x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O purtătoare de Wagner! O walkirie!

0
Autor: Carmen Anghel-Dobre 24 Iun 2011 - 21:00
O purtătoare de Wagner! O walkirie!
Vezi galeria foto

O voce tulburatoare, o frumusete asemenea, o prezenta scenica maiestuoasa, 40 de ani de cariera: mezzo-soprana Iulia Buciuceanu.

'Voi implini, la 25 iunie 2011, optzeci de ani, dar nu ma simt de varsta asta, ma minunez cand fac socoteala anilor! In principiu, e bine sa nu te gandesti prea mult la trecut. Dar cum altfel sa depeni amintirile, succesele, insuccesele?(...) Toata viata am avut pasiunea de a canta. Muzica a fost viata mea'.
Asa incepe discutia minunatei doamne cu muzicologul Grigore Constantinescu. O discutie relaxata, intre doi prieteni, care avea sa se transforme intr-o carte. 'Iulia Buciuceanu - portrete in dialog cu Grigore Constantinescu'. O poveste despre talent, dragoste de muzica si lupta, foarte multa lupta. Tot pentru muzica.

De unde a venit dragostea sa pentru muzica? De la parinti. Mama, Iulia Popovici, soprana dramatica, a facut Conservatorul la Iasi. A primit o bursa la Milano. Nu a mai ajuns acolo, pentru ca Ion Buciuceanu (tatal Iuliei) a cerut-o in casatorie. Au avut cinci copii, trei fete si doi baieti. Ion Buciuceanu a urmat Conservatorul si Dreptul, in paralel. A devenit magistrat dar, pasionat de muzica, a infiintat in Basarabia corul 'Carmen'.

In anii '40, familia Buciuceanu s-a refugiat (peste noapte) din Tighina, a ajuns la Iasi, apoi s-a stabilit la Suceava. Fiecare cu talentul si aptitudinile sale, dar dintre cei cinci copii, Iulia si Tamara aveau sa-si multumeasca parintii cel mai mult. La capitolul arte. Doua artiste inca din copilarie: 'Tamara era de mica cu teatrul. Cand eram copii, in timpul sarbatorilor de Craciun, imi amintesc ca se juca o sceneta traditionala, «Irozii». Noi eram doi ingerasi. Ne pusesera la scoala sa-i infatisam. Tamara era mai infipta! Eu eram mai bleaga, uitam textul, il incurcam si ea se enerva mai mult decat parintii din cauza asta. Odata, la o serbare de felul asta, s-a pus in scena «Oala cu smantana», alta sceneta populara.

Bineinteles ca nu lipseam, Tamara si cu mine. A fost imposbil sa tin minte macar doua vorbe. Am inceput textul si n-am stiut sa spun mai departe! M-am gandit adesea la intamplarea asta, cand am devenit cantareata. (...) Intr-adevar, eram foarte emotiva! Tamara imi spunea: «Tu vrei sa te faci cantareata? Nu vezi ca nu tii minte nimic?» Stau si ma intreb, cum am putut sa invat sa cant in atatea limbi straine? Lieduri, opere intregi, si sa tin minte atatea texte!'

Cu siguranta pasiunea pentru arta! Iulia a devenit una dintre cele mai mari voci de opera ale Romaniei, premiata oriunde ar fi mers, in tara sau peste hotare, iar Tamara Buciuceanu una dintre cele mai iubite actrite ale acestui popor.

Rolurile
Iulia a debutat in 'Rusalka', de Dargomijski, in 1951. 'Eram privita la acea data ca un fenomen'. Avea 19 de ani! Urmeaza (nu neaparat in ordinea importantei) Dama de pica, Cavaleria rusticana, Don Carlos (Eboli), Povestirile lui Hoffmann (Bacarola), Tannhauser (Venus), Lakmé (Malika, 1955), Nunta lui Figaro (1956), Evgheni Oneghin (Olga, 1958), Falstaff (Meg, Quicky, 1959), Cavalleria rusticana (Lola 1960), Bal mascat (Ulrica, 1963), Liliacul (Orlofski, 1967), Apus de soare (Doamna Maria, 1968), Decebal (Drigisa, 1969), Tannhauser (Venus, 1970), Flautul fermecat (Doamna III, 1971), Olandezul zburator (Mary, 1972), Hamlet (Gertrude, 1975), Walkiria (Fricka (1976), Dragoste si jertfa (1977), Casatoria secreta (Fidalma, 1980), Orfeu (Medeea, 1981). Si lista poate continua.

Printre cele mai iubite roluri: Carmen, Azucena, Amneris, Dalila, Konceakovna, Orfeu, Marfa, Meropa.
Am intrebat pe cineva cum era doamna Iulia Buciuceanu pe scena. 'Maiestuoasa, demna, wagneriana! Era o walkirie! E o purtatoare de Wag­ner!' Asa ti-o si inchipui cand asculti inregistrarile: maiestuoasa. Si privind fotografiile din carte, ramai inmarmurit de frumusetea sa din Carmen sau Rusalka, sau de expresivitatea din Azucena.

Iubitorii de opera vedeau si ascultau perfectiunea, dar artista, dupa cum marturiseste, trecea prin clipe de neinchipuit inainte de a ajunge pe scena: 'In momentul in care eram chemata la scena, cu cinci, zece minute inainte de inceperea spectacolului, ii spuneam cabinierei sa nu ma deranjeze nimeni, pentru ca ingenuncheam si spuneam Tatal nostru, Inger ingerasul meu si Doamne, Doamne, ceresc tata. Rugaciunile pe care le spuneam de mic copil. Fara ele nu ieseam din cabina. Nu ieseam! (..) Ma mai gandeam la mama si la tata, ca de – acolo de unde sunt sa ma intareasca si sa ies la liman cu bine. (…) Intotdeauna ma rog, si oriune m-as duce ma gandesc la ei. Stiu ca ne ocrotesc, ca sunt multumiti pentru ca am ajuns oameni (...) Am si o amintire trista, foarte trista. In ziua cand era programat «Trubadurul» la Opera, am ingropat-o pe mama. Era distribuita o alta colega, care fusese invitata la un cocktail, la o ambasada. Desi pare absurd, a fost invoita. Nici nu iesisem bine de pe aleea unde se afla mormantul, ca au venit de la Opera sa-mi spuna ca seara trebuie sa cant. Le-am spus ca nu pot, ca sunt demoralizata, mai ales ca Azucena o plangea pe mama ei pe care o vazuse arzand pe rug. Cum sa merg sa cant?

Totusi, atat de tare am indragit opera asta, incat am acceptat. M-am gandit ca mama, de acolo de unde era, ma va ajuta. Eram plansa, nedormita de nopti intregi... Doamne, n-am sa uit niciodata, am avut succes nemaipomenit, m-au ajutat Dumnezeu si mama. Plangeam si cantam. Exact cum am plans si am cantat cand mi-au adus la cabina, decizia de pensionare, inainte de a intra in scena la «Bal mascat». N-am sa uit niciodata, bine ca nu mi-am pierdut cumpatul. Cantam si mi se facea rau, nu voiam sa ma las, continuam si ma «insurubam» singura. Am plecat din teatru machiata cum eram. Se uitau oamenii la mine in troleibuz, probabil zicand ca am iesit de la nebuni.'

A primit numeroase premii la concursuri internationale - competitiile de la Sofia, Viena, Toulouse (Marele Premiu), Praga, Bucuresti. Peste trei decenii, doamna Iulia Bucinceanu a fost solista Operei Romane cu un repertoriu impresionant. A participat la multe turnee cu Opera Romana, dar a primit si invitatii personale in Bulgaria, Franta, Turcia, Germania, Rusia (inclusiv la Teatrul Balsoi din Moscova).
'M-am luptat cu indarjire pentru idealurile mele. Am trait pentru muzica si m-am dedicat ei. Viata mea a fost pasiunea de a canta', incheie doamna Iulia Buciuceanu cartea cu amintiri.

George, o minune!
Iulia Buciuceanu, mezzo-soprana, George Constantin, actorul neegalat nici astazi. Sot si sotie. Doi artisti care s-au putut darui cu totul artei, dar si familiei lor si mai ales copilului lor Mihai Constantin, cel care duce mai departe traditia scenei. 'O minune in viata mea! O minune, fara de care n-ar fi existat nici Mihai! Asta a fost George'. S-au cunoscut ca intr-un film sau ca intr-o sceneta. Iulia, stralucitoare, victorioasa, venise de la Toulouse, unde castigase Marele premiu si Cupa de Sevres, la voci fe­minine, a fost invitata de un cuplu de prieteni la piesa 'Fratii Karamazov'. 'George il interpreta pe Dimitri, impreuna cu ceilalti frati ai sai, cu Dichiseanu, cu Cristea Av­ram.(...) L-a sfarsit, dintre toti cei care jucasera, mi-a placut de George. Cand Remus a spus «Eu ma duc la baieti in culise», eu am subliniat: «Te rog sa-l feliciti in mod special pe Dimitri.» (...) N-am ajuns bine acasa ca suna telefonul. Ridic receptorul si aud: «Eu sunt Dimitri... Karamazov.» De aici a inceput totul. Fiecare era fericit pentru celalalt, il admira, il sustinea: Mer­geam cu el la toate spectacolele lui. 'Si asa, cu timpul, am stat treizeci de ani impreuna (...)'

Citeşte mai multe despre:   muzica

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

A apărut revista “FILM” nr 2/2020

A apărut revista “FILM” nr 2/2020
          Noul număr al revistei “Film” apare , după perioada de izolare  generată de pandemie şi  în zilele unui început de relaxare cu dilatări şi...

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni
Muzeul Național Cotroceni aniversează 29 de ani de existență în spațiul cultural românesc.             Înființat în anul 1991, prin Hotărârea...

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”
Joi, 16 iulie, de la ora 21.00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul artistic senegalez Black Girl, regizat și scris de Ousmane Sembène, în cadrul programului de proiec

Atelierele Walk & Shoot 2020 – artă fotografică și explorare urbană

Atelierele Walk & Shoot 2020 –  artă fotografică și explorare urbană
La intersecția dintre artă fotografică și explorare urbană, Walk & Shoot propune în această vară cinci ateliere coordonate de unii dintre cei mai cunoscuți fotografi români: Cristian Crisbășan, Cornel...

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”
Muzeul Municipiului București vă invită să admirați, în perioada 15 iulie – 16 august 2020, la Palatul Suțu, un număr de șase tablouri pictate de Nicolae Grigorescu, care se adaugă și completează, într-un...

Mircea Diaconu: „Din păcate, dintre cei trei fraţi, numai eu mai sunt în viaţă...”

Mircea Diaconu: „Din păcate, dintre cei trei fraţi, numai eu mai sunt în viaţă...”
Intrăm, alături de Mircea Diaconu, în culisele Trilogiei ardelenilor. Este singurul în viaţă dintre actorii care au jucat rolurile principale ale fraţilor transilvăneni Ion, Traian şi Romulus Brad, în...

La TNB, premieră în plină criză : Jurnal de România

La TNB, premieră în plină criză : Jurnal de România
Galerie Foto Într-o perioadă extrem de dificilă prin care trece lumea artistică, Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti anunţă prima premieră în plină perioadă de pandemie: Jurnal de România. 1989, spectacol...

Spectacole de Lev Dodin, Radu Afrim, Sasha Waltz, Michèle Noiret, sâmbătă la #FITSonline

Spectacole de Lev Dodin, Radu Afrim, Sasha Waltz, Michèle Noiret, sâmbătă la #FITSonline
Galerie Foto  „Frați și surori”, regia Lev Dodin, „Körper”, coregrafia Sasha Waltz, „Beție”, regia Radu Afrim, „Hors-Champ”, coregrafia Michèle Noiret, sunt doar câteva dintre spectacolele din cadrul...

Povești de dragoste

Povești de dragoste
E cald, suntem cu gândul la vacanță, așa că vă propun câteva cărți despre dragoste, relații și despre viață, de fapt.   A doua șansă, Kristin Hannah „Sunt îndrăgostit de altă femeie”....

Simfonia „Clopotele” și Suita „Şeherazada”, în stagiunea online a Filarmonicii „George Enescu”

Simfonia „Clopotele” și Suita „Şeherazada”, în stagiunea online a Filarmonicii „George Enescu”
Galerie Foto Joi, 9 iulie 2020, de la ora 19.00, în cadrul stagiunii online, Filarmonica „George Enescu” va transmite, în prima parte, înregistrarea Simfoniei corale „Clopotele”, op. 35, de Serghei Rahmaninov, condusă de...

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL va avea loc între 12-16 august, la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL  va avea loc între 12-16 august, la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării
ANONIMUL IIFF, festivalul la care publicul votează filmul câștigător, anunță cea de-a 17-a ediție, care va avea loc între 12 - 16 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.  Având în vedere...

FestivalYA: vorbește live cu autorii tăi preferați!

FestivalYA: vorbește live cu autorii tăi preferați!
La vremuri interesante, evenimente minunate! Este organizată o serie de întâlniri LIVE cu autorii tăi preferați, în cadrul FestivalYA, un festival de carte, muzică și idei young adult. În perioada 20...

„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, publicată în engleză în traducerea lui Gabi Reigh

„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, publicată în engleză în traducerea lui Gabi Reigh
Galerie Foto Cea mai populară piesă de teatru a lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, este și cea mai recentă traducere din limba română în limba engleză în Regatul Unit. Comedie dulce-amăruie ce încă este...

Anul premierelor la TIFF, în Zilele Filmului Românesc

Anul premierelor la TIFF, în Zilele Filmului Românesc
Galerie Foto Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr-record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, ca...

Cea de-a 14-a editie One Night Gallery devine expozitie itineranta si va avea loc si la Timisoara

Cea de-a 14-a editie One Night Gallery devine expozitie itineranta si va avea loc si la Timisoara
Galerie Foto Ultima editie One Night Gallery a prezentat lucrarile artistei Alina Bohoru in 13 spatii din centrul Bucurestiului, luand forma unei expozitii stradale. Continutul va fi expus si la Timisoara in luna august, in...
Serviciul de email marketing furnizat de