După Vacanţa Muzicală, Mihai Napu renaşte!

Are un mariaj perfect, definitiv şi revocabil, cu muzica! El este Mihai Napu, cel care şi-a  făcut stagiul militar în "Totuşi" şi "Vacanţa Muzicală", iar acum îşi permite să fie cu adevărat un conducător al propriei cariere artistice, cu muniţie ce vindecă inimi prin muzică. Joi, 21 februarie, va veni la Aida Pub pentru a ne demonstra de ce este în stare! Cine pofteşte şi cine se învredniceşte a-l vedea/asculta live pe Mihai Napu, va primi un concert special denumit “Iubire divină”. Nu uitaţi: 21 februarie, ora 21:00! Să aveţi la purtător şi 15 lei pentru biletul de voie.   

Numele tău are origini puternice în artă?

Din câte ştiu eu, da. Tatăl meu, Aurelian Napu, a fost un actor foarte talentat, a jucat în piese ca "Puterea Întunericului", "Platon", "Doctorul Taifun" etc, alături de marii actori ai vremii. Mama a urmat şi ea IATC ul şi a jucat un pic, dar nu a mai profesat, fiind nevoită să se oprească atunci când de ziua ei, la 24 de ani, mă năşteam eu, venit cu forte proaspete pentru a-i motiva existenţa pe mai departe. Mamei nu i-a fost uşor să renunţe la scenă, la actorie - marea ei dragoste. Mama a fost un artist prin excelenţă, un caracter deosebit, iubitor de tot ce-i frumos! Îl mai am şi pe unchiul meu, Nicolae Brandus - compozitor român cu numeroase lucrări clasice, contemporane, fost profesor al Catedrei de muzică de cameră în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică, recunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate. Fratele meu, Alex Neagu, a facut studii în domeniu muzical, şcoala poulară de artă - secţia percuţie, apoi facultatea la pedagogie. În prezent nu mai cântă, pentru că are un serviciu care nu-i permite şi alte activităţi muzicale, însă dacă se va hotărî vreodată să se reîntoarcă, da, va fi lângă mine, în trupă.

Când ai început să scoţi primele sunete... acordate?

Cred că de mic (râde). Îmi povestea mama că, la 8 luni, băteam ritmul, eram pe ton cu vocea împreună cu interpretul de pe casetă, vinil sau de la radio. Mai târziu, la vârsta de 9 ani, am văzut seara la unicul program de tv o trupă de flamenco care m-a convins că trebuie să mă apuc serios de muzică. Bineînţeles că mama a crezut că e un alt capitol al meu de joacă şi mi-a zis că, dacă vreau să cânt la chitară, să strâng bani. Am început prin a strânge de pe la părinţi, bunici, rude, monezi de 3 lei, în sticla de lapte... Am strâns bani un an, iar aproape de ziua mea, prin iunie 1977, am mers cu bunicul meu să îmi cumpere chitara. Bunicul a contribuit cu o sută de lei, pentru a-mi lua, cu 393 de lei, o chitară rece "Spaniol II", făcută la Reghin. Am sosit cu minunea acasă, am rugat-o pe mama să mă lase să chiulesc de la şcoală. Mi-am anunţat prietenii că mi-am luat chitară! Eram în extaz. Unul dintre prieteni a avut ideea de a mă sfătui să cânt pe stânga, pentru că observase că sunt stângaci. Toţi profesorii fugeau de mine, fiindcă eram stângaci şi nu puteau răsturna acordurile. Am observat că dacă apăsam toate corzile la tastele 5 şi 7, puteam cânta o piesă stil country - "Suzana"... Am şi început să compun pe versurile Elenei Farago. E o poveste lungă şi frumoasă... Acum când îmi aduc aminte, îmi dau seama că am avut un cadou minunat din partea Divinităţii! Mulţumesc! Aşa a început totul....

Muzica te-a urmărit toată viaţa. V-aţi regăsit şi v-aţi luat pentru totdeauna, la bine şi la greu?

Cred că îngerii mei păzitori sunt muzicieni. Îmi transmit tot timpul mesaje muzicale, linii melodice pentru compoziţii. În fiecare etapă şi stare din viaţa mea, muzica m-a încurajat, m-a vindecat, m-a făcut fericit, m-a incitat şi m-a făcut să fiu mai bun cu mine şi cu ceilalţi. A avut rolul de a mă învăţa să iubesc oamenii şi mi-a dăruit cel mai frumos cadou: l-am cunoscut pe Dumnezeu şi avem o relaţie de Tot! Vreau să trăiesc clipe minunate cu fanii mei. Eu şi cu muzica suntem într-un mariaj definitiv, iar cel ce ne-a dat binecuvantarea este însuşi Dumnezeu.

Cine era Napu înainte de Vacanţa Muzicală?

Era un tip jovial, cu dorinţa de a cânta cu toţi artiştii şi oriunde, dacă era nevoie.... Am cântat cu majoritatea artiştilor noştri, am fost plecat şi pe afară, am acompaniat şi Orchestra Naţională de Folclor, condusă pe vremea aceea de maestrul Gheorghe Zamfir şi ulterior de maestrul Constantin Arvinte. Cel mai apropiat ca suflet şi artă am fost de poetul Adrian Păunescu, în Cenaclul "Flacăra-Totuşi Iubirea", unde am reuşit pe final să scriem împreună câteva cântece. Îmi place foarte mult să cânt cu band live, dar din păcate nu întotdeauna au fost resurse materiale pentru a întreţine o trupă. Prin anul 1995 am avut un band excelent - EST - împreună cu Florentin Milcof, la clape şi voce, Alex Neagu – la tobe, Gabi Radan – chitară şi voce şi Robert Stere – bas. Cu această trupă am lansat şi un album - "Zeii de hârtie" - pe versurile poetului George Ţărnea. Îmi aduc aminte că nu aveam pe cineva care să ne scrie texte şi am ajuns la poet acasă, i-am povestit noi cum stăm, iar domnia sa a făcut un gest extraordinar: a luat un teanc imens, care era un manuscris de poezii, şi a zis: "Dragii mei, să vă aducă noroc! E al vostru!" Mulţumim, Maestre!

Cum a fost perioada de convieţuire în Vacanţa Muzicală?

O perioadă prolifică, frumoasă, în care am râs cât în toată viaţa mea. Radu Pietreanu este un tip spontan, inteligent, plin de umor dar şi profund. Scrie foarte bine. Am început în proiectul lui Radu prin a compune piese multe. Mergeam la repetiţii şi îmi venea în minte o melodie nouă, iar Radu, cum o auzea, îmi spunea: cântă, nu te opri! El scria repede versurile, tot cu inspiraţie, şi în câteva minute, gata piesa! Le doresc băieţilor mult succes şi inspiraţie!

Cine este Napu, după Vacanţa Muzicală?

Mihai Napu a terminat stagiul militar muzical făcut în "Totuşi" şi "Vacanţa Muzicală", iar acum îşi permite să fie cu adevărat un conducător al propriei cariere artistice cu muniţie, ce vindecă inimi prin muzică. Cred cu toată fiinţa mea că am mult de spus, am de adus multă lumină în sufletele oamenilor. Acum renasc!

Ştiu că nu mai eşti o tânără speranţă... La ce te aştepţi de la tine, ca să ştim şi noi la ce să ne aşteptăm?

(râde). În ultimii ani am înţeles că nu contează ce vârstă ai, ce orientare religioasă sau cum arăţi, dacă îţi doreşti ceva cu adevărat , din toată inima şi cu toată creadinţa, absolut totul e posibil. Aşa că am trecut peste frica de a ieşi în faţa oamenilor, am transformat-o în emoţie artistică şi acum abia sştept provocarea. Vreau să trăiesc viaţa la maxim, cu toate încercările şi bucuriile, şi sunt sigur că publicul mă va iubi, pentru că şi eu îl iubesc necondiţionat şi compun cântece pentru a-mi bucura semenii!