Tudor Gheorghe: "Eu nu spun adevărul cu răutate”

"Nu se poate cu de toate'... se poate! Si pe 21 octombrie, la Sala Palatului, si pe 19 noiembrie. Asa a vrut publicul: sa-l aiba pe Tudor Gheorghe de doua ori, cu acelasi spectacol, pe singura scena mare bucuresteana. Obsedat fiind ca trebuie sa lase ceva serios in urma in plan cultural, spiritual, educational, tot ceea ce a construit se va vedea ca e construit foarte bine, foarte destept. Parcursul vietii sale culturale n-a fost facut pe zigzaguri, pe "moda'. N-a tinut cont de curente, de moda, nu s-a luat dupa nimeni, ci doar dupa el insusi. De aceea este un personaj singular in peisajul culturii romane, reusind sa aiba un public "ales', dupa chipul si semanarea sa.

Jurnalul National: Cum se face ca publicul va tot vrea?

Tudor Gheorghe: Sincer sa fiu, nici eu nu-mi dau seama cum se face. Cu cat ma indepartez mai mult de latura histrionica a show-bizului, cum zic astia, si ma duc in profunzimea lucrurilor culturale, o anumita categorie a publicului tot vine cu interes. Regizorii au tot incercat sa-l faca contemporan si modern pe Caragiale si astfel dispare esenta dramaturgului. Frumusetea la Caragiale consta in faptul ca el a scris intr-un anumit timp, iar cuvintele sunt foarte actuale si astazi... Spectacolul meu este de o simplitate adevarata, unde eu vin si spun niste texte de Caragiale.

Sa ne bucuram ca avem coloana vertebrala, e la fel de rara ca aceea a infinitului si la fel de greu de pastrat ca si ceea ce ne-a lasat Brancusi. Sa ne bucuram cand dam de un artist care ne spune, pe scena, ceea ce crede, indiferent cat de dur este mesajul sau...

Da, eu nu spun adevarul cu rautate. O spun cu o anume parare de rau. Iar eu ma duc in fiecare an la Techirghiol si am grija de coloana, ma namolesc ca sa pot sa fiu... eu (rade). Ce-mi place la acest spectacol este alternanta extraordinara intre umorul foarte fin al lui Caragiale si actualitatea lui. Este incredibil. Probabil ca asta o sa-i amuze pe spectatorii mei.

Sa inteleg ca iar aveti slagare?

(rade) Din nou o sa fiu "invidiat' de facatorii de slagare. Liniile melodice si felul in care suna orchestra - bineinteles ca l-am avut consultat pe domnul Marius Hristescu - te pot face sa canti si chiar sa dansezi...

Si iar nu vom da de "slagarele' lui Tudor Gheorghe pe undele inguste ale radiourilor!

Eu sunt fericit ca nu sunt amestecat cu ceea ce se difuzeaza la tv si radio. Am ramas asa cum am fost o viata intreaga, foarte singular in peisajul asta al culturii romane.

"Eu m-am nascut sa fiu eu', nu spuneati chiar dumneavoastra?

Da, asa cum spunea si fratele nostru, Romulus Vulpescu: "imi sunt contemporan si imi e de ajuns'.

"Vine o varsta, vine o veste, vine o vreme, vine o vama,/ Vine o voce, vine, cheama,/ Cheama ziua, cheama ora,/ Cheama clipa tuturora'...

"Cheama, pleaca, vine, este!' Dumnezeu sa-l odihneasca pe Romulus Vulpescu. Voi face si un spectacol cu poezia lui...

Oamenii de cultura mai vin la spectacolele lui Tudor Gheorghe?

Am constatat, in ultima vreme, ca nu mai vin. Nu-i mai intereseaza, au lumea lor. Spectacolele mele sunt omise de cronicarii de teatru, ca si cum n-as exista. Redactorii muzicali din posturile astea de radio habar n-au de mine...

Nu cumva sunteti dumneavoastra de vina? Nu sunteti de incadrat nicaieri!

Totusi nu crezi ca ar trebui sa-i intereseze si pe ei? Macar asa, de curiozitate. Fiind si Anul Caragiale, ar trebui ca spectacolul meu "Nu se poate cu de toate' sa le starneasca curiozitatea. Se fac atatea festivaluri in strada, evenimente, cu si despre Caragiale. Si se comenteaza la radio, iar eu fac un spectacol absolut inedit si o sa vina doar publicul meu. Sunt curios daca va mai veni careva de la Ministerul Culturii...

Redescoperiti si restituiti, cu gratie, lucruri esentiale culturii nationale. E de ajuns?

Da, imi e de ajuns. In "Nu se poate cu de toate', veti descoperi o pagina de istorie interesanta despre Caragiale. Dupa spectacolul de la Ploiesti, voi pleca la Bruxelles.

Aoleu!

(rade) Nu te speria, nu m-a trimis nimeni pe plan cultural. Ma duc eu, fiindca am fost invitat de o persoana draguta, care din cand in cand mai tine lucruri frumoase pentru romanii de acolo. Pe 5 octombrie, voi face un spectacol din mai multe adunate, care va avea si ziceri in limba franceza. L-am intitulat "Chemarea pasarii de acasa', deci va avea si poezia lui Mircea Micu, dar si a lui Grigore Vieru, si folclor, si putin din Caragiale... Iar pe 10 octombrie, la Teatrul din Craiova, voi avea un spectacol, tot in cadrul Anului lui Caragiale.

Acum 20 de ani, realizati pentru prima oara "Pe-un franc poet'.

Da (rade). Si am fost interzis a doua zi. Sunt curios acum sa vedem ce se va mai intampla. Tot cei care ar trebui sa ia atitudine dupa ce ma vor auzi in spectacol vor spune, probabil: "Lasa, e si el un lautar. Sa latre, nu ne intereseaza pe noi. Sa vedem noi cum devalizam tara asta. Lasa-l, el e cu cultura, cu Caragiale'. Ce cultura ne trebuie noua in capitalismul asta?! Asa a spus un parlamentar... Vezi, totusi, americanii si-au dat seama cat e de importanta si au inceput sa cumpere cultura din toata lumea. O natie fara cultura nu-i nimic!