Mihai Viteazul, material didactic pentru extratereştri

Dacă-l întrebai pe Sergiu Nicolaescu care este eroul de istorie românească cel mai adânc pătruns în sufletul lui, îţI răspundea fără clipească: Mihai Viteazul. Dacă-l întrebai pe Sergiu Nicolaescu cam care ar fi portretul robot al românului, în care s-ar strânge calităţile şi defectele românului, ţi-ar fi răspuns la fel, rostind numele Mihai Viteazul.

“Era un personaj fabulos. Mă uimeşte în ce viteză acţiona, se deplasa atât de iute călare, de parcă ar fi folosit un avion. Oamenii care vor astăzi să-l minimalizeze spun aiureli despre el, cum că n-ar fi  avut ideea Unirii în minte. Eu m-am documentat şi am aflat că atunci când nu reuşise încă să unească Ţările Române a chemat un meşter de heraldică şi i-a comandat să execute o stemă cu cele trei ţări româneşti. Cu mult înainte de intrarea falnică în Alba Iulia, deci înainte de momentul Întregirii, la Alba Iulia, Mihai Voievod ceruse o stemă cu “Pohta ce-am pohtit…”.

Nu se ştiu lucruri din începuturile lui Mihai, din cea mai fragedă tinereţe, e sigur că mama lui era olteancă, nu sunt date despre tatăl lui, se pare că era macedonean. Aromân aprig.

A existat o listă cu peste o sută de propuneri privind actorul ce-l va întruchipa pe Mihai Voievod. Unii dintre candidaţi erau nume celebre ale cinematografiei mondiale. În aceste propuneri îşI băgase coada toată conducerea comunistă. Chiar şI Ceauşescu avea preferaţI pentru actorul din rolul Voievodului. Nu mulţi ştiu că începuseră filmările cu Sergiu Nicolaescu în rolul lui Mihai. Într-o zi însă regizorului i-a străfulgerat un gând: cel mai potrivit pentru rolul lui Mihai este Amza Pellea.

Şi din acea clipă, fără să aibă aprobarea partidului, Amza a devenit Mihai Voievod. Unele scene în care Voievodul nu apare în prim plan, ci în plan mai îndepărtat, au fost cele în care Sergiu Nicolaescu juca la început rolul lui Mihai. După renunţarea la rolul prinmcipal, regizorul s-a distribuit în rolul lui Selim, conducătorul de oaste otomană. ŞI aici s-a-ntâmplat ceva iarăşI ieşit din comun. Sergiu Nicolaescu, grăbit fiind, mereu zorit de treburi, alergând prin viaţă şi nu mergând, a alunecat pe scări şI şi-a rupt mâna.

Medicii i-au pus mâna în gips. A doua zi trebuia filmată o scenă de luptă în care aramata Inaltei PorţI ataca cu cavaleria în galop. Sergiu Nicolaescu, alias Selim, trebuia să conducă şarja de cavalerie otomană în fuga calului şI cu iataganul ridicat. Drept care, în disperare de cauză, şi-a legat cu sârme iataganul de gipsul care-i îmbrăca braţul.

“ Vă daţI seama ce se-ntâmpla cu mine dacă în bubuiturile de tun mi se speria armăsarul şI mă răsturna, eu neputând să pun mâna pe pământ ca să amortizez căderea. Imi rupeam gâtul”.

Succesul filmului Mihai a fost teribil. L-a achiziţionat şi Columbia Film. Peste 30 de milioane de spectatori au vizionat filmul cu Voievodul Unirii. Puţini ştiu că la Academia de film din Los Angeles, a lui Steven Spielberg, la cursurile cu scene de bătălie, studenţilor li se proiectează ca material didactic secvenţe din “Mihai Viteazul”.

Şi-al doilea fapt semnificativ este că în filmul “E.T.”, celebrul film al lui Spielberg, când marţienii sosesc pe pământ şI intră pentru prima dată într-o casă de oameni, într-una din camere găsesc un televizor deschis, pe ecranul căruia curgea un film. E bine, celebrul Spielberg aşezase pe televizorul văzut pentru prima dată de extratereştri tocmai scene din ”Mihai Viteazul”, pelicula lui Sergiu Nicolaescu.

Răguşeala Voievodului

“Amza era un actor uluitor. Cel mai mare actor de film cu care am lucrat”. Sergiu Nicolaescu l-a preţuit imens pe Amza. I-a legat o prietenie adâncă. Se simţeau din priviri. Îşi ghiceau pe nespuse gândurile. O singură dată a intervenit o mică tensiune între ei, regretată după cinci minute de amândoi.

Se turnau unele scene pe platoul Bucegilor, sus la Babele. Amza venise obosit de la o altă filmare. Când a văzut că va dormi ca la cabană, neavând o cameră numai a lui, s-a cam supărat spunând că va coborî în Buşteni. Cât era el de Amza, enervarea lui nu l-a speriat pe Sergiu Nicolaescu.

“Dacă faci mofturi, du-te la hotelul din vale”- i-a replicat regizorul. Amza s-a depărtat câţiva paşI, s-a liniştit, ducându-se apoi la Nicolaescu, pe care l-a luat în braţe. Supărarea a dispărut ca un strigăt de luptă din scenele bătăliei ce trebuia filmată în creierul munţilor.

Alta a fost tristeţea cu care s-a dus în mormânt marele Amza. Insatisfacţia de a nu fi vocea lui în rolul lui Mihai. În timpul filmărilor s-a întâmplat un necaz la corzile vocale ale marelui actor. Glasul lui era gâjâit, nu-l putea stăpâni, uneori vorbea subţire, alteori vocea lui era de bas. Or Mihai Viteazul nu putea rosti ca un tunet “Asta-i pohta ce-am pohtit”, când piţigăiat, când gros. A fost nevoie ca vocea lui Amza să fie dublată de glasul lui Emanoil Petruţ.

Sabia lui Mircea strunjită la Uzinele Republica

Pentru filmul “Mircea”, Sergiu Nicolaescu avea nevoie de ditamai paloşul, care să completeze apariţia majestuoasă a domnitorului. Regizorul mi-a dat sabia s-o mânuiesc 30 de secunde. Abia am ridicat-o de pe masă iar când am rotit-o o dată, a doua zi am simţit febră musculară. Era un paloş greu şi lung. L-am întrebat pe actorul Mircea şI în acelaşI timp regizorul Sergiu Nicolaescu cum a purtat o asemenea greutate în sutele de ore de filmare.

“Sabia trebuia să reziste la încrucişarea de arme din timpul bătăliilor. Uzinele de ţevi “Republica” şi-a luat sarcina de a fabrica paloşul lui  Mircea. Întâi a fost făcut din acel oţel superior. Surprinzător, paloşul din acel oţel fin nu a rezistat. Şi atunci, sabia domnitorului muntean, cu care i-a înfruntat pe turci în film, la Rovine, a fost confecţionată la Republica din oţel obişnuit OL38, adică din oţel chior. Şi sabia s-a achitat foarte de rol.

Chipiul cu sudoarea lui Carol

Când îl întrebai care i-a fost deviza de viaţă, Sergiu Nicolaescu răspundea: “Mi-am pus în gând să pun în filmele mele toate paginile importante ale istoriei româneşti. Să nu pierd nici un capitol de istorie românească. Cred că mi-am îndeplinit misiunea de suflet”. Într-adevăr, Sergiu Nicolaescu  a făcut filmele “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Mircea”, “Războiul de Independenţă”, “Triunghiul morţii”, despre Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, “Ziua Z”, despre 23 August, “Noi cei din linia întâi”, despre armata română luptând pe frontul de vest al celui de al Doilea război mondial, “Oglinda”, despre Ion Antonescu etc.

Iubitor mare de istorie românească, Sergiu Nicolaescu şi-a alcătuit acasă, într-un colţ, un mic muzeu. Drapele româneşti sfâşiate în lupte, steaguri adevărate purtate de oştirea română, armuri originale, săbii, flinte şi pistoale. La loc de cinste se află un chipiu, un chipiu original. Este chipiul pe care l-a purtat Carol întâi în vizitele pe front. Chipiul din casa lui Nicolaescu poartă urmele de sudoare ale princepelui Carol întâi.