Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost un moment emoţionant în seara de 13 mai pentru echipa spectacolului ”Unchiul Vanea” de Cehov al Teatrului Bulandra: reprezentaţia programată a avut menirea să marcheze zece ani de la premiera acestei producţii.
A venit din America şi regizorul Yuri Kordonsky, cel care acum un deceniu monta pentru prima dată în România, pe atunci trăind în Rusia, la Sankt Petersburg. În zece ani, ”Unchiul Vanea” s-a jucat numai cu casa închisă de aproape 150 de ori, fiind văzut de circa 50.000 de oameni. Distribuţia (în ordinea indicată de autor) este aceeaşi, deci nu s-a schimbat: Serebreakov – Victor Rebengiuc, Elena Andreevna – Ana Ioana Macaria, Sonia – Andreea Bibiri, Voiniţkaia – Irina Petrescu, Voiniţki (Unchiul Vanea) – Horaţiu Mălăele, Astrov – Cornel Scripcaru, Teleghin – Ionel Mihăilescu, Dădaca – Mariana Mihuţ, Argatul – Şerban Pavlu.
După atâta amar de vreme, căci zece ani e foarte mult pentru o creaţie scenică în care rolurile sunt interpretate de aceiaşi actori, te întrebi cum e ”Unchiul Vanea”. L-am revăzut. Spectacolul e tot mare. Dar am profitat de prezenţa regizorului, creatorul care îşi urmăreşte în timp produsul scenic, repetând la un spectacol, după premieră, ori de câte ori este cazul, ceea ce la noi doar câţiva regizori mai fac aşa ceva. Pentru Kordonsky, spectacolul e un lucru viu, care suferă schimbări odată cu trecerea timpului. După reprezentaţia de vineri seara, l-am abordat şi mi-a spus că e stăpânit de un sentiment straniu:
”Au trecut zece ani de la premieră, e mult, dar ai sentimentul că ieri s-a întâmplat. Astăzi (13 mai – n.r.) m-am întâlnit cu actorii din distribuţie înainte de spectacol. E o tradiţie să repetăm de fiecare dată când vin în România. Ne aşezăm ca şi cum am porni la drum, conform unei tradiţii ruseşti, ca în ”Unchiul Vanea”. Aşa am făcut şi acum zece ani. Totodată e şi trist, pentru că timpul zboară. Distribuţia nu s-a schimbat. A trecut timpul peste fiecare actor. Cu un deceniu în urmă, toţi erau altfel. Aceşti zece ani se văd în spectacolul nostru, care nu e acelaşi, ca la început. E şi firesc. Are urmele anilor trăiţi: cu bucuriile şi amărăciunile fiecărui interpret în parte. Aceşti zece ani lasă un fel de cicatrice pe inimă şi riduri pe frunte, care intră în spectacolul nostru. Acesta e cel mai important lucru”.
Pentru Kordonsky, longevitatea creaţiei scenice înseamnă foarte mult. Şi nu pentru ”succese şi aplauze, ci pentru că laşi o parte din tine în acest spectacol”.
”Este o parte importantă din noi. Ne schimbăm şi spectacolul îşi schimbă şi el viaţa. Asta înseamnă că e viu, că dialogul continuă: dialogul cu Cehov, dialogul cu actorii, dialogul cu tine însuţi. Îi sunt recunoscător destinului că acest spectacol trăieşte”, a mărturisit regizorul, care şi-a văzut spectacolul, după premieră, de vreo cincisprezece ori şi de fiecare dată avea emoţii.
Spectacolul ”Unchiul Vanea”, care se joacă pe scena Sălii Izvor, a fost ”remunerat cu diverse distincţii, printre care Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Palermo - octombrie 2001) şi Premiul UNITER pentru cea mai bună regie - Yuri Kordonsky (2002).
