Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La “Zilele Teatrului Nottara”, eveniment desfăşurat de curând, pentru a treia oară, au avut loc nu numai spectacole şi momente aniversare (căci aşa a fost la primele două ediţii), dar şi discuţii foarte necesare lumii implicate şi interesate de fenomenul teatral. Astfel, ideea directorului interimar al instituţiei, Marinela Ţepuş, de a invita în cele trei zile dedicate mini-festivalului de pe Bulevard atât actori şi regizori, cât şi directori de teatre şi de festivaluri, critici şi teatrologi, editori de carte de teatru, dar şi sociologi, a fost una lăudabilă. Mai ales că s-a pus accent pe teme de multe ori ocolite.
Problema banilor resimţită tot mai mult în Cultură (acest domeniu parcă e blestemat, e mereu la coadă, uitându-se că inteligenţa individului unei ţări se formează ca urmare a valorilor materiale şi spirituale, care trebuie create permanent şi comunicate de instituţii de cultură), le dă tot mai multe sugestii celor care se află la cârma unor teatre să găsească soluţii de supravieţuire, dar să gândească proiecte şi programe, să atragă publicul, să nu-l dezamăgească, că de altfel îl pierde.
Programul evenimentului a fost destul de consistent pentru cele trei zile anunţate. Pe lângă colocviul “Cartea de teatru – memorie şi prezent”, la care s-a vorbit nu numai despre greutăţile de a publica şi difuza producţia editorială de acest gen, dar şi despre apariţia totuşi a multor titluri bune şi interesante, despre lipsa la noi a altor lucrări din domeniu existente în lume, a avut loc o dezbatere publică cu tema “Condiţia debutului. Oare (nu) se mai nasc vedete?”. Au vorbit profesori universitari, referenţi literari din teatre, studenţi, tineri artişti. O primă concluzie: avem tinere talente, depinde cum sunt îndrumate, depinde cum sunt ajutate de cei aflaţi la conducerea teatrelor, dar depinde mult şi de aceşti tineri; unii dintre ei ar trebui să fie mai activi, să bată la uşi. De ei depinde viitorul teatrului, căci astăzi tot mai multă lume se întreabă: cine ia locul marilor artişti ajunşi la senectute sau care ne părăsesc.
În cea de-a treia zi, Marinela Ţepuş a făcut cunoscut ideea de a pune aici de un festival. Şi nu unul oarecare, ci consacrat unei manifestări a dificultăţilor pe numele ei “criza”. Să i se spună la prima ediţie, preconizată pentru 2013, “Criza comediei vs Comedia crizei”. Propunerea unui asemenea festival vine de la un teatru independent din Franţa. Să fie şapte zile cu şapte spectacole în şapte limbi din şapte ţări din Europa, în care criza îşi face de cap. În contextul aceleiaşi teme, s-a vorbit şi despre identităţi, despre festivalurile din Bucureşti şi din ţară, despre necesitatea unor asemenea evenimente, căci sunt dedicate comunităţilor în primul rând, comunitatea care plăteşte taxele ca un teatru să funcţioneze, ca un festival să existe.
Evident, pentru nici o clipă nu s-a exclus cuvântul “valoare”. Un teatru trebuie să aibă grijă de valori. Un director de instituţie trebuie să se gândească la fiecare în parte, în special la actorii mari, la actorii care promit. Criticul Marina Constantinescu a adus mai multe exemple în acest sens, plecând chiar de la Teatrul Nottara, de la directorii care au format aici, de-a lungul anilor, trupa. A vorbit despre acei mari artişti – actori, regizori, scenografi – care au lăsat în memoria publicului spectacole, roluri excepţionale. În opinia sa, a dispărut un concept, cel legat de un program pentru trupă, pentru un actor anume. Trebuie să se iniţieze programe pentru câţiva ani. Marina Constantinescu e de părere că un director trebuie să invite în teatru regizori de top, ca să monteze.
Pentru festivalul axat pe “criză”, “Nottara” face comandă de piese. Pentru început, după cum a mărturisit directoarea, s-a apelat la Lia Bugnar, căci “ea scrie repede şi ceea ce scrie prinde la public”. Şi dacă va ieşi aşa cum îşi doresc organizatorii, s-ar putea iniţia şi un concurs de piese pentru următoarea ediţie. La acest festival al Teatrului de pe Bulevard urmează să fie nu numai spectacole, ci şi dezbateri cu sociologi, politologi pe ideea de criză.
Referitor la acest festival, actorul Mircea Diaconu, care nu este străin de această idee, spunea la întâlnire: “Sistemul itinerant ar fi: spectacolele celor şapte zile de festival să se mute de colo, colo, în Europa. Iar tema rămâne... Doamne fereşte să se termine criza!”.
Lumea în general pledează pentru festivaluri. Publicul le percepe ca pe nişte sărbători. Pledează pentru ele şi oamenii de teatru. Aşa se atrage atenţia asupra unui repertoriu, asupra unui teatru, asupra unor artişti, creatori...
Desigur, s-a făcut diferenţa între mari festivaluri şi mici festivaluri organizate în ţară, fie că sunt şi unele şi altele de nivel internaţional, exemplificându-se cu Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul de la Sibiu, Festivalul Shakespeare, Festivalul Interferenţe de la Cluj etc.
S-a amintit şi de coincidenţa perioadelor de desfăşurare a multor festivaluri. Dacă cineva menţiona că un festival nu se face pentru critici şi cronicari, căci tocmai aceştia nu pot ajunge la toate evenimentele organizate concomitent, altcineva remarca contrariul: un director de festival îşi doreşte să fie prezenţi la eveniment cât mai mulţi cronicari. “Când un director de festival se duce la finanţator după bani îşi face un dosar de presă. Aşa poate convinge...”, menţiona Marinela Ţepuş.
S-a adus în atenţie şi un proiect foarte bun în perioada dificilă pentru teatre, referitor la turnee. Din lipsa banilor aproape că nu se fac turnee prin ţară şi la Bucureşti. În acest caz, poate fi model un proiect al lui Mircea Diaconu, iniţiat în perioada când el era directorul Teatrului Nottara şi care funcţionează: proiect în regim de schimb de săli. În cele două săli ale Teatrului Nottara se joacă spectacole din ţară, iar trupa bucureşteană merge în teatrele respective, care au fost găzduite.
Se ştie că în teatrul românesc, ca şi în alte domenii, există multă zâzanie. Bunăoară, mereu apar discuţii referitor la selecţia în Festivalul Naţional de Teatru sau la nominalizările pentru Premiile UNITER. Aura Corbeanu, vicepreşedinte UNITER, spunea la una dintre discuţii că “trebuie să ne spunem păsul deschis, să nu ne supărăm”, că e foarte bine că există prilej de a ne spune părerea, prilejul fiind un eveniment teatral.
O prezenţă specială la Zilele Teatrului Nottara a fost cea a sociologului Alin Teodorescu, şeful Institutului de Marketing şi Sondaje (IMAS), care a anunţat că în curând vor fi cunoscute rezultatele unui sondaj comandat de Teatrul Nottara, această instituţie fiind interesată de statistica legată de activitatea sa, de activitatea teatrelor bucureştene. Specialiştii spun că un sondaj pe teatrele româneşti nu s-a mai făcut de 40 de ani.
