Emil Hossu, pe ultimul drum

Lume multa a fost sambata la Cimitirul Bellu, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe actorul Emil Hossu. Frigul nu i-a oprit pe oameni de diferite varste sa stea afara sau in capela rece, langa sicriul cu trupul neinsufletit al actorului, in timpul slujbei religioase. Prohodul a avut loc pe Aleea Artistilor, Emil Hossu odihnindu-se acum in apropiere de Gheorghe Dinica.

Barbati si femei – plangand si aplaudand. Grea parea despartirea…
E foarte grea despartirea de un om considerat bun. "A fost om bun", au tot spus oameni de cultura si nu numai, din momentul mortii lui Emil Hossu. Unii, mai tineri, declarau ca le-a fost "model de omenie", altii ca "era un om extraordinar, un om minu­nat"; "Omul – painea lui Dumnezeu". Iar Sorin Oprescu, care venise, in dupa-amiaza zilei de vineri, la Teatrul Nottara, unde era depus actorul pentru o ultima scena din aflarea sa pe pamant, motiva cu emotie de ce ii aduce omagiul: "… pentru ca a fost un om – om, om, cu O mare, de aceea sunt aici". Edilul Capitalei spunea ca odata Hossu a avut nevoie de el "profesional, la spital" si "a ramas o relatie" intre ei, "ca intre doi oameni civilizati".

Cimitirul Bellu, imbracat in mantia alba a acestui anotimp, caci za­pa­da se asternuse peste morminte, adaposteste tot mai multi artisti cunoscuti. Doar cu o ora si jumatate inainte de a-l lasa in cripta pe Emil Hossu, in apropiere, pe aceeasi Alee, fusese inmormantat regizorul Tudor Marascu, care decedase pe 22 ia­nuarie, la Paris, in urma unei boli necrutatoare. Sicriul regizorului si sicriul actorului au fost alaturi in capela o noapte si o jumatate de zi. Ce destin! Cei doi lucrasera cu cativa ani in urma un spectacol la "Nottara": "Doi pe o banca". Marascu – regizor, iar Hossu si sotia sa Catrinel Dumitrescu ii interpretau pe cei "doi pe o banca" din piesa lui Aleksandr Ghelman.

Emil Hossu, la 70 de ani pe care ii implinise pe 24 noiembrie 2011, juca la "Nottara" in mai multe spectacole. A disparut din aceasta lume poate asa cum ar fi vrut: in teatru, inconjurat de cei apropiati, de co­legi si prieteni. In seara de 25 ianuarie, inainte de inceperea reprezentatiei cu "Aniversarea", intr-un moment ce si-l dorea relaxant, Emil Hossu pleca… Prin ultima suflare a soptit doar "Mama…".

Vineri, sicriul cu trupul ne­in­su­fle­tit a fost depus in holul Teatrului de pe Bulevardul Magheru. Trupa – in­du­rerata. Prietenii lui buni – indure­rati. O mare de flori – in jurul actorului. Mari actori – veniti sa-i spuna "Dormi in pace!", printre care Mari­a­na Mihut, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Virgil Ogasanu, Coca Bloos, Dorina Lazar, Razvan Vasilescu ­si multi, multi altii. Horatiu Ma­la­ele, Mircea Diaconu si Dan Hossu, fiul din prima casatorie al regretatului actor, au fost mereu acolo, langa sicriu. Iar la cimitir au venit, pe langa colegi de trupa, si George Mihaita, si Alexandru Darie, si George Ivascu, si Ioan Razvan Dinca...

Durerea o sfasia pe Catrinel Dumitrescu. Alaturi de ea au fost colegii, apropiatii si fostii studenti. Uimitor, cum poate durerea sa-i uneasca pe oameni, cum disparitia unui om bun poate sa lase urme de suferinta. Emil Hossu a ramas pentru totdeauna intr-un colt zabrelit al sufletului celor care l-au iubit mult. Fie-i tarana usoara!