x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Câştigătorul de la X Factor, Andrei Leonte: "Când am cântat prima oară pe stradă, în Italia, a venit Poliţia"

Câştigătorul de la X Factor, Andrei Leonte: "Când am cântat prima oară pe stradă, în Italia, a venit Poliţia"

de Anca Nicoleanu    |    13 Ian 2012   •   21:00
Câştigătorul de la X Factor, Andrei Leonte: "Când am cântat prima oară pe stradă, în Italia, a venit Poliţia"

Pe castigatorul de la X Factor, l-am intalnit la cateva zile de la incheierea concursului organizat de Antena 1. Cu un zambet larg, mi-a marturisit ca abia asteapta sa intre in posesia premiului de 200.000 euro. "Am gasit pianul pe care mi-l doresc si vreau sa-l cumpar. Costa 15.000 de euro. Va fi urmatorul instrument la care voi invata sa cant', explica el. Apoi, surazator si prietenos, a inceput sa-si spuna povestea.

Spune ca talentul i-a fost remarcat de mic copil. Era in scoala primara cand a fost indrumat spre Palatul Copiilor din Vasluiul natal. Nu s-a dus, pentru ca n-a crezut ca acela e locul in care sa poata canta muzica preferata. "Eram fan 3 Sud Est, Genius. Ascultam foarte mult Michael Jackson. Ii stiam piesele, dar nu incercam sa le cant, pentru ca nu puteam sa ma misc ca el. Mai ascultam Freedie Mercury, Elvis si ce era la moda pe-atunci, La Bouche, Dr. Alban". Intr-a cincea, s-a mutat cu familia la Iasi, "pentru ca nu traiam foarte bine in Vaslui". Era anul 2000. Tatal plecase in capitala Moldovei inca din 1998, sa faca taximetrie. "S-a chinuit foarte mult sa ne mutam, pentru ca diferenta de pret intre un apartament la Vaslui si unul la Iasi era foarte mare. Intr-un tarziu a reusit. A facut-o mai mult pentru mine". La Iasi, Andrei a inceput sa ia lectii de muzica, in particular, cu solistul vocal al trupei din restaurantul in care mama lui se angajase. A renuntat cand a inceput sa scrie in ziarul pentru copii "Pupaza din tei". "Scriam pe tot felul de teme, pe life style, chestii care tin de scoala... Imi placea sa scriu orice, atata timp cat era si un pic amuzant. A fost bine, pentru ca mi-am dezvoltat calitatile sociale, am inceput sa cunosc oamenii. Noi faceam rost si de sponsorizari de la Prefectura, de la Primarie, pentru tot felul de proiecte si actiuni. Ce fel de actiuni? De exemplu, sa facem curatenie in Gradina Botanica din Iasi. Cu "Pupaza din tei" am ajuns prima oara la Bucuresti, cand am si luat pranzul cu Ion Iliescu. Ne-a invitat la Cotroceni. Se intampla in 2003. Tin minte ca mi-era foarte frica sa vorbesc, sa nu o dau in bara (rade). Ne-a dat si niste bani...", isi continua el povestea. In acea perioada, Andrei a castigat primii sai bani. Asta pentru ca fiecare copil primea un mic comision din sponsorizarile pe care le obtinea. Cu banii ce-i reveneau, ii placea sa-si cumpere napolitane la vrac. Neaparat de ciocolata.

CHIN. A renuntat sa mai scrie la revista, dupa ce a intrat la liceu si a bifat primul sau succes artistic, la concursul Mister Boboc unde, in cadrul probei de aptitudini, a interpretat piesa "If tomorrow never comes", a lui Ronan Keating. A obtinut locul II, titlul de Mister Boboc fiind adjudecat de Sergiu, "filosoful", prietenul sau cel mai bun. "Gandim la fel in foarte multe privinte, mai ales in ceea ce priveste relatiile cu oamenii. Discutam ore in sir pe subiecte pe care multi dintre cei din jur le-ar putea considera inutile. Imi amintesc ca, printr-a saptea, vorbeam despre lumi paralele... Pe mine de atunci ma interesau stiintele sociale, comunicarea... Acum, el citeste Heidegger, iar eu ascult Rihanna... El imi da carti, eu incerc sa-l conving sa asculte si altceva... (rade) Sergiu era impatimit de X Factor, de majoritatea show-urilor de genul asta si mi-a zis, de cand am ajuns in gala, ca a mai vazut traseu ca cel pe care l-am avut eu, mai vazuse ca cineva sa inceapa un pic mai precar si sa creasca". In primul an de liceu a inceput sa faca, in particular, canto clasic. "Dar nu mi-ar fi placut sa cant muzica clasica. Tocmai de aceea n-am vrut sa dau la Conservator, dupa ce am terminat liceul, pentru ca la Conservator ar fi trebuit sa studiez canto clasic", explica el. Si continua: "Intr-a zecea, i-am fortat pe ai mei sa ma lase sa ma mut de la Liceul de filologie - care avea un regim foarte dur si nu-mi lasa timp pentru muzica -, la Liceul de Arte, la sectia de canto. M-am dus la directoarea Liceului de Arte, i-am explicat situatia, si a fost de acord sa vin sa dau diferentele. Ceea ce am si facut. Cei doi ani care au urmat au fost incredibil de grei. Trebuia sa mananci muzica pe paine. Era nevoie de foarte mult studiu. S-au lipit de mine foarte multe, dar m-am si chinuit. Am vazut cum e sa fii looserul clasei", spune, zambind. La examenul de absolvire a cantat trei bucati muzicale: "Caro mio ben", de Giordani, un lied de Mendelssohn, in limba germana, si un cantec romanesc pe versuri de Bacovia. "Comisia era destul de departe de mine... Tin minte ca am gresit la una dintre piese si am tinut sa ma uit in ochii celor din comisie, sa stabilesc un contact... daca am dat-o in bara, macar sa le placa de mine". Si celor din comisie le-a placut, pentru ca l-au rasplatit cu nota maxima.

BRESCIA. O data trecut si acest prag, i-a fost clar ca trebuie sa ia drumul Bucurestiului, sa-si creasca posibilitatile de a reusi in muzica. "Tata plecase in Italia, la munca, de cand eram eu intr-a noua. Trecusera cateva luni de la acea nenorocire (n.n. printr-o escrocherie imobiliara, parintii sai au ramas fara casa si cu multe datorii), era clar ca nu mai facea fata, si a plecat. Tot raul a fost spre bine. Daca nu pleca el, n-aveam cum sa ma mut la Bucuresti. Mama a mai stat putin si a plecat si ea in Italia, la tata". In Capitala, Andrei a continuat sa solfegieze de unul singur, acasa, si sa invete chitara. I s-a propus sa cante intr-o trupa "de cover-uri". Nu da numele trupei, pentru ca, la vremea respectiva, formatia avea un solist pe care ceilalti membrii ar fi vrut sa-l inlocuiasca cu Andrei. "Miscarea" nu s-a legat, respectivul ramanand solistul trupei pana in ziua de azi. "Trei ani de zile, cat a tinut facultatea (n.n. Facultatea de Comunicare si Relatii Publice a Universitatii Bucuresti) am avut mai multe incercari de a face ceva in domeniul muzical. Dar au picat sanse dupa sanse, piese dupa piese..." Cat timp parintii i-au fost departe, i-a vizitat de patru ori. Si, de fiecare data, a cantat pe strada. "Mi-am luat o baterie de masina, de acolo de unde lucreaza tata (n.n. Dl Leonte este strungar la un atelier care repara masini de transport), pentru electricitate, si un casetofon, pentru partea instrumentala, si m-am asezat, prima oara, intr-o piata din Brescia. Ce cantam? Timbarlake, Bon Jovi, Aerosmith, Sting, ce cant de obicei. Mi-am luat un scaun pescaresc si m-am asezat in mijlocul pietei. Ma simteam ciudat, pentru ca nu era nimeni care sa ma anunte, si nu stiam cum sa incep. Dadeam drumul la negativ (n.n. inregistrarea cu partea instrumentala) si, cand ajungea la partea in care trebuia sa intru cu vocea, il opream. I-am trimis un mesaj, pe telefon, maica-mii: "chiar o fac, chiar se intampla!". Am inceput sa cant. A venit si politia. Era o problema, pentru ca era un monument istoric acolo (rade)". S-a mutat intr-o statie de autobuz. "Dar si statiile erau aproape de tot felul de cladiri, si au mai chemat unii Politia de cateva ori...". Cei care-l ascultau insa, se declarau incantati. "Le placea. Unii ma intrebau de unde sunt. Am zis intotdeauna ca sunt roman, dar o ziceam cu o oarecare strangere de inima. Imi cereau numarul de telefon, imi aduceau de mancare". A castigat binisor pe strazile din Brescia. De altfel, si chitara la care s-a acompaniat pe scena X Factor e cumparata din acei bani.

RECUNOSTINTA. De primele sale aparitii la X Factor isi aminteste cu emotie. "Eram foarte nesigur pe mine, la inceput. Crina (n.n. Crina Mardare, cea care s-a ocupat de pregatirea vocala a concurentilor) si Mihai (n.n. Mihai Morar, mentorul sau din concurs) m-au impins de la spate aproape mai mult decat puteam eu sa merg. Mihai mi-a dat o foarte mare incredere in mine. M-a incurajat sa merg pe nisa mea, pe ceea ce stiu eu mai bine sa fac, sa nu cred ca as fi nesatisfacator daca voi canta muzica mea romantica". Cu banii de la X Factor, Andrei isi va cumpara pianul mult-visat si le va plati parintilor datoriile financiare. "Pentru mine asta conteaza cel mai mult: sa le dau inapoi din ce mi-au dat mie, pentru ca si ei au avut grija de mine", spune Andrei, si ii dau lacrimile. Marturiseste ca si-ar dori parintii intorsi acasa. "Ei si-au facut un rost acolo, au un alt stil de viata, dar eu as vrea sa se intoarca. Ti-am zis ca tata este strungar acolo, iar mama e chelnerita si femeie de serviciu... Eu asa zic, ca or sa se intoarca. Dar, cum m-au lasat pe mine sa fac ceea ce mi-am dorit, as vrea sa faca si ei acum ceea ce-si doresc", mai spune el. Le este recunoscator parintilor si pentru ca nu si-au pierdut increderea in el, indiferent de ceea ce spuneau unii si altii: "Rudele mele erau foarte sceptice in privinta mea si a moftului meu de a canta. Spuneau: <> Dar ai mei au avut incredere ca o sa fie bine. Mama imi zicea tot timpul: <>." Si mama a avut dreptate. O data ce a castigat X Factor, Andrei Leonte e convins ca viata i se va schimba in bine. "Daca nu acum, atunci cand?", ma intreaba, evident, zambind.

×
Subiecte în articol: x factor andrei leonte