x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre o mare însingurare

0
Autor: Rodica Mandache 07 Oct 2011 - 21:00
Despre o mare însingurare
Vezi galeria foto

A inceput zodia Balantei. Coca Bloos e Balanta. Pe 2 octombrie e ziua ei. Caut niste acte. Dau de tot felul de insemnari, planuri, roluri, ganduri… si gasesc un interviu, al actritei Coca Bloos, luat cu ceva ani in urma, culmea, tot toamna…
Il citesc si sunt tulburata. Nu dorm o noapte.
Cred ca el se cere pu­blicat. Il numisem patetic 'Strigatul unui om singur'. Se potriveste cu Coca Bloos, care este si un om si o actrita greu de definit.

• Rodica Mandache: Coca Bloos, e toamna tarzie, se mai incheie in curand un an, hai sa facem un bilant, vrei?

Coca Bloss: Mie nu-mi plac bilanturile si nu le fac. Poate ca sunt nepregatita pentru ele. De multe ori cand mi-e greu ma intorc in copilaria mea, si mai ales in clipele de prabusire. Dar bilanturi, adunari nu stiu sa fac.

• Poate ca bilanturile sunt asociate cu varsta coapta. Sau bilanturile si sarbatorile le asociem cu momentul unui final. Poate ca ne e frica pur si simplu.

Pentru a face un bilant, a-ti privi reusita sau nereusita, ai nevoie de o stare buna, inteleapta, in comuniune cu semenii tai. Dar acum… traim o asemenea degradare si o Mare Insingurare. Uneori strigatul meu e cosmic: 'De ce un popor bland si bun, generos si cu bun simt s-a transformat intr-o multime amorfa, cenusie, agresiva si plina de intoleranta? De ce? Si nu numai atat. Ne plangem mereu. Mereu e altcineva vinovat de nenorocirea noastra, ca – ce e drept – avem parte de multa! Cersim tot timpul, noi, care eram un popor demn.

• Poate ca am suferit o mutatie din cauza lipsei de sansa.

Ce sansa? Dar noi am avut sansa! Sansa cea mare. Ce tara avem, este o sansa. Pamantul bogat, relieful, clima temperata, florile, fructele. Pe urma oamenii. Noi suntem o rasa inteligenta, solara, generoasa, primitoare, toleranta.

• Cum spune Eminescu 'suntem cea mai toleranta natie de pe pamant'…

Asa? Poate ca am suferit o mutatie, dar acum suntem in tranzitie spre un animal atroce si rapanos. Fara inima, fara iubire de tara si de Dumnezeu.

• Si eu care voiam sa vorbim despre teatru si despre viata ta artistica in Franta…

Acolo, in Franta, dupa o foarte lunga perioada de viata, am observat ca eu umblu in doua picioare si nu in patru. Acolo am fost blanda, generoasa, linistita, eu nu sunt printre cei care jinduiesc sa plece pe alte meleaguri. Eu nu vreau decat sa traiesc in tara mea, aici, dar ca un om, nu ca o maimuta agresiva. Acolo, in Franta, oamenii au si ei foarte multe probleme existentiale, dure si greu de depasit. Dar… ei se ajuta unii pe altii, greseala e iertata pentru ca e omeneasca. Intr-o zi mi-a cazut geanta in mijlocul traficului. Toate masinile s-au oprit pana cand mi-am adunat toate maruntisurile. Ce-ar fi fost aici, in Bucuresti? Acolo, in Franta m-am reciclat intai ca om si pe urma ca actor. A alerga dupa rezolvarea existentei, dupa rezolvarea angaralelor, nu inseamna a distruge bucata de dumnezeire din tine.

• In 1982 Eugen Ionescu spunea la Parlamentul European: 'Ajutor! S.O.S! S.O.S.! Poporul roman se distruge etnic, etic si biologic!'.

Dar cel mai important lucru e sa nu pierdem tineretul. Ma induioseaza tinerii care au parte un drum foarte greu, iar noi in loc sa-i ajutam, cum ne-au ajutat si pe noi oamenii mari din viata noastra, noi ii sufocam, ii distrugem pur si simplu. Tineretul de azi e lipsit de tot ce am avut eu in tinerete. Eu am avut parte de o tinerete frumoasa si linistita. E drept, in comunism, dar ce vina am eu ca m-am nascut in 1946? Si noi am prins destula saracie, Craciunuri fara nimic pe masa, disperare, necazuri… Dar eram tineri si iubeam viata. Mi-au placut lucrurile frumoase, barbatii, iubirea.

• Crezi ca ei nu iubesc?

Azi sunt prea multe calcule, azi totul e sub semnul supravietuirii. E un stres urias, fiecare aduna si scade, atat ca unii impart banii de intretinere, telefon, mancare, scoala, iar ceilalti impart bugetul si milioanele tarii, intr-un fel sau altul. E trist ca nu incepe nimeni ziua cu zambet si frumusete. Stresul e o boala grozava.

• Esti pesimista, trista si prea neagra pentru un interviu.

Dar eu n-am fost asa. Am fost vesela, bucuroasa mereu, mi-a placut sa rad, sa cant, sa iubesc. Cand am iubit, am facut-o cosmic. Prietenii ma chemau mereu sa-i inveselesc. Acum ma ocolesc. Cred ca ii sperii. Totul s-a dus. Daca as fi numai eu asa, poate lucrurile ar fi mai simple. Dar ma uit in jur – DEZASTRU. E asa de rau ca simt nevoia sa fiu singura si singuratatea e foarte rea. E urata. Te usuca. Te salbaticeste. Cand am iubit, am iubit cosmic, senin. Acum? Pe cine? Ce? De ce? N-ai timp. N-avem timp. Acum ii iubesc pe cei doi caini maidanezi care redevin din ce in ce mai umani, intelegatori, iubitori. Iar eu sunt din ce in ce mai salbatica. Cand ii bat, ca trebuie si asta, sau tip degeaba, sau rabufnesc din cauza vietii grele, aud in eter: 'Ce ai, omule? De ce te-ai ticalosit si salbaticit?'.

• De ce esti singura?

Asta e. E o boala fara tratament cu medicamente si fara ajutor de la Comunitatea Europeana. Te descurci tu, singur.

• Si eu care am vrut sa fac un interviu despre o actrita cunoscuta si respectata cu marea sansa de a fi iubita de Silviu Purcarete si de a juca in Franta… Am pornit de la un bilant si am ajuns la o tristete galbena si tare ca palinca.

Nu am vrut-o! Eu nici nu dau interviuri pentru ca nu ma simt indrituita si apoi noi, actorii, suntem acum sub un con de umbra. Nu mai suntem nici respectati, nici iubiti. E o parere! A mea!

• Si totusi… Cine esti tu, Coca Bloos?

O fiinta care se lupta din greu cu viata.

• In 1980 se tulburase lumea actoriceasca deoarece se spunea ca a aparut o actrita teribila care frazeaza ciudat, care da volum cuvintelor, care are un farmec potopitor si straniu. Tu erai.

Eu? Nu cred. Nu ma recunosc.

• Tu erai! Luasei un premiu pentru Duffy din 'A cincea lebada' de Everac, la Teatrul Dramatic din Brasov.
Rolul acela teribil l-am jucat cu actorii mari de la Brasov. Aveam 33 de ani. Eram indragostita nebuneste de un barbat minunat. De aceea cred ca am stralucit asa de tare, am fost frumoasa, sexoasa, desteapta si foarte talentata. De aceea am luat premiul intii.

• Si ce ai facut dupa ce ai luat premiul?

Am plecat la Piatra-Neamt. Eu, de felul meu, sunt aventuriera. M-am mutat de sapte ori. Imi placea din cand in cand sa-mi strang catrafusele si sa plec. Si asa am ajuns la Marea Scoala de la Piatra-Neamt, definitorie pentru devenirea mea ca actrita. Am gasit acolo ce nu aveam, ce-mi lipsea, ce nu facusem…

• Adica? Ce nu aveai?

Adica Institutul de Teatru.

• Tu n-ai dorit dintotdeauna sa fii actrita?

Ba da. Dar intai valul m-a dus spre Facultatea de Filozofie. Dupa ce mi-am facut datoria civica, adica stagiunea de trei ani la Sibiu, la ziarul Tribuna Sibiului, premeditat mi-am luat lumea in cap si am urcat pe scena. Intai la Baia Mare, apoi ratacind prin tara. Teatrul e singura mea dragoste cinstita, puternica, adevarata, unde si eu am ramas cinstita, loiala, constanta. In rest am tradat, am fost lasa, am mintit, am si inselat.

• Stai! De ucis, n-ai ucis!

Cu cuvintele si cu gandul. Dar cine stie daca nu e mai grav?

• Bine. Cum a fost la Piatra-Neamt?

Scoala mea. Acolo am invatat tot ce nu stiam. Bucuria colectivitatii, am invatat ca nu sunt buricul pamantului, chiar daca am succes si ta­lent. Am invatat ca nu stiu nimic si ca trebuie sa invat si ca asta e fericirea. Respectul. Sa respect Publicul, care nu trebuie niciodata inselat, partenerii care fac parte din viata mea si, mai ales, am invatat sa ma respect pe mine. Piatra-Neamt a insemnat totul, adica tineretea mea.

• Vorbesti de parca esti un personaj din Tennessee Williams.

Adica sunt desueta? Sau prea romantica? Sau ridicola?

• Esti actrita! Vorbeste-mi de Purcarete.

Pe Silviu Purcarete l-am intalnit tot la Piatra-Neamt. Acolo, cu el, am jucat in 'Piateta' de Goldoni un personaj, Catte, pe care de atunci il port cu mine peste tot, care nu ma paraseste si-mi da putere. Aveam 40 de ani, am jucat-o pe 'Catte cu un singur dinte-n gura' si am primit Premiul ATM din 1986. La Catte ma gandesc cand plang si nu am nici o iesire.

• Crezi ca nu ai nici o iesire! Cu Purcarete intalnit si peste zece ani, cand ai fost nomina­lizata pentru acelasi premiu, doar ca denumirea de ATM a fost schimbata in UNITER. Danaos din 'Danaidele'… De ce nu ai luat premiu pentru rolul acela atat de straniu, misterios, venit din cosmos?

Nu stiu despre ce vorbesti.

• Despre nominalizarea ta la UNITER.

Nu-mi aduc aminte despre asta. Danaos a fost traversarea unei experiente fascinante pe scena. A fost un rol limita. Mosneagul Danaos a trebuit sa fie legenda, mitul care este. Si eu a trebuit sa intru in acest angrenaj.

• Te-ai mai intalnit cu Purcarete?

Da. Anul acesta la Limoges, in Franta, in spectacolul 'Capetele afaritilor prajite pe gratar si ardei copti'. Un text dupa fascinantele povestiri din '1001 de Nopti', spectacol in decorurile lui Helmut Stürmer si muzica lui Vasile Sirli.

• In limba franceza?

Sigur. Am fost o romanca printre francezi, la Théatre de l'Union din Limoges.

• Deci te-ai intalnit cu Purcarete in trei spectacole. Eu am crezut ca ai facut cel putin treizeci…

Purcarete a fost singurul regizor care mi-a sadit increderea-n mine, in talentul si-n posibilitatile mele. Cu el ma simt chiar actrita. Purcarete crede in mine si ma face sa simt asta. El a gasit in mine acel sambure clovnesc pe care-l am si de care acum am uitat.

• Si ceilalti regizori? Cred in tine?

Da! Dar de la el, de la Purcarete, eu iau lumina. De multe ori in roluri mari sau mici am gandit disperat: 'Ce dracu caut eu pe corabie? – doar am facut Facultatea de Filosofie'. Joc in spectacole dar, ca si ceilalti, nu mai ridic ochii spre cer, spre peticul albastru, nu mai am grija de frumusete, nu mai dau generos celorlalti bucurie. Totul e facatura si crispare.

• Fantazezi!

Nu! S-a pierdut respectul pentru scena sfanta. Vremurile sunt crunte si actorii le oglindesc. N-am ce face! Eu am uitat tot ce-am invatat la Piatra-Neamt. Dar nu mai am puterea tineretii sa-mi iau catrafusele si sa plec aiurea. Adica vreau sa spun ca nu ma mai simt pe scena nici frumoasa, nici talentata.

• Si totusi Coca Bloos!

Aici brusc, abrupt, se termina un interviu luat cu 10 ani in urma. Mi-e frica s-o intreb pe Coca Bloos daca ceva s-a schimbat in bine de atunci.

Citeşte mai multe despre:   interviu,   teatru,   coca bloos

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

O toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, a fost furată din Palatul Blenheim

O toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, a fost furată din Palatul Blenheim
Un vas de toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, care făcea parte dintr-o expoziţie de artă de la Palatul Blenheim, Marea Britanie, a fost furat sâmbătă dimineaţă. Postul de radio...

Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest

Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest
Galerie Foto O meditație elegiacă asupra morții și a creației venită de la un extravagant maestru spaniol,  o peliculă burlescă despre rădăcini și identitate, o satiră socială demolatoare și inclasabilă, o...

Aventura Minimest, în cel mai bogat program pentru copii de până acum

Aventura Minimest, în cel mai bogat program pentru copii de până acum
Galerie Foto Vacanța s-a terminat, dar pentru cei mici adevărata aventură e pe cale să înceapă. Cât ai zice Minimest, între 4 și 13 octombrie, Bucureștiul se transformă în capitala distracției pentru copii. Amuzante,...

În ziua în care împlinește 100 de ani de la înființare, Opera își deschide larg ușile și își dezvăluie cortina!

În ziua în care împlinește 100 de ani de la înființare, Opera își deschide larg ușile și își dezvăluie cortina!
V-ați dorit vreodată să ridicați pe furiș cortina și să aflați misterele din spatele ei? Miercuri, 18 septembrie 2019, vi se îndeplinește dorința!        La 100 de ani de la înființare,...

Musicalul “Familia Addams” deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti

Musicalul “Familia Addams” deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti
Galerie Foto În zilele de 13, 14 și 15 septembrie, premiera pe ţară a musicalului “Familia Addams” – regia şi coregrafia Răzvan Mazilu, va deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti. Spectacolul are...

Complexitatea muzicală excepțională a Festivalului este dublată de o anvergură impresionantă

Complexitatea muzicală excepțională a Festivalului este dublată de o anvergură impresionantă
Galerie Foto Pe lângă valoarea lor simbolică, numerele sprijină mai buna înțelegere și evaluare a dimensiunilor, fie că vorbim de timp, spațiu, volum ș.a.m.d. Anvergura excepțională a Festivalului Internațional George...

Interpretul de muzică populară, Bogdan Șeitan, s-a stins din viață

Interpretul de muzică populară, Bogdan Șeitan, s-a stins din viață
Cântărețul de muzică populară, Bogdan Șeitan, a murit la vârsta de 31 de ani. A fost solist al Ansamblului Folcloric "Ghiocelul" din Câmpina și al Ansamblului Folcloric "Perinița"....

AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o călătorie care vindecă durerea despărțirii

AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o călătorie care vindecă durerea despărțirii
AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o piesă care vorbește despre durerea care rămâne în inimă după o despărțire. Videoclipul piesei are un aer nostalgic, iar AMI este o prezență diafană cu o vo...

Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, o relație complicată pe marile ecrane. ”MO”, din 4 octombrie în cinematografele din România

Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, o relație complicată pe marile ecrane. ”MO”, din 4 octombrie în cinematografele din România
Galerie Foto Dana Rogoz, Mădălina Craiu și Răzvan Vasilescu sunt protagoniștii filmului ”MO”, regizat de Radu Dragomir.  Filmul va putea fi văzut pe ecranele din România de pe 4 octombrie. SINOPSIS: Mo şi...

Galeria românească de artă contemporană Mobius prezintă Expoziția „Sub Aceeași Noapte Înstelată” la Contemporary Istanbul

Galeria românească de artă contemporană Mobius  prezintă Expoziția „Sub Aceeași Noapte Înstelată”  la Contemporary Istanbul
Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul anunță prezența, în premieră la Istanbul, a Galeriei Mobius la târgul de artă Contemporary Istanbul, ce va avea loc în perioada 12 – 15 septembrie...

Vernisajul expoziției „Imaginile lui Enescu”: muzica lui Enescu prin ochii artiștilor români

Vernisajul expoziției „Imaginile lui Enescu”:  muzica lui Enescu prin ochii artiștilor români
Galerie Foto Pe data de 16 septembrie, la ora 19.00, la Biblioteca Națională, în sălile Papirus, Pergament și Scriptorium va avea loc vernisajul expoziției și decernarea premiilor primei ediții a Concursului Național de...

Toată lumea la bord cu Dem Creativ

Toată lumea la bord cu Dem Creativ
Până la sfârșitul lunii septembrie, în lumea lui Dem (Pasajul Universității din București) e încă vacanță! Pornim în scurte călătorii prin tărâmuri de poveste cu cel mai bun ghid posibil – Adrian...

Scriitorul Gabriel Chifu se întâlnește cu publicul parizian cu prilejul lansării ediției franceze a volumului În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată

Scriitorul Gabriel Chifu se întâlnește cu publicul parizian cu prilejul lansării ediției franceze a volumului În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată
Galerie Foto Ediția în limba franceză a volumului de poezie În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată de Gabriel Chifu, cu titlul Poèmes (Personne n'a jamais ressuscité dans ma ville), publicată la Editura La traductière,...

Începe DokStation 4, ediția disco

Începe DokStation 4, ediția disco
A patra ediție DokStation Music Documentary Film Festival începe joi, 12 septembrie, în mai multe locuri din București. Selecția de anul acesta cuprinde șase documentare despre evoluția muzicii disco, dar și...

Cyber-concert la Filarmonica Sibiu, în cadrul Festivalului ”George Enescu”

Cyber-concert la Filarmonica Sibiu, în cadrul Festivalului ”George Enescu”
Un concert-eveniment susținut de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu  condusă de dirijorul Cristian Lupeș alături de soliștii FRANCESCO TRISTANO - pian și MICHAEL BARENBOIM - vioară va avea loc...
Serviciul de email marketing furnizat de