Duncan şi Esenin, pe scena de la Odeon

Piesa americanului Martin Sherman 'Cand Isadora dansa' (premiera ab­so­luta in 1985), apreciata in Occident si prezentata pe mari scene ale lumii, este mai degraba 'pour les connaisseur'. Autorul prezinta o zi din via­ta de cuplu a doua figuri legenda­re – celebra dansatoare nascuta in Ame­rica Isadora Duncan, pre­tu­i­ta in lume, si la fel de renumit, dar in lu­mea sa literara din Rusia si fosta Uniune Sovietica, poetul Serghei Ese­nin. Textul insa nu pare sa ii fi interesat prea mult pe creatorii de spectaco­le din Rusia pentru a-l pune in scena. Acest titlu este legat totusi de numele unui mare actor rus, Oleg Mensikov, interpretul lui Esenin in montarea de la 'Globe Theatre' din Londra (1991).

La noi au fost atrasi de piesa Ada Lupu, care a si tradus-o, montand-o la Teatrul Natio­nal din Chisinau, si Razvan Mazilu, care a folosit aceeasi traducere pentru varianta sa scenica de la Teatrul Odeon din Bucuresti. Amintim ca Mazilu a pus in scena textul si in Grecia, la Teatrul Meli din Atena, acum doi.

O iubire posesiva
Spectacolul bucurestean o are in rolul Isadorei pe Maia Morgenstern, o alegere excelenta pentru a o prezenta pe cea care iubea cu patima, ob­se­dant, pe barbatul cu 18 ani mai tanar decat ea – sarmant, cuceritor, sensibil, dar totodata aprig, brutal, betiv, depresiv. Ea – de 46 de ani, iar el, Esenin de 28.

La Paris, in 1923. Trecuse un an de la casatoria lor la Moscova, de unde plecasera imediat dupa ce si-au unit destinele. Isadora si sotul sau, Serghei Esenin (Mihai Smaranda­che), se trezesc cu greu. E miezul zilei. Ea e la picioarele lui. El, respingator prin gesturi, comportament ce nu e simpatizat de prietena Isadorei – Mary Desti, interpretata de adorabila Rodica Mandache, vechea (ba­tra­na) si buna sa prietena, care o in­deam­na sa lucreze, sa tina spectaco­le, sa castige bani. Isadora e falita. Dar Isadora are nevoie de bani pentru a deschide o noua scoala de dans in Italia; are nevoie de bani si pentru a-l duce la Moscova pe Esenin, care tanjea dupa societatea de acolo, dorea acasa.

In strainatate el era ignorat, din cauza scandalurilor in care se implica. Apoi nu vorbea decat rusa. Isadora era respinsa in Occident din cauza simpatiei ei pentru bolsevici.

Pe scena de la Odeon, un decor sim­plu: carcasa de lemn a unui pian, fara picioare, cu claviatura la vedere. In interiorul pianului dorm cei doi soti. E un fel de dormitor. Apoi pianul e masa in timpul unei petreceri, e pianul la care canta Alexandros Elio­po­los (Vlad Logigan, pe acelasi rol cu Andrei Runcanu), un tanar pianist grec, bo­te­zat de mama sa si Duncan, care vine sa o cunoasca pe Isadora si sa afle de ce a primit numele ei. Obiectul suge­rea­za (la final) si un cavou, cel al Isadorei. De asupra carcasei pianului e suspendat un plafon fragmentat... aidoma unor destine faramitate. E perioada cand casnicia celor doi e zdrunci­na­­ta de ciocni­rea a doua caractere puternice si total di­ferite. Esenin nu mai suporta 'muierile'. Aici mai e Jeanne (actrita Jeanine Stavarache) – femeia in casa care vorbeste doar franceza.

Apoi vine Miss Belzer (Oana Ste­fa­nes­cu), pe post de traducatoare a lui Ese­nin, caci nu se intelegea cu ni­meni. Apare si un italian, luat drept consul, dar nu era decat un 'contopist' (Mircea Constantinescu).

Talentul, o povara
Replici in diverse limbi, fara a fi traduse, cu exceptia catorva indicatii, insa farmecul si forta pe care actorii le imprumuta personajelor dau nas­te­re unei creatii tragicomice in­che­ga­te profesionist de Razvan Mazilu (regia si coregrafia). Mai e un perso­naj in spectacol: Spiritul Isadorei – Isadora ta­na­ra, dansand, interpretat de balerina Monica Petrica. E poezia dansului. Rolul Isadorei e implinit. Nu stiu insa cat de mult poate fi inteles, in piesa lui Sherman, talentul poetului Esenin, cel care s-a considerat la vremea sa al doilea poet al Rusiei, dupa Puskin. Cu atat mai mult cu cat destinul lui a fost poate mai dramatic decat al Isadorei Duncan.

Cei doi s-au intors la Moscova in 1924, dar s-au des­par­tit. Esenin s-a recasatorit, pentru a patra oara oficial, dar a murit in ultimele zile ale anului 1925. A fost gasit intr-o camera de hotel in Sankt Petersburg spanzurat. In aceeasi camera a scris, cu sange, ultima sa poezie. Avea 30 de ani.
Contemporanii sai spuneau ca talentul i-a fost povara. Sinuciderea lui este pusa sub semnul intrebarii de vreo 20 de ani incoace, in Rusia.
Isadora Duncan a murit la 50 de ani, intr-un accident, in Franta.