Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai aşteptat film al anului s-a “produs” peste week-end. Pentru cei care nu l-au văzut, a rămas cel mai aşteptat film. Pentru cei care l-au văzut, este posibil să se fi transformat în cea mai mare dezamăgire a anului. Pentru cei care au citit cartea, exerciţiul poate că a fost interesant.
Au fost cele mai bune cifre înregistrate vreodată de un film non 3D în primul week-end, în România. Nici mai mult, nici mai puţin de 145.886 de bilete vândute. (Dacă vă întrebaţi cine a fost recordman-ul 3D, acesta este, fără îndoială, “Avatar”). Conform distribuitorului RoImage, 70% dintre cei care au fost la film în week-end s-au dus la “Grey”.
Pe plan internaţional, evident un nou succes. Numai în Statele Unite filmul a făcut 81 de milioane de dolari, la care s-au adăugat alte 158 de milioane, făcute în afara graniţelor SUA. Totul cu ocazia lansării de Ziua Îndrăgostiţilor.
Din punct de vedere artistic, treaba stă un pic altfel. Filmul are o cotă IMDB de 4.0. Majoritatea fanilor cărţii au acuzat distribuirea în rolurile principale a doi pseudonecunoscuţi – Jamie Dorman şi Dakota Johnson. Primul, în evidentă lipsă de forma, povesteşte că înaintea scenelor dure îi cerea scuze Dakotei – şi da, aşa şi arată în film, de parcă îşi cere scuze.
A doua, “ea”, este fiica lui Melanie Griffith şi Don Johnson, şi pare că moşteneşte câte ceva din naivitatea figurii materne - să ne-o amintim pe Melanie în “Working Girl”: “I have a head for business and a body for sin.” De regizoarea Samantha Louise Taylor-Wood nu mai vorbim.
Cu totul altfel stă treaba dăcă luăm în calcul coloana sonoră. Annie Lennox, Beyonce, Rolling Stones, Sinatra – iată numai câteva nume în faţa cărora oricât de cârcotaşi am vrea să fim, nu vom reuşi. În plus, la nivel vizual, filmul este destul de reuşit.
Bref, “Fifty Shades of Gray” este un film la care trebuie să mergi. Măcar pentru că se vorbeşte despre el şi ar trebui să ai o opinie. Preferabil să mergi cu gaşca (de fete). Este un “Totul despre sex” cu mult mai puţină filosofie Cosmo, mai explicit şi poate să îţi deschidă noi orizonturi. Pe alocuri poate fi amuzant şi nu este suficient de hardcore pentru a-ţi stârni repulsie. Nu te aştepta, totuşi, la “Nouă săptămâni şi jumătate”. Cum unele figuri nu sunt fotogenice, aşa şi unele cărţi sunt mai greu de ecranizat.
