Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Undeva la Palilula" a intrat deja in cinematografe. Unii dintre noi l-au si vazut, asa ca este nimerit sa aflam si cateva detalii de pe platou, din timpul filmarilor.
Cu un buget de 1,9 milioane de euro, "Undeva la Palilula" este unul dintre cele mai scumpe filme romanesti facute vreodata. Unul dintre motive este si numarul mare de zile de filmare. "In momentul cand am inceput filmul ne-am zis ca daca nu il incepem in momentul acela, va trebui sa asteptam inca un an – din cauza celorlalte contracte pe care le avea Silviu Purcarete", ne povesteste Oana Giurgiu, producatorul executiv al filmului.
"Si asa a fost incredibil ca am reusit sa ne pliem pe programul lui in conditiile in care programul de filmare a fost depasit cu vreo douazeci de zile. Filmul asta a presupus un efort enorm pentru toata lumea." Intr-adevar, filmarile au inceput la mijlocul lunii octombrie si ar fi trebuit sa dureze putin peste 30 de zile, insa, treptat, s-au "intins" la mai mult. "Filmarile au inceput pe 15 octombrie si s-au terminat aproape de Craciun. Dupa care s-a mai continuat o saptamana in martie", ne spune Oana Giurgiu.
O alta problema a fost transformarea halei industriale de pe platforma Republica, gasita de Dragos Buhagiar, intr-un platou de filmare. "Tot ce as fi crezut eu ca poate fi simplu – o filmare intr-o hala, undeva in Bucuresti – s-a dovedit a nu fi chiar asa. De exemplu sa ai curent electric si canalizare si apa. Acestea au fost trei lucruri pe care noi la filmul acesta nu le-am avut. Problema era ca halele acestea erau de mult falimentare si afectate. Bucati din fabrica aia sunt ramase de pe vremea lui Malaxa.
Acum, insa era un spatiu "jumulit" de absolut orice, un fel de codru din care numai cine nu vroia nu pleca acasa cu ceva. Mai mult, dupa primele zile de filmare ne-am pomenit ca nu mai aveam cabluri de curent, pentru ca cineva le luase, desi noi am avut paza. Nu aveam apa, nu aveam curent electric si nu puteam sa inventez niste toalete – care sunt niste lucru totalmente normale si banale. A devenit totul foarte amuzant pentru ca era nevoie de o intreaga inginerie rezolvarea acestei probleme. Am adus o masina de pompieri care din cand in cand pompa apa in recipientele care deserveau toaletele.
Am adus apoi niste containere speciale unde aveai de toate, puteai sa traiesti o viata, aveau curent, apa ¬ erau ca niste capsule spatiale care aveau de toate. Din containere am construit spatiile astea de utilitati si asa am putut sa supravietuim. La ¬16 grade cate erau la un moment dat in hala, au fost esentiale", povesteste Oana Giurgiu.
