Christian Podratzky: "Nu m-am gândit că voi cântă cu Kempes în trupă"

Dupa cum se stie, Kempes se intoarce pe scenele romanesti cu supergrupul Rezident EX, al carui basist este Christian Podratzky. El si-a inceput cariera la grupul Impact, pe care l-a infiintat in 1982. Din 1985 canta in legendara formula de trio a grupului Abra, alaturi de care castiga o serie de premii la festivalurile rock din acea vreme, iar din 1986, la Pro Musica, cel mai titrat grup din Timisoara acelor ani. In 1990 se stabileste la Berlin, unde reuseste sa devina cunoscut pe scena muzicala a orasului. In continuare, un interviu exclusiv cu muzicianul timisorean.

● Jurnalul National: Ce amintiri ai legate de Tavi Iepan si Kempes?
● Christian Podratzky: Nu m-am gandit ca voi ajunge sa cant in aceeasi trupa cu Kempes, desi in anii 80, am fost chemat de cateva ori sa cant la Cargo. As fi facut-o, caci Cargo imi placea, dar eram destul de ocupat in anii aceia cu Pro Musica si Abra. Pe Tavi Iepan l-am vazut prima data la un concert Autostop, la inceputul anilor 80, si m-a impresionat. Mai tarziu a cantat la Progresiv TM, una dintre trupele mele preferate. Mi-au placut intotdeauna piesele compuse de Tavi si ma bucur ca le vom prezenta pe scenele romanesti la intoarcerea noastra acasa. La fel de mult mi-a placut si ultimul sau proiect, Locatarii.

● Cum vei reusi sa-ti 'reglezi' programul personal cu cel al Rezident EX?
● Totul este rezolvabil. Este o chestiune de organizaPoems For Laila - I Shot The Moon re, pur si simplu. In Germania, in acest moment, cant intr-o singura trupa si concertele sunt stabilite cu mult timp inainte. Nu uita ca marea majoritate a muzicienilor din Romania, la fel ca si cei din Occident, canta in mai multe proiecte. Deci, se poate.

● Aparitia supergrupului a starnit un interes enorm. Ai emotii legate de acest nou inceput?
● Sigur ca am, si inca cum! Dar sunt convins ca trupa asta si vocea lui Kempes vor fi cel putin pe masura asteptarilor. Abia astept sa-i dam drumul! Din pacate, noi suntem imprastiati pe glob si nu e chiar usor sa ne intalnim cand vrem, oricat de bine organizati am fi.

● Care este piesa preferat de pe albumul la care lucrati acum sI de ce?
● Brigadierii. De ce, nu stiu. Poate pentru ca, atunci cand Tavi Iepan a compus-o, am fost printre primii care au ascultat-o. Din intamplare, asistam tocmai atunci la repetitiile trupei Cargo. Piesa asta e simpla, dar are un drive nemaipomenit. Curge bine, e rock’n’roll pur, imi place.

● Ce amintiri ai legate de inregistrarile facute la Paris, in studioul lui Adi Popescu?
● Au fost cateva zile minunate, in care cu totii ne-am simtit grozav. Eu am un randament mai mare noaptea, e o chestie de bioritm, si am inregistrat noaptea. In felul acesta, sesiunea de inregistrari a durat foarte putin. Ziua, ori dormeam, ori gateam, ori radeam... Ce sa-ti mai spun? Am ras in zilele acelea cat intr-un an.

● La Berlin, in primii ani, ai facut parte din celebra formatie Poems for Laila...
● Da, din pacate, Poems for Laila s-a destramat dupa patru ani. Au venit alte trupe, alte turnee, am cantat cu o multime de trupe. La un moment dat, insa, mi s-au schimbat pur si simplu prioritatile. Vroiam sa cant in continuare, desigur, dar incepusem sa ilustrez si sa fac graphic design. Iar asta chiar incepuse sa ma fascineze. De atunci cant mai rar in Germania, dar, totusi, constant. In Romania, insa, pana acum, am cantat sporadic. Anul acesta, de exemplu, sper sa apara pe piata al treilea album Abra featuring Mircea Baniciu, pe care l-am produs impreuna cu Adi Dinu.

● In cariera ta occidentala, ai avut parte de cateva experiente unice. De exemplu, albumul Poems For Laila din 1994, intitulat "I Shot The Moon' a fost inregistrat la Londra, intr-un studio in care au 'tras' Mick Jagger si Keith Richrads, iar producator a fost Phil Manzanera...
● Cred ca am avut pur si simplu noroc. Am avut ocazia sa vad cum se lucreaza la modul foarte profesionist, sa fac multe turnee si sa inregistrez cu unii oameni care imi erau idoli in copilarie. A fost o experienta minunata pentru mine. Nu cred ca se poate vorbi de "o cariera', experienta asta a durat doar sapte ani. Prea scurt, din pacate, totul e trecator.

● Ai plecat din 'tara lui Dracula' sI te-ai stabilit in Germania. Ai vreun regret ?
● Daca as mai fi pus, inca o data, in situatia de a putea pleca din tara si a ma stabili in Occident, mi-ar fi tare greu sa iau aceeasi decizie pe care am luat-o in 90. Mi-e dor de Timisoara, de oamenii de aici, de atmosfera festivalurilor din Romania. Mi-e dor, pur si simplu, si numai sa ma plimb prin Timisoara. Poate sunt subiectiv, nu stiu…Cert e ca, dupa atatia ani, inca sunt emotionat de fiecare data cand imi aterizeaza avionul in Timisoara.