilor care guvernează cinema-ul comercial. Nu poţi evoca un personaj extraordinar fără a-l arăta în momentul de vârf. Eu, în schimb, l-am arătat la final, când nu mai avea voce. Publicul dorea să vadă o Callas triumfătoare şi nu i-a plăcut filmul”.

Ar fi vrut să realizeze încă in film, la care lucrase mult. S-ar fi intitulat Tre fratelli, după un subiect scris împreună cu Suso Cecchi D'Amico, şi se dorea un fel de urmare a creaţiei Fratello Sole e sorella Luna. Ar fi povestit predica Sfântului Francisc către arabi, iar titlul venea de la o frază a lui Francisc care, rupând pâinea cu sultanul Al Malik şi cu evreul Nathan afirma: “Sunem trei fraţi, ne hrănim inima cu aceeaşi pâine”. Un film care, probabil, iar fi plăcut Papei Francisc căruia Zeffirelli i-a dedicat o carte cu fotografii de la filmările pentru Sfântul Francisc.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Franco Zeffirelli

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România

Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România
Galerie Foto Muzica Principelui Cantemir va fi interpretată  de către Ansamblul cameral de muzică veche Anton Pann, în faţa publicului european, în cadrul Festivalului EUROPALIA România, prin intermediul unui turneu...

Susan Sontag pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!

Susan Sontag pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!
Galerie Foto Sâmbătă, 14 decembrie, ora 20:00, în Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat, va avea loc premiera spectacolului Alice în pat de Susan Sontag, regizată de Dorka Porogi. În cadrul conferinței de presă care a...

„1989: Anul în care Europa a redevenit ea însăşi” Fotograful Edward Serotta şi transformările Estului, într-o expoziţie-document la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu

„1989: Anul în care Europa a redevenit ea însăşi”  Fotograful Edward Serotta şi transformările Estului, într-o expoziţie-document  la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu
Un şuvoi de entuziasm, încrâncenare, fericire, durere, eliberare, dar şi nenumărate alte sentimente şi gânduri întipărite, din întâmplare, pe peliculă. Aceste instantanee ale libertăţii, realizate în...

Cineclub OWR: Focus Germania de Est. Săptămâna #2 - Reunificarea Germaniei și întâlnire cu Sibylle Schönemann

Cineclub OWR: Focus Germania de Est.  Săptămâna #2 - Reunificarea Germaniei și întâlnire cu Sibylle Schönemann
Cineclubul One World Romania continuă sondarea punctului de cotitură pe care l-a reprezentat intersecția anilor ‘80 și ‘90 în Europa și în lume prin prezentarea unor documentare rare, realizate în toiul...

„Trăind în zen”. Colocviu despre zen, simplitatea vieții monahale și relația dintre zen și artă, cu participarea extraordinară a maestrului zen Geppo Kobori și a artiștilor asociați templului Ryoko-in, Kyoto, Japonia

„Trăind în zen”. Colocviu despre zen, simplitatea vieții monahale și relația dintre zen și artă, cu participarea extraordinară a maestrului zen Geppo Kobori și a artiștilor asociați templului Ryoko-in, Kyoto, Japonia
Sâmbătă și duminică, 14 și 15 decembrie 2019, la Muzeul Național de Artă al României va avea loc evenimentul „Trăind în zen” organizat împreună cu Asociațiile Chado Urasenke Tankokai din România și...

Proiecția filmului ”Război pe calea undelor”, în contextul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989

Proiecția filmului ”Război pe calea undelor”,  în contextul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989
Ambasada României în Republica Italiană, în colaborare cu Ambasada României în Republica Federală Germania și cu Accademia di Romania in Roma, vă invită la proiecția de film ”Război pe calea undelor”, cu...

UPDATE Președintele Academiei Române anunță că manuscrisele lui Mircea Eliade au fost retrase de la licitație

UPDATE Președintele Academiei Române anunță că manuscrisele lui Mircea Eliade au fost retrase de la licitație
Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmat, că manuscrisele lui Mircea Eliade care urmau să fie scoase la licitaţie pe 16 decembrie au fost retrase de la vânzare. "Manuscrisele sunt scoase, din...

Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma se încheie printr-un concert organizat în cadrul MUSEI IN MUSICA 2019

Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma se încheie  printr-un concert organizat în cadrul MUSEI IN MUSICA 2019
Sâmbătă, 14 decembrie 2019, ora 20:30, 21:30 și 22:30, în Sala Esedra di Marco Aurelio – Musei Capitolini (Piazza del Campidoglio 1), Accademia di Romania in Roma, Conservatorul de Muzică “Santa Cecilia” din...

GALA REMEMBER ENESCU - 20 de ani de excelență în muzica clasică la Odeon. Recital extraordinar Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu

GALA REMEMBER ENESCU - 20 de ani de excelență în muzica clasică la Odeon. Recital extraordinar Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu
În acest an Fundația Culturală „Remember Enescu” sărbătorește 20 ani de excelență în Sala Majestic a Teatrului Odeon. Joi, 19 decembrie, ora 19:00, violonistul Alexandru Tomescu și...

CRĂCIUNUL LA SALA RADIO: Crăciunul tradițional din satul românesc, alături de colindele cântate de Corul Academic Radio

CRĂCIUNUL LA SALA RADIO:  Crăciunul tradițional din satul românesc,  alături de colindele cântate de Corul Academic Radio
Galerie Foto Vă este dor de Crăciunul de odinioară, așa cum se trăia sărbătoarea nașterii Domnului în satul românesc, de la colindatul cu steaua, la mere coapte și miros de cozonac proaspăt? Lumea plină de farmec a...

„Prometeu înlănțuit”, un spectacol emblematic pentru perpetua luptă a omului cu multiplele forme de oprimare

„Prometeu înlănțuit”, un spectacol emblematic pentru perpetua luptă a omului cu multiplele forme de oprimare
Galerie Foto „În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar”, scria George Orwell. La 30 de ani de la Revoluția din 1989, Teatrul Național din Timișoara dezvoltă prin spectacolele sale...

Cine este Maurizio Cattelan?!

Cine este Maurizio Cattelan?!
Galerie Foto „În artă, ca şi în realitate, lumea apare ca şi când ar fi fost în mâinile unui zeu nebun, în timp ce zeul adevărat rămâne în afara jocului. Sunt un pesimist, dar cred că în lume sunt şi consolări...

Cristian Mandeal – finalul integralei Brahms la Filarmonica din Braşov

Cristian Mandeal – finalul integralei Brahms la Filarmonica din Braşov
Pe 12 decembrie va avea loc la Sala Patria din Braşov ultimul concert din seria integralei Brahms susţinut de Cristian Mandeal cu Orchestra simfonică a Filarmonicii din Brașov, concert ce are în program Uvertura Aca...

Tezaur național, în Licitația de Iarnă de la Artmark. Grigorescu, Luchian, Tonitza, Baba sau Ghenie, licitați la cel mai important eveniment al anului dedicat artei românești

Tezaur național, în Licitația de Iarnă de la Artmark. Grigorescu, Luchian, Tonitza, Baba sau Ghenie, licitați la cel mai important eveniment al anului dedicat artei românești
Galerie Foto Capodopere ale artei românești, semnate de cei mai importanți artiști, din colecții istorice, sunt adunate, pentru prima dată, într-o licitație festivă. Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza,...

Văduva rockerului Chris Cornell a dat în judecată trupa Soundgarden

Văduva rockerului Chris Cornell a dat în judecată trupa Soundgarden
Vicky Cornell, văduva rockerului Chris Cornell, solistul trupei Soundgarden, care s-a sinucis în mai 2017, a dat în judecată grupul american, de la care solicită despăgubiri în valoare de câteva sute de mii ...
Serviciul de email marketing furnizat de