Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primul lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu, “Câinele japonez”, care a fost prezentat în premieră mondială la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, are astăzi premiera naţională, proiecţia de gală fiind programată de la ora 20:00 la Cinema Studio din Bucureşti. Aici va veni echipa de realizatori şi de actori, la întâlnirea cu publicul. Dar “Câinele japonez”, distribuit de Transilvania Film, va putea fi văzut în primul week-end atât în Bucureşti, cât şi în sălile de cinema din Botoşani, Braşov, Călăraşi, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Piatra-Neamţ, Târgu-Mureş, Vaslui.
Prima ofertă de a cumpăra filmul a venit de la compania germană M-Appeal. După lansarea de astăzi, “Câinele japonez” va participa la câteva festivaluri internaţionale, cum ar fi cele de la Varşovia, Arras, Mumbai sau Salonic.
Despre debutul în lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu s-a spus în presa străină că “este puternic şi încrezător”. Pentru primul său film, Jurgiu a ales scenariul lui Ioan Antoci (ulterior a lucrat şi el la scenariu) pentru că l-a atras simplitatea cu care era scris. A păstrat aceeaşi naturaleţe şi în film, dar a “restructurat” prima variantă a scenariului, pentru că şi-a dorit “o sobrietate a emoţiei” care să fie acumulată “în spatele suprafeţelor şi feţelor aparent reci şi aspre”, după cum spune regizorul. El precizează: “Victor Rebengiuc a intuit perfect acest demers al nostru şi a reuşit să investească filmul cu exact nuanţele aflate între o răceală prea crudă şi o exacerbare prea dramatică. Toată investiţia lui a intrat într-un contrast emoţionant cu candoarea nepotului (copilul Toma Hashimoto)”.
Unii critici români, văzând filmul, spuneau că va fi fără îndoială propunerea României pentru Oscar.
În rolul principal e Victor Rebengiuc, care îl întruchipează pe ţăranul Costache Moldu, un bătrân rămas fără nevastă, fără casa şi fără agoniseala de-o viaţă din cauza inundaţiilor. Nenorocirea nu l-a îngenuncheat. Apele s-au retras, el e ajutat de pimarul satului, care îi dă o casă părăsită, se mută în ea. Mai adună lucruri găsite printre ruinele fostei sale case. Vrea să trăiască cu demnitate, fără să se plângă, fără să ceară ceva de la alţii. Nici măcar pe fiul său (interpretat de Şerban Pavlu) plecat de acasă de mai bine de şapte ani, care trăieşte în Japonia, nu l-a anunţat. Când fiu-său dădea telefon în sat, bătrânul nu dorea să aibă vreo discuţie cu el, pentru că plecase fără să-i spună. Nea Costache, cum îi spun sătenii, se aciuase în acest nou cuib şi gospodărea singur, cât putea. Dar apare fiul din Japonia, cu soţia (Kana Hashimoto) şi copilul Koji, adică nepotul lui Costache Moldu. Au venit să-l ia în îndepărtata ţară.
Înţelepciunea acestui ţăran român, mândria, loialitatea, verticalitatea şi tăria lui morală se varsă de pe ecran cu forţa cu care Victor Rebengiuc a ştiut şi a putut să-l construiască pe Moldu. Deşi e o dramă de familie, filmul prezintă o lecţie de omenie. Nea Costache se va despărţi de sat, la scurt timp după plecarea fiului. Desigur se va duce în Japonia, unde era aşteptat. Ce l-a determinat? Cred că acel câine japonez - jucăria care cântă - uitat de Koji – Kojiţă. Costache Moldu pune jucăria pe masă, se uită la ea şi ia hotărârea de a pleca spre ţara necunoscută, unde erau cele mai dragi fiinţe: fiul, nepotul.
