x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Alexandru Georgescu: "În viaţa de zi cu zi mi-aş fi dorit să fiu avar"

Alexandru Georgescu: "În viaţa de zi cu zi mi-aş fi dorit să fiu avar"

14 Apr 2011   •   19:56
Alexandru Georgescu: "În viaţa de zi cu zi mi-aş fi dorit să fiu avar"
161241-img-9916.jpg"Comedie Roşie", "Eduard al III-lea", "Tartuffe", "Dineu cu proşti" şi "Ava­rul". Cinci piese în care joacă acelaşi Alexandru Geor­gescu (foto). Atâ­tea roluri şi un singur om!

Cum în­cap atâtea perso­naje în pielea unui singur ac­tor? "După o via­ţă pe­trecută în teatru cu bune şi cu rele - spune Alexandru Georgescu, te înveţi şi cu cele plăcute, şi cu cele neplăcute. Şi atunci nu mai este greu să «duci» ceva care nu îţi e pe plac, căci de-a lungul anului au fost şi destule bucurii."

Bucuria noastră, a pu­blicului, este că pe 19 aprilie, la Palatul Naţional al Copiilor, de la ora 19:30 se va juca "Avarul" lui Molière. Biletele se află în vânzare în reţeaua Vreau Bilet - et. 2 - Unirea Shopping Center, Carrefour Feeria – Băneasa Shopping City, la Pala­tul Copiilor şi online pe www.vreaubilet.ro.

Preţul variază între 50 şi 60 de lei. Ce comoară îl face bogat pe Alexandru Georgescu, care îl joacă pe Harpagon din "Avarul"? "Încrederea încă neştirbită în oameni!" În asemenea vremuri, într-adevăr, încrederea e o comoară. "În viaţa de zi cu zi, mi-aş fi dorit să fiu avar, fiindcă asta presupunea să am bani. Îmi place să joc «Avarul», pentru că el acoperă o parte din visele mele. Oricât de frumoase aspiraţii am avea în viaţă, ca să ţi le împlineşti trebuie să fii... AVAR", mărturiseşte actorul.

Cu bani, mai mult sau mai puţini, pu­blicul tot oglinda actorului rămâne... "Am fost întotdeauna de părere că în măsura în care publicului, format din oameni, îi pui în faţă oameni, el te va considera om, spu­ne Georgescu. Şi fiindu-i seamăn, ne putem iubi, ne putem, la o adică, şi detesta. Dar, din fericire, facem o meserie în care rămâne preponderent primul sentiment – iubirea."

Oare această oglindă se mai cio­beşte? "O dată cu trecerea timpului, ochii mei au slăbit – mărturiseşte actorul. Mă tem că şi dacă ar fi apărut vreo fisură n-aş mai fi văzut-o. Îmi place să cred că e intactă... Publicul de astăzi începe să părăsească televizorul plin de urâţenie şi vulgaritate şi caută în spectacolele de teatru acel frumos cu care omul se naşte şi numai păcătoasa societate de consum ne face să-l uităm pentru o vreme."

×