„Vremea noastră-i încă vie”

Radio România Actualităţi, Bucu­reşti fm şi Ins­pectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti au organizat un spectacol-concurs „Folk fără vârstă” la Cole­giul Economic „Virgil Mad­gea­ru”, la sfârşitul lui aprilie.

Colegiul „Virgil Madgearu” este unul aparte din punctul de vedere al apropierii de folk, deoarece atât elevii, cât şi profesorii iubesc acest gen muzical. Voci bune, voci incredibile, ascunse în sipete, ce aşteaptă să păşească pe drumul vieţii, numim aici adolescenţii ce şi-au luat inima în dinţi şi au cântat în faţa colegilor, a juriului, dar şi a profesorilor lor. Fie că se numesc Adriana Vasile, Alin Berechet, Irina Costache, Mihaela Chircă, Marina Ivan sau Alexandru Petre. De altfel, Marele Premiu a şi ajuns la cel din urmă, posesor al unei sensibilităţi cu totul aparte în privinţa îmbinării dintre poezie şi muzică. O asemănare remarcabilă între Alexandru şi poetul Adrian Păunescu a stârnit din nou discuţii între membrii juriului, respectiv Alina Manole, Mircea Florian şi Eugen Cristea.

După ce concursul a luat sfârşit, au urmat recitalurile. Astfel am aflat că pe Alina Manole nu o poţi închide într-o cutie, fie ea a Pandorei sau nu, „aparent definitiv”. Glasul ei îţi inundă fiinţa până în străfunduri. Că Alina a fost prezentă pentru a treia oară consecutiv s-a văzut perfect pentru că elevii ştiau pe dinafară toate versurile şi cântau împreună cu ea, ceea ce a emoţionat-o până la lacrimi. Recitalul lui Eugen Cristea Band a primit aplauze la scenă deschisă, deoarece piesele s-au potrivit cu spi­ritul rebel al adolescenţilor. Eugen Cristea chiar cu zâmbetul pe buze spunea că „Vremea noastră-i încă vie”. Mircea Florian a fost marea surpriză a evenimentului de la Madgearu. Atâta blândeţe răspândea artistul că asistenţa părea că asistă la o liturghie pentru suflet şi minte.

Adolescenţii au aflat de la unul dintre cei mai particulari muzicieni români că folkul poate fi cântat nu numai la chitară, ci şi la cobză, ţiteră sau drâmbă. Pasionat al muzicii experimentale şi atras de fiecare dată de tot ceea ce înseamnă neconvenţional, artistul s-a impus drept unul din reperele de valoare ale scenei autohtone. „Eu cred în melopoia, în îngemă­narea dintre muzică şi poezie”, spunea artistul. „Dacă nu între toate artele, cel puţin între acestea două. Aşa am şi pornit, realizând muzica numai pe propriile versuri. Nu cred nici astăzi în cei care cântă pe versuri scrise de alţii. Îi respect, sunt artişti care au valoarea lor, însă pentru mine nu ar putea să fie niciodată formula de expresie. Eu «merg» numai pe ce scriu eu însumi. Asta rămâne forma minimă de multimedia pe care o practic, dacă vreţi.”

„Folk fără vârstă” a fost de asemenea prezent, cu un spectacol extraordinar, şi la cea de-a XXXI-a ediţie a Festivalului  internaţional „Lucian Blaga”, ce s-a desfăşurat la Sebeş şi Lancrăm, la început de mai.