Modelul Comisarului este unchiul lui Nicolaescu

“Era un bărbat superb, înalt, atletic, elegant. Era un comisar celebru al Bucureştilor. Ştia tot ce mişca prin Bucureşti. Câteodată mă lua la plimbare pe Calea Victoriei şi-mi arăta: ăsta e un spărgător de lux, deschide seifurile lumii bune, şparleşte, dar umblă cu fular de mătsase albă; celălalt, de pe trotuarul de vizavi, e un peşte care manevrează cele mai dulci piţipoance. Iubea femeile frumoase, îi plăcea să se afle la volanul maşinilor de viteză, îi plăcea gloria adusă de acţiunile poliţieneşti surprinzătoare. Acesta era unchiul meu, comisarul Cambrea, fratele mamei. El este modelul comisarilor din filmele mele. El m-a inspirat când l-am creat şI l-am jucat pe comisarul Moldovan iar mai apoi pe comisarul Miclovan”. Sergiu Nicolaescu îşI pierde privirea undeva departe, parcă aflându-se alături de atât de cunoscutul comisar Cambrea, unchiul lui bun. Îmi arată, Sergiu Nicolaescu, pantofii cu care e încălţat. “De dragul lui port genul de pantofi care-I plăceau, cu cusătură şI pe bombeu. S-a-ntors din puşcărie în 1964. Puşcăria grea politică îi făcuse ferfeniţă sănătatea. Imi pare rău că unchi-meu n-a apucat să vadă “Mihai Viteazul”, dar “Dacii” tot l-a văzut”.

Comisarii din filmele lui toţI seamănă leit şI la fizic, şI la filozofie, şI la acţiuni cu unchiul, cu comisarul Cambrea. ŞI Sergiu Nicolaescu deapănă o istorisire tulburătoare, care s-a petrecut în realitate cu unchiul lui, comisarul. S-a jucat destinul hachiţos cu comisarul Cambrea.
Povesteşte ce a păţit în viaţa adevărată unchiul lui. “Pe când comisarul, unchiul meu, se plimba prin Bucureşti, a fugit pe lângă el un bărbat mic de statură, rugându-l în şoaptă să-l aresteze. S-a reîntors apoi, repetând rugămintea să-l bage două zile la beci. Unchiul meu, comisarul, i-a îndeplinit dorinţa. Bărbatul necunoscut cerea să fie băgat câteva zile la zdup ca să scrie liniştit informările. Era turnător la poliţie. El se dădea mare luptător comunist în ilegalitate, şI de fapt era ciripitor la poliţie. Turnătoria asta în timpul falselor arestări s-a repetat de multe ori. Însă marele luptător comunist, de fapt turnător în travesti, a avut ghinion. În timpul ueia din arestările fictive, când aşa-zis-ul fruntaş comunist scria turnătorii, a năvălit în Jilava comandoul legionar care a omorât câţiva oameni politici întemniţaţi. ŞI la înghesuială a fost împuşcat şI comunistul turnător. După 23 August, fratele comunistului care lucra cu poliţia a ajuns mare actvist al regimului comunist şI s-a răzbunat pe unchi-meu, comisarul, fiindcă pasămite îl arestase pe frate-su şI aşa comisarul Cambrea a ajuns la canal. I-au dat drumul în 1964, când au fost eliberaţI politicii din închisori. A venit atât de şubrezit, încât a murit după un an”.

 Şi reînvierea Comisarului din film are în ea o poveste frumoasă. În utimele secvenţe ale filmului “Cu mâinile curate”, comisarul Moldovan moare împuşcat. A rămas în zicerile românilor ultima replică a comisarului Moldovan, “un fleac, m-au ciuruit”. După cum în folclor a intrat şI celebra replică “Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”  Savuroasele vorbe le rostea în film Gheorghe Dinică, înfricoşat de mafiotul şef, interpretat de George Constantin. Publicul care-l îndrăgise pe comisarul Moldovan a protestat şI a cerut ca acesta să reapară în seriile următoare. Sergiu Nicolaescu i-a propus scenaristului Titus Popovici să-l reînvie pe comisarul Moldovan, dar scriitorul a refuzat. Aşa că a doua serie “Ultimul cartuş” a fost văduvită de prezenţa personajului comisarul Moldovan. Abia în al treilea film, “Revanşa”, la presiunea publicului a reapărut, jucat tot de Sergiu Nicolaescu, dar purtând alt nume, comisarul Miclovan. Povesteşte în continuare despre personajele reale, nu din film ci din viaţa adevărată. “Unchiul meu, comisarul Cambrea, a lucrat şI cu vestitul comisar Alimănescu. Unchi-meu nu-l aprecia foarte tare pe Alimănescu, cel dur, fiindcă, în timp ce Cambrea era comisar de carieră, Alimănescu era plantat de mediul politic în fruntea poliţiei”.

Ruleta rusească

Pe 1 februarie era planificată premiera ultimului film făcut şi jucat de Sergiu Nicolaescu, purtând titlul “Supravieţuitorul”. În această peliculă în care regizorul a sădit iar mult suflet se reia povestea Comisarului. De data aceasta, Comisarul bătrân. Iată în câteva cuvinte captivantul scenariu al filmului, care ţese inspirat destinul real al unchiului comisar Cambrea cu o continuare bazată pe ficţiune. Băgat în puşcărie, Comisarul este chemat de un colonel sovietic prezent în România, ca atâţia aşa-zişI consilieri trimişI de imperiul sovietic să ţină în pumni România. Ca să se distreze, consilierul rus îi ordonă deţinutuluiu fost Comisar să joace ruleta rusească. Această hârjoneală cu moartea înseamnă ca în butoiul revolverului să existe un glonţ, nu se ştie în ce poziţie, iar la apăsarea pe trăgaci cel ce joacă ruleta rusească nu ştie dacă glonţul îi va spulbera creierii sau va fi un clic sterp. De mai multe ori, silit de colonelul sovietic, Comisarul, în haine de puşcăriaş, s-a jucat cu moartea la ruleta rusească, dar a scăpat cu viaţă. Glonţul nu l-a ales pe el. Ieşit în 1964 din închisoare, Comisarul a ajuns în Occident. Aici, un patron de cabaret i-a propus pe bani mulţI să joace ruleta rusească în spectacolul de bar. Comisarul a acceptat, amintindu-şI că i-a ghicit, cu ani în urmă, superba ţigancă Zaraza cum că el nu va muri de glonţ. A repetat de multe ori ruleta rusească spre amuzamentul chefliilor din bar. Cum se va termina filmul? Suspans!

 Sergiu Nicolaescu interpretează rolul Comisarului bătrân, un actor ceh, partitura Comisarului tânăr, Ion Dichiseanu, rolul colonelului rus. Frumoasa Zaraza este interpretată de Ileana Lazariuc iar iubitul ei, Cristian Vasile, este jucat de frumosul Viziru. În film, Sergiu Nicolaescu a mai distribuit două femei strălucitoare: Simona Pătruleasa şI Cristina Rus.