x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adio, Franco Zeffirelli: cultura îl plânge pe genialul cineast

0
Autor: Magdalena Popa Buluc 17 Iun 2019 - 14:43
Adio, Franco Zeffirelli: cultura îl plânge pe genialul cineast
Vezi galeria foto

96 de ani de cinema, teatru liric şi operă. Un talent vizionar capabil de a-l reinventa pe Shakespeare.  Regizorul Franco omul din spatele geniului a plecat dintre noi. A murit în casa sa din Roma, pe Appia Antica. Pe site-ul Fundaţiei care îi poartă numele se poate citi: “Ciao maestro”. Slujba funerară va avea loc marţi, în Sala celor cinci sute din Palazzo Vecchio, după cum a anunţat primarul Florenţei, Dario Nardella, explicând că ultimul salut adus regizorului va fi în oraşul său natal şi nu în Campidoglio din Roma, aşa cum hotărâseră în primul moment fii săi, Pippo şi Luciano.

A fost un regizor “clasic”, simbolul perioadei de aur al cinematografiei italiene. Din anii 1950, s-a remarcat ca pictor, scenograf şi costumist şi apoi ca regizor. Parabola sa artistică a cunoscut un crescendo pe marile scene de operă, scriind pagini fundamentale în istoria spectacolului cu Boema, La Traviata, realizate la Teatro alla Scala şi Metropolitan Opera House din New York.

A avut relaţii strânse de prietenie cu directori de orchestră şi renumiţi interpreţi  precum Mirella Freni, Grace Bumbry, Giuseppe Di Stefano, Franco Corelli, Jose Carreras, Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Leonard Bernstein, Carlos Kleiber

Ultima lui creaţie, o nouă montare cu La Traviata, un vis urmărit timp de peste 10 ani, va deschide stagiunea lirică de la Arena di Verona în 21 iunie. Regizorul urmărea deja un nou proiect: un Rigoletto, a cărui premieră era prevăzută pentru 17 septembrie 2010 în Oman, la Royal Opera House din Muscat.

 

Teatro alla Scala îi aduce un omagiu

A lăsat un semn inconfundabil şi personal în istoria teatrului muzical, în cinema şi în proză. Aşa vor să şi-l amintească cei de la Teatro alla Scala, directorul Alexander Pereira şi directorul muzical Riccardo Chailly, maestrul corului Bruno Casoni. De altfel, Zefirreli a montat la Teatro alla Scala 23 de spectacole, începând cu Italiana în Alger în 1953. A intrat în istorie, cu La Traviata având-o ca interpretă pe Maria Callas, în 1955, cu Boema în 1963 sub bagheta lui Herbert von Karajan. Ultima operă pe care a semnat-o a fost Aida cu care a deschis stagiunea din 2005.

A început să regizeze propriile producţii de operă şi teatru la Londra şi la New York. Din încasările din bilete a început să sponsorizeze evenimente culturale. Inundaţiile din noiembrie 1967, care au afectat Florenţa, au constituit subiectul unui film documentar de o oră, intitult Florenţa, ziua distrugerilor, care a strâns peste 20 de milioane de dolari, bani pe care Zeffirelli i-a donat pentru reconstrucţia oraşului. A înfiinţat apoi Fundaţia Zeffirelli care, ani şi ani de zile, a sprijinit cultura.

Să ne amintim de spectacolul cu Tosca, de neiutat. În rolul lui Mario Cavaradossi, Luciano Pavrotti. În spectacol ideea lui a fost genială, în primul şi în al treilea act erau evocate Palazzo Farnese şi Castelul Sant’Angelo. Dar… scena rămânea mai mult goală. La fel şi navele bisericii, altarul, capela, aşa încât lui Zeffirelli, nu i-a plăcut. I s-a răspuns: “Nu sunt bani” şi atunci Maestrul a răspuns “Îmi voi aduce mobilele şi tablourile din casa mea. Pentru mine nu există această frază, nu sunt bani”. Şi aşa a şi făcut. A creat scenografia scena cu mobilele din casa sa. Era pasionat de frumuseţea italiană.

Adevărat outsider al panoramei regizorale italiene, Franco Zeffirelli a traversat, mai mult de 60 de ani de istorie a spectacolului, începând ca actor, creator de costume şi scenograf, sub conducerea lui Luchino Visconti, şi devenind un cineast iubit poate mai mult în străinătate decât în Italia.

Ridicat la rangul de Sir (singurul din Italia) de către Regina Elizabeta pentru munca lui de adaptare pentru ecran a operelor lui William Shakespeare, nominalizat de două ori la Oscar (ca regizor pentru Romeo şi Julieta şi ca scenograf pentru La Traviata), a fost distins cu cinci Premii David di Donatello.

Un mare talent vizual, care a realizat filme în care decorul şi costumele au fost adevăraţi protagonişti, cu o atenţie aproape maniacală pentru detaliul istoric.

Printre foarte puţinii autori  ai anilor 50 care nu aveau o formaţie politică de stânga, a fost ales senator în rândurile  partidului Forza Italia, în 1994.

Operele lirice regizate de el au fost prezentate în întreaga lume, din Oman în Statele Unite, numai Metropolitan din New New York programându-i 800 de spectacole.

Florentin de origine, a avut o relaţie de iubire şi ură cu oraşul său, în anii inundaţiei implicându-l pe Richard Burton într-un documentar care a strâns 20 de miloane de dolari pentru oraşul distrus, apoi, timp de ani de zile, a refuzai Il Fiorino (cea mai mare distincţie a oraşului), în polemică cu neatribuirea premiului marii jurnaliste Oriana Fallaci, până când acesta i-a fost decernat în 2013 de către Primarul de atunci, Matteo Renzi.  

Născut la Florenţa în 21 februarie 1923, micul Gianfranco Corsi Zeffirelli şi-a pierdut imediat tatăl, care nu l-a recunoscut, apoi mama care a murit când el avea 6 ani. Crescut de un cuplu pe care el îi numea “unchii”, dar care în realitate erau verii tatălui său, micul Franco a descoperit o figură paternă în persoana institutorului său, Giorgio La Pira, viitorul părinte al Constituantei şi Primar foarte iubit al Forenţei în anii 50.

După o perioadă petrecută într-un internat, Zeffirelli a frecventat cursurile Institutului de Arte Frumoase până când a debutat în teatru, sub mâna genialului Luchino Visconti, pe care l-a avut ca magister. El descria astfel prima întâlnire: “A venit la Florenţa cu compania sa, pentru a pune în scenă La via del tabacco. M-am dus la probele pentru actori, dar Visconti m-a îndepărtat din cauza accentului meu toscan. A fost totuşi intrigat de desenele mele, pe care le purtam adesea cu mine, mi-a cerut să le vadă şi m-a angajat ca asistent scenograf pentru că el nu ştia nici măcar să ţină  penelul în mână”.

Prima opera importantă pe care a semnat-o a fost scenografia pentru premiera italiană a piesei Un tramvai numit dorinţă de Tennesee Williams.

Luchino Visconti, “un fel de universitate a cinema-ului”, cum l-a definit mai târziu Zeffirelli, l-a apropiat şi de cinema, punându-l pe afişul a două creaţii ale sale, La terra trema şi Senso.

Împreună cu Francesco Rosi a fost asistent de regie. În anii 50, a îngrijit regia multor opera teatrale, precum Shakespeare, în timp ce în cinema a debutat ca autor în 1957, cu comedia tinerească Camping, un titlu  pe care, odată cu trecerea anilor Zeffirelli nu l-a mai recunoscut.

În anii 50 şi aproape în întregime în anii 60 s-a dedicat complet teatrului liric, punând în scenă Cenuşereasa de Rossini şi Elixirul dragostei de Donizzetti la Teatro alla Scala, începând apoi să lucreze în străinătate, la Covent Garden din Londra şi la King's Theater din Edinburgh.

La sfârşitul anilor 60 s-a impus în panorama cinematografică internaţională cu două transpuneri pentru marele ecran ale operelor lui Shakespeare: Îmblânzirea scorpiei (1967), cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton, şi Romeo şi Julieta (1968), cu costumele lui Danilo Donati şi imaginea lui Peppino De Santis,  premiate cu Oscar, filmul fiind nominalizat şi el în 1968.

Pelicula din 1967 a fost filmată în studiourile romane Dinocittà ale lui Dino De Laurentiis şi a fost un mare succes de casă, mai ales în Statele Unite. Pentru a interpreta perechea shakespeareană, Zeffirelli i-ar fi vrut pe Loren şi Mastroianni, dar în final a fost nevoit să se mulţumească cu perechea explozivă americană, pe care o aminteşte astfel: “Îi unise o fatalitate: ea era steaua, el ducea cultura. Să stai cu ei la filmări era un mare amuzament pentu toată lumea, pentru că am reuşit să demontăm mecanismul capriciilor. Dacă făceau ceva care şoca trupa, noi reacţionam râzând în loc s-o luăm în serios”.

În versiunea pentru marele ecran a montării teatrale a piesei Romeo şi Julietta, realizată de Zeffirelli pentru Tearul Old Vic din Londra, actorii principali erau aproape de aceeaşi vârstă cu personajele shakespeariene: Leonard Whiting (Romeo) avea 17 ani, iar Olivia Hussey (Julieta), 16 ani.

Unul dintre titlurile cele mai iubite ale lui Zeffirelli, filmul a avut un enorm succes de public în întreaga lume (peste 40 de milioane de dolari încasaţi numai în Statele Unite). Lansat în anul revoltelor studenţeşti filmul, pe lângă somptuoasa sa  realizare estetică, povestea multe despre timpul în care a fost făcut, mai ales în secvenţa luptei dintre tineri şi a celei dintre adulţii care voiau să-i constrângă pe cei doi iubiţi cu obligaţii de familie şi convenţii. O secvenţă în care este dezvăluit sânul gol al tinerei Julieta a provocat scandal şi a fost condamnată de cenzură, în Anglia, protagonistei interzicându-i-se intrarea în sală la propriul film pentru că nu era majoră.

Anii 70 au fost un deceniu legat în special de spiritualitate pentru Zeffirelli care a semnat, în 1971, Fratello Sole, Sorella Luna, dedicat figurilor Sântului Francisc şi Sfintei Chiara, iar apoi, în 1977, realizând colosalul film de televiziune despre Iisus din Nazareth programat ceva mai târziu şi în cinematografe. Seria televizată a fost un succes atât de public, cât şi de critică, fiind răsplătit cu David di Donatello.

Zeffirelli a lansat şi filme care au avut la bază spectacole de operă, de asemenea, cu un succes extraordinar: La Traviata (cu care a obţinut un Premiu BAFTA  şi a fost nominalizat la Oscar, Cavalleria rusticana şi Pagliacci

Pelicula Otello a fost selecţionată la Premiile BAFTA. A urmat Hamlet, realizat în limba engleză.

În ceea ce priveşte opera verdiană, La Traviata, Zeffirelli a folosit o modalitate specific cinematografică, flashback-ul, pentru a povesti istoria Violettei, transformând-o într-o adevărată actriţă de cinema pe cântăreaţa greco-canadiană Teresa Stratas, alături de tenorul Placido Domingo în rolul lui Alfredo.

Anii 80 s-au terminat cu un biopic dedicat tânărului Toscanini, mai puţin reuşit în comparaţie cu celelalte două opere. Erau povestiţi primii paşi ai marelui dirijor italian de orchestră, încredinţat actorului de cinema american, C. Thomas Howell. Printre curiozităţile filmului se număra prezenţa lui Elizabeth Taylor, care lipsise de pe ecrane de un deceniu, în rolul sopranei rusoaice Nadina Bulichoff.

Anii 90 au însemnat Hamletul lui Mel Gibson şi Ceai cu Mussolini. În timp ce  Kenneth Branagh îşi îndrepta atenţia asupra lui Shakespeare, realizând Henric al V-lea,  Zeffirelli s-a hotărât să filmeze pentru cinema opera Bardului, şi mai ales Hamlet. Pentru personajul principal l-a ales pe starul australian Mel Gibson şi a ajuns la Los Angeles cu un montaj al interpretărilor sale care îi sugerau anumite calităţi pe care le căuta pentru personaj. Agentul lui Gibson l-a pus în gardă că actorul nu va accepta decât cu greu, dar acesta a acceptat imediat. Munca a fost de fapt foarte obositoare pentru că, aşa cum avea să povestescă regizorul, “s-a luptat tot timpul cu mine pentru că se lupta cu sine însuşi”.

A urmat Storia di una capinera, la care Zeffirelli s-a reîntâlnit cu scriitorul sicilian Giovanni Verga pe care îl descoperise graţie lui Visconti la filmările peliculei La terra trema şi apoi la Jane Eyre de Charlotte Bronte, cu actriţa de 24 de ani Charlotte Gainsbourg.

Cu autobiografia sa cinematografică, Ceai cu Mussolini, Zeffirelli a combinat amintiri personale, trăite, inventate şi unele scene istorice din Florenţa anilor 30 pentru a crea o frescă văzută prin ochii unui băiat, alter ego al regizorului, fiu neligitm ca şi el al unui negustor de stofe crescut de un grup de doamne englezoaice (printre care Joan Plowright, Judi Dench şi Maggie Smith). Un proiect pe care regizorul îl visase de la începutul carierei sale cinematografice şi pe care a reuşit să-l realizeze până la sfârşit, ca întotdeauna, un succes major în Anglia, Statele Unite şi Italia.

În 2001, Zeffirelli a semnat utimul său titlu pentru cinema, în timp ce, în teatru, a continuat să producă montări ca Pagliacci pentru Teatro Filarmonico din Verona sau La Bohème pentru MET din New York. Pelicula îi era dedicată marii sale prietene Maria Callas şi se numea Callas Forever, având-o în rolul principal pe Fanny Ardant, peliculă filmată inclusiv la Bucureşti. “Era o femeie foarte amuzantă, râdeam împreună ca nebunii şi apoi era un adevărat geniu, un talent: fiecare lucru pe care îl atingea devenea minunat, dorea numai perfecţiunea”. După ani de zile avea să aprecieze: “Acel film a fost o greşeală din punctul de vedere al regulilor care guvernează cinema-ul comercial. Nu poţi evoca un personaj extraordinar fără a-l arăta în momentul de vârf. Eu, în schimb, l-am arătat la final, când nu mai avea voce. Publicul dorea să vadă o Callas triumfătoare şi nu i-a plăcut filmul”.

Ar fi vrut să realizeze încă in film, la care lucrase mult. S-ar fi intitulat Tre fratelli, după un subiect scris împreună cu Suso Cecchi D'Amico, şi se dorea un fel de urmare a creaţiei Fratello Sole e sorella Luna. Ar fi povestit predica Sfântului Francisc către arabi, iar titlul venea de la o frază a lui Francisc care, rupând pâinea cu sultanul Al Malik şi cu evreul Nathan afirma: “Sunem trei fraţi, ne hrănim inima cu aceeaşi pâine”. Un film care, probabil, iar fi plăcut Papei Francisc căruia Zeffirelli i-a dedicat o carte cu fotografii de la filmările pentru Sfântul Francisc.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Franco Zeffirelli

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Razii ale poliţiei în cinematografele din Atena pentru a împiedica minorii să vadă filmul 'Joker'

Razii ale poliţiei în cinematografele din Atena pentru a împiedica minorii să vadă filmul 'Joker'
Filmul 'Joker' suscită controverse chiar şi la câteva săptămâni de la lansarea sa pe ecrane, de data aceasta la Atena unde au fost organizate raze ale poliţiei în cinematografe pentru a împiedica minorii să...

Wolfgang Mozart, omagiat la Casa Artelor "Dinu Lipatti"

Wolfgang Mozart, omagiat la Casa Artelor "Dinu Lipatti"
Primăria Municipiului București prin Casa Artelor “Dinu Lipatti” vă invită vineri și sâmbătă, 25 și 26 octombrie 2019, la cea de-a treia ediție a Festivalului Mozartissimo, eveniment organizat de Ziua Nați...

Premiile Astra Film Festival 2019 - ”Teach”, cel mai bun documentar românesc, dezvoltat la Sibiu

Premiile Astra Film Festival 2019 - ”Teach”, cel mai bun documentar românesc, dezvoltat la Sibiu
Galerie Foto Premiile Astra Film Festival 2019 pleacă în Franța, Belgia, Israel, Estonia și România! Câștigătorii celei de-a XXVI-a ediții a Festivalului Internațional Astra Film de la Sibiu au fost anunțați sâmbătă,...

Europa redescoperă trecutul glorios al României la Europalia

Europa redescoperă trecutul glorios al României la Europalia
Galerie Foto Expoziția „Dacia Felix. The Glorious Past of Romania“/„Dacia Felix. Trecutul glorios al României” a fost deschisă vineri, 18 octombrie 2019, la Muzeul Galo-Roman din Tongeren, cel mai vechi oraș belgian, în...

Trei zile de FNT epatante

Trei zile de FNT epatante
Galerie Foto Sunt treizeci de ani de când România a intrat în libertate și în democrație. În toţi aceşti ani s-au întâmplat multe lucruri. Ne putem exprima liber, putem crea liber, putem gândi liber, iar noi, oamenii de...

„În jurul conceptului de artă modernă. De la Brâncuși la ultimele tendințe în arta modernă: poetica lui Gianmaria Potenza”. Interviu-dezbatere

„În jurul conceptului de artă modernă. De la Brâncuși la ultimele tendințe în arta modernă: poetica lui Gianmaria Potenza”. Interviu-dezbatere
Marți, 22 octombrie 2019, orele 18.00, va avea loc, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (Palazzo Corrrer, Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214) o manifestare...

Duminică la TVR3 - lansarea celui mai mare eveniment dedicat lui Brâncuși

Duminică la TVR3 - lansarea celui mai mare eveniment dedicat lui Brâncuși
Galerie Foto Duminică, 20 octombrie, de la 18.30, la TVR 3, în emisiunea Vizual, Marius Constantinescu vă învită la centrul BOZAR dîn Bruxelles, la deschiderea celui mai mare eveniment dedicat lui Brâncuşi în ultimii 20 de...

Caligrafierea Reginei Elisabeta expusă alături de lucrări de la Casa Albă, în Sala Mare a ICR

Caligrafierea Reginei Elisabeta expusă alături de lucrări de la Casa Albă, în  Sala Mare a ICR
Galerie Foto Prima ediție a ExpoCaligrafia Internațional 2019, eveniment inițiat și organizat de Asociația Liber la Educație, Cultură și Sport, se va desfășura între 24 și 30 octombrie 2019, la sediul Institutului...

Romanul “Mătușa Julia și condeierul” de Mario Vargas Llosa, pentru prima dată adaptat pentru teatru

Romanul “Mătușa Julia și condeierul” de Mario Vargas Llosa, pentru prima dată adaptat pentru teatru
Galerie Foto Pentru prima dată adaptat pentru teatru, Mătușa Julia și condeierul de Mario Vargas Llosa, unul dintre cele mai fascinante romane ale literaturii lumii, s-a transformat în spectacol, la Timișoara. Astfel că ...

Festivalul Internațional de Swing Dance LindyBug se pregătește pentru a doua ediție

Festivalul Internațional de Swing Dance LindyBug se pregătește pentru a doua ediție
Galerie Foto Festivalul Internațional de Swing Dance LindyBug 2019, cea mai importantă manifestare dedicată dansului și muzicii swing, va avea loc între 25-27 octombrie, în București.   Aflat la cea de-a doua...

Constantin Chiriac în dialog cu Ioan-Aurel Pop - Președintele Academiei Române

Constantin Chiriac în dialog cu Ioan-Aurel Pop - Președintele Academiei Române
„Național și European. Dialog, Responsabilitate, Provocări” – acesta este tema conferinței speciale FITS și TNRS din luna noiembrie când, Constantin Chiriac îl va avea ca invitat la Sibiu pe Ioan Aurel Pop

Artiști români, în cadrul expoziției „Imagined pasts” la Budapest Galéria

Artiști români, în cadrul expoziției „Imagined pasts” la Budapest Galéria
Pe 22 octombrie 2019, de la ora 18.00 Institutul Cultural Român la Budapesta, în parteneriat cu Muzeul de Istorie a Budapestei – Galeria Budapesta vernisează expoziția de artă contemporană „Imagined...

Trei zile dedicate profesioniștilor din industria cinematografică mondială, la Astra Film Festival 2019

Trei zile dedicate profesioniștilor din industria cinematografică mondială, la Astra Film Festival 2019
Galerie Foto Festivalul Internațional Astra Film de la Sibiu este o experiență revelatoare atât pentru publicul larg, dornic să exploreze noi realități ale lumii întregi prin selecția de filme propusă, cât și pentru...

O nouă serie de evenimente MyAntipa debutează în acest weekend

O nouă serie de evenimente MyAntipa debutează în acest weekend
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și BRD – Groupe Société Générale anunță o nouă serie de evenimente în cadrul proiectului MyAntipa. MyAntipa este un demers de educație modernă...

Scurtmetrajul “Mezzo Piano!” în regia lui Eugen Dediu-Sandu, în competiția oficială a Chelsea Film Festival din New York

Scurtmetrajul “Mezzo Piano!” în regia lui Eugen Dediu-Sandu,  în competiția oficială a Chelsea Film Festival din New York
Scurmetrajul “Mezzo Piano!”, o producție a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (UNATC), în regia și pe un scenariu de Eugen...
Serviciul de email marketing furnizat de