LOHENGRIN pentru prestigiul Operei Naţionale Bucureşti

Montarea operei wagneriene era o obligatie pentru scena lirica din Splai. Anul acesta se implinesc 90 de ani de la primul spectacol care s-a reprezentat in nou infiintata Opera Romana bucuresteana si se stie ca titlul ales fusese chiar Lohengrin iar bagheta apartinuse lui George Enescu.

Actuala editie a festivalului a oferit sansa ca, prin prezenta lui Ioan Holender ca director artistic, sa poata fi invitati pentru cateva roluri-cheie artisti de renume mondial, asa incat noua productie a fost lansata printr-o sarbatoare, mai ales ca oaspetii Johan Botha, Emily Magee si Petra Lang au fost anturati de dirijorul Cristian Mandeal. Lor li s-au alaturat artisti romani merituosi, Orchestra si Corul Operei in maxima forma si o solida echipa de realizatori: Catalin Ionescu- Arbore (coordonare artistica si light design), Stefan Neagrau (regia), Adriana Urmuzescu (scenografia), Ileana Niculescu (miscarea scenica).

Tratat in cheie moderna, cu simbolistica intensa (piramida ca forta integratoare si cu puteri convergente catre inaltimile spiritului), cu decoruri simple (plansee asimetrice) si costume stilizate ce trimit in epoca, intens luminat (albastrul visului Elsei, argintiul Graalului al carui mesager este Lohengrin, verdele veninului cuplului damnat Telramund-Ortrud, la care adaug proiectiile de fundal consonante starilor eroilor), spectacolul provoaca si asigura transpunerea ideatica.

Montarea place si pentru ca logica miscarii, a cadrajelor, este coerenta. Johan Botha a interpretat impresionant rolul titular. Cu glas de autentic Heldentenor, impunator, omogen si penetrant, cu acute stralucitoare, atacate in chip de lama otelita, tenorul a adaugat talmacirii sale moliciuni, mezzevoci, nuante (Nie sollst du mich befragen... a venit ca o ruga rostita cu presimtirea dezastrului, debutul scenei cu Elsa din actul al III-lea a fost incarcat de tandrete iar In fernem Land a avut linistea sferelor ceresti)
si a dominat cu volumul sau vocal tutti-ul orchestral, corul... absolut tot.

Petra Lang a fost o Ortrud de mare forta dramatica, in care tumultul si metalul din glas, dezvoltate pe toata intinderea ambitusului, s-au impletit cu expresii demonice, atitudini serpesti, dezlantuiri de furie. Invocarea lui Wotan si a Freiei, Entweihte Götter! a cutremurat.

Dupa un prim act, in care prin visul Elsei Einsam in trüben Tagen a anuntat viitoare rafinamente, Emily Magee a cantat cu glas invaluitor si extrema muzicalitate, remarcile mergand catre lirismul si frumosul legato cu care a insotit marea scena cu Ortrud, ca si catre vehementa cu care a sustinut secventa intrebarii fatale. O placuta surpriza a fost prestatia lui Valentin Vasiliu in ecrasantul rol Telramund. Daca presiunea orchestrei din tirada Erhebe dich, Genossin meiner Schmach! din debutul actului secund a fost greu de invins, baritonul a cantat pe parcursul serii cu vigoare, autoritate, cu expresivitate in declamatii si a jucat convingator.
Horia Sandu a fost Regele Heinrich. O voce robusta, oarecum aspra, condusa intrucatva uniform. Oboseala s-a insinuat la interventiile din ultima scena. Nu-l uit pe interpretul Heraldului, Vasile Chisiu.

Dirijorul Cristian Mandeal a facut minuni cu Orchestra Operei Nationale, care a cantat suplu, echilibrat intre partide, cu momente de subtila sensibilitate si larga respiratie. Pacat ca alamurile i-au jucat, pe alocuri, feste. Mandeal are o solida cultura wagneriana si faptul se simte. Bagheta sa precisa si ferma a redat cu inalt profesionalism monumentalitatea si misterul opusului.

Pentru maestrul Stelian Olariu, omagiat la scena deschisa de Ioan Holender pentru a 50-a stagiune in fata Corului Operei bucurestene, Lohengrin a fost o noua afi rmare a valorii sale. Coristii au cantat impecabil, atat in pasajele catifelate (actul I), cat si in cele in care masivitatea de sunet a fost comandamentul suprem.
Ne vom aminti multa vreme de acest Lohengrin festivalier. Pacat ca nu s-a transmis live pe posturi RTV!

● Ioan Holender - Este un spectacol de bun augur peste toate asteptarile mele. Scenic decent si inteligent facut. Foarte bine Mandeal, extraordinara orchestra, ca intotdeauna, dar surpriza distributiei – pe cei trei cantareti oaspeti i-am cunoscut, bineinteles –, este interpretul lui Telramund, Valentin Vasiliu. Eu nu l-am cunoscut. Vorbeste bine germana, are o voce foarte intunecata, ceea ce e foarte bine pentru rol. Corul fenomenal! M-apuca invidia cand il aud. Eu n-am un asemenea cor. Ce cantitate, ce calitate, ce volum, cata prospetime – in special la vocile de inalte… Ei bine aici este talentul oamenilor care traiesc in tara noastra! Asta e oglinda co rului. Este rau, si o rusine, si o crima artistica faptul ca acest spectacol nu se preia nici de radio, nici de televiziune, ca toata tara nu are ocazia sa asculte acest Lohengrin, cu ocazia a nouazeci de ani de la infi intarea Operei. Asta este absolut de neinteles pentru mine. Nu stiu a cui este vina, dar nu se poate! Nici macar la radio sa nu il auda oamenii? Asta nu inteleg! Dam bani, oamenii lucreaza in disperare si il aud 990 x 2 persoane! Asta e de nepermis, de neiertat!

● Elena Zottoviceanu – Nouazeci de ani de la infiintarea Operei in 1921, Lohengrin sub bagheta lui George Enescu precum si cincizeci de ani de activitate ai lui Stelian Olariu se aniverseaza acum! Maestrul Stelian Olariu este intr-adevar un monument si o minune a acestei Opere! Corul operei, intotdeauna, indiferent de perioadele care, mai bine sau mai putin bine, treceau peste orice institutie, a fost intotdeauna constant in calitate! In seara aceasta a dovedit ca e in mare forma! Solistii straini... sunt oameni de varf, nu dupa obiceiul nostru de a aduce mai ales pe cei care sunt pe calea co boratoare, ci sunt efectiv in varful piramidei, la maximum de forma! Imi place enorm Johan Botha-Lohengrin, imi place enorm mezzosoprana Petra Lang-Ortrud, care a avut niste momente extraordinare din punct de vedere dramatic si rolul este foarte greu, imi place soprana Emily Magee-Elsa, care canta rafi nat si cultivat, subtil, nuantat. O surpriza buna este membrul ONB, baritonul Valentin Vasiliu-Telramund, care face un rol cumplit de greu, si il face bine!