Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marius Pepino (1925 - 2009) a debutat ca actor de comedie alături de Puiu Călinescu, prin 1947. Pe vremea aceea, în cinematografe, între filme, se jucau scurte piese de teatru, se cântau cuplete sau se spuneau monoloage comice. Experienţa aceasta i-a folosit mult în colaborarea de mai târziu cu Televiziunea Română. Apoi, pe oriunde se ducea, în turneele din ţară sau la petrecerile cu prietenii, înveselea pe toată lumea cu replicile comice pe care le scria de obicei chiar el. Avea un haz nemaipomenit şi umorul său era întotdeauna de bun gust. Mi-am dorit să o întâlnesc pe actriţa Vally Voiculescu (care i-a fost parteneră şi pe scenă şi-n viaţă) să vorbim pe îndelete de cel care a fost Marius Pepino. Am reuşit să vorbim doar la telefon, preţ de câteva minute. A afectat-o foarte mult dispariţia soţului, pe care l-a avut alături 58 de ani, şi orice îi aminteşte de el o face să sufere. Era tristă că a rămas singură, că trebuie să suporte capriciile vârstei, dar era mulţumită că există cineva totuşi care are grijă de ea. I-am mulţumit şi, la sfatul dânsei, m-am întâlnit cu nepotul lui Marius Pepino - Cristian Popescu, regizor la Teatrul de Păpuşi şi Marionete "Ţăndărică”.
Jurnalul Naţional: Ce ne puteţi spune despre părinţii lui Marius Pepino? Ce meserii aveau?
Cristian Pepino: Tatăl lui Marius Pepino, Demostene, venise din insula Poros ca mulţi greci în secolul trecut. El s-a stabilit în Brăila şi era cizmar. El provenea din cavalerii cruciaţi care se stabiliseră în Poros pe la 1200. Aceştia erau franci, urmaşi ai regelui Pepin le Bref şi ai lui Charlemagne, întemeietorii statului francez. După nu ştiu ce cruciate, s-au stabilit la Poros, unde cred că există şi acum o cetate a francilor. Pepin e o familie foarte mare, cu multe ramuri în lume. Unul dintre ei a a fost primar al oraşului Buenos Aires şi primăria acestui oraş a funcţionat mulţi ani într-o clădire care i-a aparţinut. O altă rudă de-a noastră este un renumit regizor de teatru în Venezuela (Romeo Costea-Pepino). El a fugit din România în 1948, din câte ştiu, pe acelaşi vapor cu care a plecat din ţară marele George Enescu. A urmat la Paris cursurile lui Marcel Marceau, apoi a plecat în Venezuela, unde a întemeiat un teatru. Un alt Pepino a fost directorul aeroportului din Tel-Aviv. O altă ramură a familiei a plecat în Anglia, iar alţii au rămas în Franţa.
Să revenim la părinţii lui Marius Pepino...
Cristian Pepino: Da. Demostene a avut un atelier la Brăila, pe strada Hepites, şi apoi la Galaţi... Era un cizmar excelent, ajunsese la un moment dat să facă modele de pantofi pentru firma Guban, înainte de război. El s-a căsătorit cu Dumitra, care era originară din satul Palanca, un sat de pe malul Trotuşului.
Tatăl dumneavoastră a fost frate cu Marius Pepino?
Cristian Pepino: Da. Tatăl meu, Nicolae Pepino, a murit în 1957, când aveam şapte ani.
Povestiţi-ne despre relaţia pe care aţi avut-o cu unchiul
Cristian Pepino: O relaţie foarte strânsă nu pot să spun că am avut, deşi îmi era foarte drag, şi cred că sentimentul era reciproc. Dar împrejurările vieţii, faptul că mama mea a divorţat de tatăl meu pe când aveam cinci ani, au împiedicat o relaţie mai strânsă. Cu toate acestea, unchiul meu s-a ocupat mult de educaţia mea. Mă ducea la repetiţiile de la Teatrul Municipal încă de când eram mic. Probabil că simţea că acest lucru mă va ajuta în viaţă. Aşa s-a şi întâmplat. Am făcut carieră în teatru şi pot să spun că faptul că i-am văzut lucrând pe marele Liviu Ciulei şi pe marii actori de la Bulandra m-a ajutat enorm în activitatea mea. Cu toate astea, unchiul meu nu a ştiut că am dat examen de admitere la regie. Când a aflat, l-a căutat pe Radu Penciulescu, care era atunci şef al catedrei de regie de la IATC, şi l-a rugat să nu mă primească la facultate dacă el consideră că nu am date pentru meseria asta. Penciulescu s-a mirat foarte tare şi i-a spus că e prima dată în viaţa lui când cineva se foloseşte de o cunoştinţă ca să nu primească pe cineva la facultate. Acum, după ce am primit cinci premii internaţionale şi vreo patruzeci naţionale, cred că nu l-am dezamăgit pe unchiul meu.
Cum şi-a ales unchiul dumneavoastră actoria?
Cristian Pepino: Marius Pepino avea un haz extraordinar. Era firesc să îşi aleagă această meserie. Era foarte tânăr, încă dinainte de a urma Conservatorul, când îşi câştiga existenţa ca actor de stand-up comedy prin cinematografele din Bucureşti. Atunci l-a cunoscut şi pe Puiu Călinescu, cu care a fost de altfel prieten bun şi partener în numeroase scenete tv. Îmi povestea că în anii în care juca în cinematografe, între filme, fiind o perioadă foarte grea din cauza inflaţiei galopante - era prin 1946-47 – când banii pe care îi primeau se devalorizau în câteva ore, s-au hotărât să îi ceară patronului să nu mai fie plătiţi cu o anumită sumă, ci cu contravaloarea unui număr de scaune din cinematograf. Şi aşa, banii se devalorizau rapid şi ei se grăbeau să cumpere orice, cum ar fi lame de ras sau mărci postale.
Cum vi-l amintiţi din copilărie?
Cristian Pepino: Întotdeauna era un om căre răspândea în jurul lui bună dispoziţie. Era un coleg extraordinar, un om de o generozitate nemaipomenită. Casa îi era mereu plină de prieteni, de colegi. Era un bon viveur, priceput în bucătărie. Dar, pentru a nu umbri reputaţia de gospodină a soţiei sale, el spunea întotdeauna că Vally a gătit, şi nu el. Vally mi-a mărturisit că nu se prea pricepea şi că ea gătea întotdeauna după indicaţiile lui Marius. De altfel, chiar bunicul meu, Demostene, era un bucătar foarte priceput. Marius îmi povestea că, dupa ce dădea de lucru ucenicilor din atelierul său, pe când trăia la Brăila, făcea cu prietenii săi concursuri de gătit sarmale. Marius era o gazdă extraordinară şi un conviv nemaipomenit.
Cum s-a cunoscut cu doamna Vally?
Cristian Pepino: După ce a absolvit Conservatorul la Bucureşti, într-o perioadă în care se desfiinţau teatrele particulare şi se înfiinţau teatre de stat în toate regiunile din ţară, unchiul meu a jucat mai intâi la Reşiţa şi apoi s-a transferat la Teatrul de Stat din Oraşul Stalin, adică Braşov. Acolo era angajată mătuşa mea, Vally Voicu. Mai târziu, când a fost angajată la Teatrul Municipal de către Doamna Lucia Sturdza Bulandra, aceasta i-a impus să îşi schimbe numele în Voiculescu. De altfel, doamna Bulandra le impunea actorilor să îşi schimbe numele cu unul mai potrivit cu cariera de actor. Aşa a făcut şi cu marele actor Octavian Cotescu, al cărui nume de familie era Coteţ. Aşadar, Marius Pepino s-a căsătorit cu mătuşa mea, la Braşov, în 1951, fiind colegi de teatru. După câţiva ani, Doamna Bulandra i-a văzut, i-a plăcut pe amândoi ca actori şi i-a angajat la Teatrul Municipal (actualul Teatru Bulandra), unde au jucat amândoi chiar şi după pensionare, în 1991.
După "Arsenic şi dantelă veche”, s-a retras de pe scenă. Cum a putut trăi fără lumina reflectoarelor? Am înţeles că şi doamna Pepino s-a retras în acelaşi an...
Cristian Pepino: Ei s-au retras din teatru în urma unui accident al lui Vally care, într-adevăr, la un spectacol cu "Arsenic şi dantelă veche", a căzut rău pe o scară metalică din decor şi şi-a fracturat nişte coaste. După o vreme, şi lui Marius i-a slăbit foarte rău vederea. Nu se mai punea problema să mai apară pe scenă. Au trăit o viaţă simplă, fără să deranjeze pe nimeni...
Cum au fost ultimii ani pentru Marius Pepino? Ce făcea? Mergea la teatru, cu ce bucurii se hrănea?
Cristian Pepino: Atâta vreme cât sănătatea i-a permis, a fost un călator împătimit. Făcea în fiecare an lungi excursii în străinatate, cu maşina lui şi mai ales cu cortul, înşotit fireşte de soţia lui şi, de multe ori, împreună cu prietenii. Când făcea vacanţe la mare, mergea mereu cu un grup de prieteni, mai ales la Mamaia. Acolo făcea grătare pentru toată lumea. Era o mare plăcere a lui. Era un om avid de spectacole. Citea foarte mult, şi literatură de calitate. Avea o bibliotecă vastă şi multe casete video. Vedea toate spectacolele, de orice gen. Era un cinefil înrăit. Avea un caiet în care nota miile de filme pe care le văzuse. Ultimii ani, din păcate, au fost trişti pentru el, din pricina problemelor de vedere, deşi era la fel de vesel în aparenţă, la fel de bonom, şi nu făcea o tragedie din problemele sale de sănătate.
A interpretat numeroase roluri
În 1949, Marius Pepino a absolvit Academia de Teatru şi Film şi a debutat pe scena Teatrului Dramatic "G. A. Petculescu" din Reşiţa. Între anii 1950 - 1957 a fost actor la Teatrul Dramatic din Braşov, unde a jucat în multe roluri importante, cum ar fi Falstaff din "Nevestele vesele din Windsor”, de William Shakespeare. A interpretat numeroase roluri, având şansa să joace în "Profesiunea doamnei Warren” (regia Lucia Sturdza Bulandra, 1958) sau în celebrele spectacole puse în scenă de Liviu Ciulei, cum ar fi "Cum vă place de Shakespeare”, "Sfânta Ioana” de Bernard Shaw, "Opera de trei parale” de Bertolt Brecht. A mai jucat şi în "Puterea şi adevărul” "Comedie pe întuneric” (regia Valeriu Moisescu, 1968), "Tandreţe şi abjecţie” de Teodor Mazilu (regia Cornel Todea, 1969), "Gluga pe ochi” de Iosif Naghiu (1970), "Arsenic şi dantelă veche” (regia Grigore Gonţa, 1991).
Actor foarte îndrăgit de marele public
A realizat de asemenea numeroase roluri în piese de teatru radiofonic memorabile, difuzate şi audiate şi astăzi cu plăcere. A jucat şi în multe filme, cum ar fi miniseria
"Doi ani de vacanţă” (regia Sergiu Nicolaescu, 1974), "Partida de şah” (regia Sergiu Ionescu, 1981), "Şantaj” (regia Geo Saizescu, 1981), "Grăbeşte-te încet” (regia Geo Saizescu, 1981), "Sosesc păsările călătoare” (regia Geo Saizescu, 1984), "Această lehamite” (regia Mircea Daneliuc, 1994) etc.
A apărut de foarte multe ori la televiziune, alături de Toma Caragiu, Puiu Călinescu şi mulţi alţi actori de comedie de primă mână în multe emisiuni de divertisment. Multe dintre acele scenete în care juca sunt şi astăzi văzute de mii de oameni pe Internet, ceea ce confirmă faptul că Marius Pepino a fost un actor foarte îndrăgit de marele public.
