Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“O personalitate este aceea care se dăruieşte, nu se justifică”, spunea Petre Ţuţea. Tudor Gheorghe se tot dăruieşte, indiferent de anotimp, iar “Primăvara (Simfonic)” a început pentru el pe 14 mai (la Iaşi) şi se termină pe 10 iunie (la Râmnicu-Vâlcea). “S-ar putea ca la anul să fac în iarnă un spectacol despre vară, că nu se ştie ce se mai poate întâmpla”, se amuză olteanul universal.
■ Jurnalul Naţional: Vă aflaţi într-un turneu care nu se mai termină!
■ Tudor Gheorghe: Şi eu am vaga senzaţie că nu se mai termină (râde). Dar nu-mi displace. O ţin dintr-un turneu într-altul. Am o viaţă splendidă. Mai am totuşi momente în care mă gândesc la alte spectacole, mai şi studiez, mă odihnesc.
■ După 10 ani, aţi revenit cu “Primăvara Simfonic”. Ştiu că nu faceţi nimic întâmplător. De ce tocmai acum?
■ Copiii care au fost acum zece ani la concertul meu aveau 7 anişori, receptează altfel ideea că au “înnebunit salcâmii”. Pe de altă parte, domnul Marius Hristescu s-a maturizat, din punct de vedere componistic, şi mi-a spus că l-ar tenta să reîmbrăcăm “Primăvara Simfonic”. Ceea ce am şi făcut. Am introdus şi patru poeme noi, printre care se numără şi unul scris de mine – “Primăvara supărată”. Este cam dură, iată cum sună: “Şi dacă tot încerci să treci/ pe unde ai fost,/ când ai mai fost/ Rămâi aşa cu ochii reci/ şi nemiloşi/ că n-are rost să încerci din nou/ să ne înfiori cu flori/ strânse-n cununi/ Când noi suntem încrezători în vorbe goale/ şi-n minciuni/ Domnişoară primăvară,/ mă iartă, sunt nebun/ Avem tot ce vrei prin ţară,/ Funii bune şi săpun/ N-am uitat să facem/ nodul ştreangului de spânzurat/ Nu găsim creanga sau ciotul,/ că pădurea s-a tăiat”...
■ Aţi rostit Tatăl Nostru pe scenă!
■ Da. În cadrul poemului “Lumină lină” al lui Ioan Alexandru, precum preoţii în altar, am rostit rugăciunea. Avem nevoie de rugăciune.
■ Printre poemele pe care le cântaţi, ne oferiţi şi frumoase lecţii de istorie.
■ Încerc să ofer informaţii interesante, într-un mod cât mai atractiv. Numai că cine trebuie să le audă nu prea vine la spectacolele mele. Şi uneori, informaţiile ajung trunchiate şi, vezi doamne, parcă aş avea ceva cu cineva din Ministerul Culturii. Sistemul e cel care mă deranjează, nu oamenii. Oamenii sunt trecători! Nu ne hotărâm odată în ce direcţie să o luăm! Debusolarea este de rău augur pentru poporul ăsta!
■ “Bate-i, Doamne, pe ciocoi,/ Mugur, mugurel,/ Cum ne bat şi ei pe noi,/ Mugur, mugurel,/ Cum ne bat şi ei pe noi,/ Mugur, mugurel...”
■ Of, da... Cântecul “Mugur, mugur, mugurel” l-am învăţat de la Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Nestor Vornicescu, membru al Academiei Române. Studiile sale asupra lui Tudor Vladimirescu l-au dus până la a descoperi inelul de pecete al domnitorului. Prea Înaltul mi-a mărturisit că l-a găsit la o babă, prin Vladimireşti.
■ Aş putea spune că cine tot vine la concertele dumneavoastră a absolvit “Şcoala Tudor Gheorghe”...
■ Auzi, nu mă coborî, zi-i Academia Tudor Gheorghe (râde). Îi văd pe oameni cum vin la mine, încărcaţi de griji, că nu şi-au parcat maşina cum trebuie, vin stresaţi şi încet-încet îi văd cum se schimbă, îi văd fericiţi, uitând de toate problemele cotidiene. Se lasă duşi în sfera înaltă a poeziei şi pentru mine este ceea mai mare satifacţie că pot reuşi acest lucru.
■ Cu “Primăvara Simfonic” aţi trecut prin Galaţi, Constanţa, Craiova, în dulcele târg al Ieşilor. Cum a fot primit olteanul universal?
■ Spiritul moldav are mai multă sensibilitate înclinată spre poezie, spre deosebire de alte zone ale ţări, care sunt mai pragmatice. Moldovenii sunt mai visători, chiar dacă nu mai sunt ei ca pe timpul lui Eminescu, deşi le place să creadă că mai sunt, dar ceva-ceva din respiraţia poeziei le-a mai rămas în suflet. Iar pe cei din Constanţa i-am mângâiat pe orgoliu, spunându-le că eu nu fac spectacole pentru lăcustele astea care vin o dată cu deschiderea sezonului estival. Eu vin pentru constănţeni. Nu fac spectacole pe litoral, cine vrea să mă vadă o poate face acasă la el, că eu tot umblu. Eu vara nu ştiu să fac spectacole. Vara mă odihnesc.
■ Alţii vara nu dorm... Dumneavoastră vă odihniţi pentru a putea să vă continuaţi programul cultural, care este paralel cu instituţiile de resort...
■ (Râde) Eu îmi văd de-ale mele. Sunt o instituţie de cultură de sine stătătoare care nu are oprelişti! Nu mă cenzurează nimeni, decât eu. La mine funcţionează cenzura de bun-simţ. Ştiu ce anume trebuie adus aminte, ce trebuie şters, ocolesc vulgarităţile, facilul, lucrurile după care astăzi se aleargă, în general. Artiştii mei n-au prea înţeles faptul că publicul, vorba lui Macedonski, “rămâne să fie, tot ce-a fost/ Făptură neînţeleasă nici om de duh, nici prost./ Privind cu nepăsare la tot ce se petrece/ Mai rece e ca mine în groapa mea cea rece”. Publicul nu trebuie desconsiderat! Niciodată nu trebuie să te cobori la el. Fă publicul să se ridice la ideile şi intenţiile tale artistice!
■ Publicul nu îşi doreşte ceva mai uşor?
■ Ba da. Nu-i place să gândească, dar dacă îl pui în faţa faptului, atunci acceptă. Eu n-am făcut rabat de la calitate, cu fineţurile poeziei culte şi populare mă bucur de săli pline. Cu cât spectacolele mele sunt mai rafinate, cu atât mai mulţi oameni vin la mine. Şi este un lucru extraordinar! La toamnă, vreau să fac un turneu cu poezia pură a lui Grigore Vieru şi a lui Mircea Micu. Când o să simt că glasul meu nu o să mai aibă puterea să pătrundă cu acurateţe şi cu fior în sufletul spectatorului, cu eleganţă am să mă retrag. Voi scrie că, slavă Domnului!, am ce scrie.
___________________________________________
Turneul continuă: 29 mai Craiova, 30 mai – Ploieşti, 31 mai – Piteşti, 2 iunie – Arad, 3 iunie – Timişoara, 5 iunie – Oradea, 6 iunie – Cluj-Napoca, 10 iunie Râmnicu-Vâlcea
