Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tabara Folk de la Calafat este o stare de gratie, o poveste frumoasa care dureaza 10 zile si nopti, pe malul Dunarii. Reuneste peste 100 de folkisti si poeti din Romania, Bulgaria si Serbia, consacrati, in plina afirmare si foarte tineri, carora li se alatura cronicari, jurnalisti, organizatori de evenimente ale genului. Anul acesta a avut loc cea de-a cinsprezecea editie a manifestarii desfasurate sub sloganul: "Asta-i muzica ce-mi place!", exclamatia regelui Carol I, dupa caderea primului obuz turcesc, pe malul Dunarii, la Calafat, in razboiul din 1877. In foc continuu sunt si evenimentele din perioada taberei. In timpul zilei, sunt programate lansari de carte si dezbateri, seara, sunt recitaluri folk pe scena iar noaptea pana in zori, pe plaja, la lumina focurilor de tabara, se canta dezlantuit, se discuta aprins, se pun la cale proiecte, se nasc si se intaresc prietenii. Toate acestea se petrec in acordurile chitarilor care se aud pana la Vidin, orasul care vegheaza in apropiere, pe malul bulgaresc. Dan Vana, folkist, poet si organizatorul principal al evenimentului spune frumos si modest: "Pe malul Dunarii, scapati de stresul lipsei de timp, al competitiei, ne revedem prietenii, ii pomenim pe cei plecati, cantam si ne bucuram inconjurati de poezie. Tabara Folk a devenit un brand asociat cu cel al orasului, care-i promoveaza eficient imaginea. De multe ori, prin implicare suplinim lipsa de fonduri. Dar cel mai mare sprijin il aflam la artisti".
Sorin Minghiat, Doru Stanculescu, Dinu Olarasu, Cristian Buica (autorul imnului taberei) sunt doar cateva personalitati prezente constant in Tabara folk de la Calafat. Anul acesta, inaintea deschiderii oficiale, in spatiul generos al terasei care a gazduit evenimentul, s-a auzit prelung si sfasietor, vocea inegalabila a Tatiana Stepa.
Fiecare protagonist a fost cel mai important
Protagonisti si spectatori, interpreti veniti din toate punctele cardinale si localnici au agonisit impreuna, clipe de har, in arsita de august. "Impreeuunaa!", asa cum canta frenetic, in limba romana, artistul bulgar Stefan Gheracsiev, propria sa compozitie. Stefan e indragostit pana la urlet de muzica lui Valeriu Sterian, pe care nu l-a intalnit niciodata. Rascoleste cu vocea sa adancul Traciei legendare, incantand: "Cerne, Doamne, linistea uitarii/ Peste nesfarsita suferinta..." Formatia "Misteria Carpatica" din Timocul sarbesc valorifica muzica romaneasca traditionala de care este (des)prinsa, precum lacrima de pleoapa. Iar dintre ai nostri frumosi, miraculosi, veniti cu stea in frunte sa ne infrunte cu bucurie si speranta, singuratatile si tristetile, ii mai aud cantand pe: Ducu Bertzi si Mihai Nenita, Vali Serban, Adrian Ivanitchi, Mircea Baniciu, Andrei Paunescu, Eugen Avram, Emeric Imre, Ovidiu Mihailescu, Radu Pietreanu, Ovidiu Scridon, Silvan Stancel, Walter Ghicolescu, Adrian Bezna ... Nu pot fi amintiti toti cei care au fost prezenti si au cantat in Tabara Folk de la Calafat, cert este ca nu au existat ierarhii, concursuri, nici vanitati. Fiecare interpret a fost in centru, fiecare a fost cel mai important, atunci cand si-a sustinut recitalul, in aplauzele meritate ale celorlalti.
Dan Vana, un erou, a alergat continuu, sa fie totul ca la carte, sa mearga toate struna, cazari, pranzuri, interviuri, televiziuni, noi sositi, de-abia plecati, microfoane, sonorizari, lumini, accidente la fotbal (echipa folkistilor a fost invinsa de echipa calafetenilor)si plonjari in piscina din fata scenei. Era epuizat dar fericit. L-am intrebat cat efort cere aceasta poveste. "Nu stiu cat efort, suntem la ora de fizica? Ar trebui sa insumam energiile consumate, forta generata, lucrul mecanic produs si tot nu ar fi relevant. Dar cele mai importante sunt satisfactiile fiecarui participant, indiferent ce rol joaca, generate de cura intensiva de poezie. Daca ar fi insumate si transformate in poezie, s-ar putea rezolva, cum spunea Florin Chilian, la o alta editie, criza din sectorul energetic romanesc." "Dane, la ce te gandesti acum?" am intrebat. "Gandul meu se indreapta spre toti iubitorii poeziei cantate".
Acordurile chitarilor incorporeaza versul
Atunci, as fi vrut sa adaug ceva, dar gandurile s-au intrupat in vers: "Despartirea noastra, pentru-a cata oara/ E ca rana dintre versuri si chitara/ Imi ramai in sange, esti aici de-o vreme/ Inima imi frange ritmuri si poeme." Strofa a devenit refren, intr-un cantec compus de Walter Ghicolescu. Se stie, muzica folk face un serviciu imens poeziei. Publicul stia cuvintele cantecelor si striga versuri, noaptea, pe malul Dunarii. Isi exprima astfel dorinta, numind piesa pe care dorea sa o asculte: "Spune-mi, padure, cu frunza rara...", "Bieti lampagii, in veacul greu...", "Nu-i nevoie de foarte multe ca sa fii fericit", "Cine trece-n valea seaca...", "Hai, frunza galbena..." Folkistii cantau iar menirea lor rara, zvacnindu-le in glasuri si suflete ii invata pe oameni, seductia poeziei. Acordurile chitarilor incorporeaza versul, dilatandu-l.
In inima noptilor, la mese lungi de lemn, cu nisip sub talpi si miros de hamsii la gratar, cu oameni imbratisindu-se si ciocnind cupa prieteniei, cu luminile orasului Vidin la orizont, cu muzica si poezie, povestea parea un vis.
Un eveniment local de anvergura nationala
Daca visul are si o semnificatie, aceasta a fost formulata tot de Dan Vana: "Forta prieteniei este cea care duce mai departe Tabara Folk de la Calafat!" I-am spus: "Dane, eu cred ca tu faci ca povestea sa mearga mai departe, tu crezi cu tarie, tu visezi de 15 ani, imperativul: Show must go on!"
Dan Vana a repetat in fiecare seara, inaintea inceperii spectacolelor: "Casa de Cultura din Calafat, prin directorul ei, doamna Cristina Crinteanu, este principalul organizator, sprijinit financiar de Primaria si Consiliul local din Calafat. Mircea Guta si Doru Mitulescu, primarul si viceprimarul municipiului, au sprijinit evenimentul cu mult inainte de a fi alesi in aceste functii." Acesti oameni au inteles importanta unei manifestari culturale locale, de anvergura nationala si internationala. Poate ca organizatorii au mers in maini si au facut echilibristica pentru a reusi sa gazduiasca peste 100 de invitati. Artistii au dat, de asemenea, proba de rezistenta intr-un maraton la care publicul a avut intrare libera. O poezie strigat, scrisa de Adrian Paunescu si interpretata de Stefan Hrusca, s-a auzit raspicat, pe alte voci, bine sincronizate, la Calafat: "Bieti lampagii, in veacul greu/ Noi orice-ar fi, lucram mereu,/ Noi, artistii fara vina/ Noi purtam in maini lumina,/ Sa v-o dam-napoi/ Iar dac-o sa fie cazul/ Si va disparea si gazul/ Vom arde noi!"
Prestigiul manifestarii de la Calafat este inca un argument ca salvarea prin cultura este una dintre urgente.
