Colectionarul de la Blues Cafe

Producator muzical, director de vanzari la case de discuri, organizator de spectacole, redactor de specialitate, prezentator de emisiuni, promoter, si lista poate continua la nesfarsit. Un lucru e cert insa. Din pasiune pentru muzica, Radu Lupascu a devenit un colectionar redutabil.

Producator muzical, fondator de reviste muzicale, director de vanzari la case de discuri, organizator de spectacole, redactor de specialitate, prezentator de emisiuni, promoter, si lista poate continua la nesfarsit. Un lucru e cert insa. Din pasiune pentru muzica, Radu Lupascu a devenit un colectionar redutabil.

Tinand cont ca viata sa de producator si consumator de evenimente muzicale se desfasoara in mare parte in baruri, cluburi sau sali de spectacole, preferintele lui Radu Lupascu sunt legate de locurile unde el isi destainuie hobby-ul sau prietenilor din Blues Cafe, Big Mamou sau Art Jazz. Aceasta inseamna un grup de prieteni alesi, acea sintagma numita Grupul de la Blues Cafe, din care pana acum s-au nascut trei reviste muzicale, o colectie de carti si multe alte proiecte culturale.

DESTIN. Pasiunea lui Radu pentru muzica a concurat foarte mult cu familia. Tatal sau are colectii valoroase de timbre, monede si bancnote, roci, vederi, diapozitive, servetele si... bineinteles muzica. Cat despre familia din partea tatalui, bunicul sau, capitanul Ion I. Lupascu si strabunicul, Gh. Bordescu - pe vremuri furnizorul de branza al Casei Regale - detineau, la randul lor, colectii insemnate de timbre si monede, bancnote, medalii, efecte postale. Nascut in Capitala, pe jumatate ardelean din Cheile Turzii, a fost crescut insa de bunica lui la Braila. Traind intr-un mediu foarte bun, de "vanatori" de muzica buna, intre machedoni si greci care aveau legaturi solide cu Occidentu’, pe la 1976 a inceput colectionarea casetelor. "Pe vremea aceea erau casetofoane mono tip Aciko, si de la vecinii mei machedoni si greci am dat cu urechea de Stones, Beatles, ABBA, Boney M etc. In afara de ascultat muzica, batut mingea si agatat fetele pe faleza de la malul Dunarii, altceva nu faceam in timpul liber. Cu timpul, mi-am zis sa incep sa colectionez si pentru mine, pentru ca foarte multi nu aveau asa ceva", isi aminteste Radu.

INCEPUTURI. Drumul a fost usor anevoios. S-a mutat la Bucuresti, unde a terminat liceul tehnic, alaturi de primii membri ai trupei Iris. S-a apucat de strans viniluri. Originale englezesti, americane si ... indiene. Multe si de calitate. Deep Purple, Rainbow, Triumph, Yes, Rush, Cream, Jethro, Waits, Zepp, Hendrix, Judas, Free, Queen, Dylan, Bad Co... Desi piperate si greu de gasit, Radu nu s-a indepartat de hobby-ul sau, ba dimpotriva, le schimba mereu ca ele sa fie noi, cat mai neatinse si in editii speciale. Neprevazutul si-a spus insa cuvantul o data cu pasul important din viata oricaruia, casatoria. Radu a fost nevoit sa-si vanda mai toata colectia de vinyluri, benzi de magnetofon si scule in beneficiul unui apartament. Asta pentru ca si-a cunoscut jumatatea si avea nevoie de un camin cu de toate.

COLECTII. Imediat dupa Revolutie, cand s-au inventat compacturile, si-a reluat activitatea de colectionar. Primul CD l-a costat 2.000 de lei. A renuntat la job-ul de tehnician proiectant si a luat in gestiune un magazin de electronice. Incet-incet, colectia s-a marit, mii de titluri valoroase trecandu-i prin mana. Din muzica rock si prog i-au trecut prin mana peste 10.000 de titluri bune, iar la electronica s-a oprit la Vangelis, Tangerine Dream, Klaus Schultze, Kitaro. Jazz-ul si blues-ul sunt pe primul loc, Radu fiind un mare fan al jazz-ului vechi, de tipul Ray Charles, Benny Carter, Johnny Hodges, Rollins, Coltrane ai anilor ’50-’60; blues-ul l-a descoperit mai tarziu, pentru ca la noi nu se prea aducea, iar prietenia cu patronul clubului Big Mamou, singurul fan inversunat de blues din Bucuresti, cu cateva mii de CD-uri si LP-uri, l-a transformat intr-un impatimit al genului. "Viniluri mai am putine. Incep sa-mi refac colectia. Cunosc prieteni care n-au renuntat la viniluri, unii au chiar mii de titluri, Relu Calin, Cornel Tudor sau Ioan Big, ultimul fiind unul dintre cei mai mari colectionari de DVD-uri originale din tara. Am reusit sa-mi refac colectia undeva la 4.000-5.000 de CD-uri, dintre care multe editii limitate, aniversare, bootleg-uri, raritati. Casete, cateva mii mai am. Vinyluri cateva sute. Acum e greu sa pui mana pe un vinil, nu mai gasesti mare lucru.

REGASIRE. Colectia de muzica romaneasca e destul de mare, nu-l depasesc totusi pe un alt prieten Nelu Stratone, e cel mai tare din Romania... Pe mine ma intereseaza foarte mult fenomenul jazz-rock, fusion, blues si southern-rock. Prima mea carte «Pe urmele lui Hendrix», lansata recent pe piata de Zaka Edit, dovedeste din plin acest lucru", marturiseste Radu. Si nu se opreste aici. Tine cu tot dinadinsul ca, alaturi de grupul de prieteni de la Blues Cafe, sa ofere oamenilor din cunostintele acumulate, chiar mai mult, o regasire culturala merituoasa.

TIMP LIBER
"In afara de ascultat muzica, batut mingea si agatat fetele pe faleza de la malul Dunarii, altceva nu faceam in timpul liber. Cu timpul, mi-am zis sa incep sa colectionez si pentru mine, pentru ca foarte multi nu aveau asa ceva" - Radu Lupascu

ORIGINALE
"Viniluri mai am putine. Incep sa-mi refac colectia. Cunosc prieteni care n-au renuntat la viniluri, unii au chiar mii de titluri, Relu Calin, Cornel Tudor sau Ioan Big, ultimul fiind unul dintre cei mai mari colectionari de DVD-uri originale din tara. Am reusit sa-mi refac colectia undeva la 4.000-5.000 de CD-uri, dintre care multe editii limitate, aniversare, bootleg-uri, raritati. Casete, cateva mii mai am" - Radu Lupascu, producator muzical