Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“De la Callas nu am mai auzit o astfel de voce, o astfel de interpretare! (...) Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a făcut pe un suport deja existent, pentru că Irina Iordăchescu are ceva în interior, se simte la momentele cheie: nuanţe fine, un gen de puritate a cântului cum rar întâlneşti, mai ales în aceste vremuri”, scria Mihaela Dordea în cronica spectacolului “La Traviata” de G.Verdi, de pe scena Operei Naţionale Bucureşti.
Ei bine, în acest an, invitată specială în concertul “Vienna Classic Christmas”, prezentat de Strauss Festival Orchestra, este chiar descendenta dinastiei lirice Iordăchescu – soprana Irina Iordăchescu, recunoscută pe plan naţional şi internaţional pentru calităţile vocale şi interpretative remarcabile.
Duminică, 9 decembrie, la Sala Palatului, începând cu ora 19:30, sunteţi invitaţi într-o călătorie imaginară în lumea fastuoasă a balurilor imperiale. Puteţi trăi o seară magică, de neuitat... Trebuie doar să vă aflaţi în sală.
■ Jurnalul Naţional: Aţi fost invitată să cântaţi în spectacolul “Vienna Classic Christmas” cu Strauss Festival Orchestra Vienna, un ansamblu de prestigiu. Cu ce repertoriu veţi fermeca publicul?
■ Irina Iordăchescu: Invitaţia de a cânta alături de Strauss Festival Orchestra Vienna m-a bucurat foarte mult! Am ales un program care să se alăture într-un mod fericit celui pentru orchestră şi astfel mă veţi putea asculta cântând Valsul Juliettei din “Romeo et Juliette” de Ch. Gounod, Valsul Musettei din “La Boheme” de G. Puccini şi, evident, o arie de operetă foarte cunoscută şi iubită, aria Adelei “Mein Herr Marquis” din “Liliacul” de J. Strauss.
■ Aţi colaborat şi cu Maestrul Riccardo Muti, aţi cântat la Scala din Milano şi sunteţi una dintre cele mai iubite şi apreciate soliste de la Opera Naţională Bucureşti. Turneul cu Strauss Festival Orchestra vă va purta însă şi pe scenele din Bacău, Iaşi, Braşov, Cluj-Napoca şi Timişoara. Cum vă aşteptaţi să fie publicul din provincie?
■ Într-adevăr am cântat pe scena Teatrului Scala din Milano şi a fost o experienţă absolut minunată, tulburătoare, care mi-a adus enorm de multă fericire. Mă veţi crede însă dacă vă spun că emoţiile cele mai mari le-am avut şi le am atunci în continuare atunci când cânt în ţara mea? În provincie am găsit întotdeauna un public extraordinar, cald şi generos, venit în sala de concerte ca să caute bucuria şi emoţia dăruită prin muzică.
■ Purtaţi un nume greu în lumea lirică mondială. Sunteţi fiica maestrului Dan Iordăchescu. Este împovărător?
■ Demult, l-am simţit ca fiind împovărător însă acum nu simt decât mândrie, emoţie şi recunoştinţă că pot să-l duc, dreaptă, mai departe! Numele meu este acum susţinut, întărit şi confirmat de propria-mi muncă, de talentul şi ambiţia mea, iar aprecierea publicului se poate vedea dacă veţi veni la Opera Naţională, “La Traviata”. Îmi iubesc publicul şi cred că şi publicul mă iubeşte!
■ Opera mai are public astăzi? Publicul român este unul educat?
■ Absolut! În condiţiile în care, în România, promovarea acestui gen de muzică este redusă la minim, în condiţiile în care Ministerul Culturii nu face din prima scenă a ţării un simbol al culturii acestei ţări, aşa cum sunt toate teatrele de operă şi filarmonicile în Rusia, în condiţiile în care salariile sunt o mizerie şi o ruşine, vă pot spune că avem multe spectacole ţinute cu sala plină până la refuz. Oamenii îşi manifestă bucuria şi aprecierea aplaudând în picioare, la scenă deschisă.... Şi, da!, publicul român este foarte cultivat şi foarte pretenţios!
■ Cum credeţi că ar putea fi atraşi tinerii spre genul liric?
■ Se încearcă, de ceva vreme, prin concerte în aer liber, de genul Promenadei ONB, prin apariţia noastră, a soliştilor, în media, prin includerea tot mai accentuată a operelor pentru copii. Aceştia trebuie educaţi, formaţi în acest spirit, apropiaţi încet, încet de fenomenul muzical numit operă. Ei sunt viitorul operei, iar opera pentru ei este poarta către un univers mai bogat, atât în emoţii cât şi în informaţie culturală!
