Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să fii sentimental şi totodată dur pe timp de război este probabil o luptă crâncenă între structura ta morală şi dorinţa de a supravieţui cu orice preţ. Pe timp de război iluziile nu-şi au rostul, ca pe timp de pace. Iar pacea e atât de scurtă încât nu mai ştii cum s-o trăieşti...
Anna Fierling, protagonista piesei lui Bertold Brecht, „Mutter Courage şi copiii ei”, vieţuieşte în plin război, având ca armă sentimentele sau vicleşugul. E o mamă autoritară şi totodată afectivă, e o mamă profitoare şi în acelaşi timp face exces de zel, e o mamă speriată de sărăcie dar renunţă la tot ce a acumulat pentru traiul familiei. E o mamă care maschează dragostea şi durerea pentru copiii săi. Această femeie, care face contrabandă pe câmpul de luptă, e obligată la compromisuri, numai să-şi ţină copii sub aripa sa. Ea, Mutter Courage (Mama Curaj) încearcă să-şi apere progeniturile (doi fii mari şi o fiică mută) de pacostea din jur, dar e nevoită să le renege, în anumite momente critice. Aceste caracteristici formează textura personajului brechtian, creat de actriţa Rodica Negrea în spectacolul „Mutter Courage”, o producţie a Teatrului Mic. Directorul de scenă Victor Ioan Frunză a regizat spectacolul având în minte ideea exilului. El ştie ce înseamnă exilul, căci mama sa a fost nevoită să se refugieze din Bucovina de Nord, trecând graniţa cu o grenadă în mână, aşa că pentru el, cel din familie, o stare ambulatorie şi primejdioasă a războiului (tema principală a piesei) face parte, precum îmi mărturisea, dintr-o amintire destul de vie.
Rodica Negrea este aici mama dominatoare şi sensibilă, mama ocrotitoare şi îndurerată, mama infamantă şi îngăduitoare. E mama care nu mai ştie cum să trăiască bine în vreme de pace. E mama ce supravieţuieşte copiilor săi. Spiritul ei uman stăpâneşte drama trăită pe timp de război.
Ţinându-se cont de aptitudinile artistice ale Rodicăi Negrea au fost selectaţi ceilalţi zece actori. Pe Katrin, fiica mută, o interpretează Ilinca Manolache, fiica Rodicăi Negrea: mamă – fiică, în viaţă şi în scenă. Ele reinventează, printr-un joc firesc, gesticulaţia tragicului, ceea ce şi-a dorit şi regizorul. Pentru public, surpriza a fost, desigur, tânăra actriţă, care a dovedit prin acest rol complex şi deloc uşor că nu a greşit atunci când a ales calea părinţilor săi (Dinu Manolache şi Rodica Negrea), cea a actoriei. Sub bagheta regizorală, îndrăznesc să spun fermecată, a lui Frunză, Ilinca Manolache a trecut cu acest rol în galeria tinerilor actori de valoare ai teatrului românesc. Rodica Negrea este ajutată în conturarea pregnantă a rolului Mutter Courage şi de Mircea Rusu (rolul Bucătarului), care demonstrează aici nu numai că este un mare actor, ci şi că ştie să cânte minunat (în spectacol, unii actori cântă live, acompaniaţi în scenă de o mică orchestră care interpretează muzica lui Paul Dessau). Am în memorie excepţionalul cuplu scenic Rodica Negrea – Mircea Rusu în spectacolul „Darul Gorgonei” de Peter Shaffer, creat la Teatrul din Târgovişte de acelaşi Victor Ioan Frunză, care s-a bucurat (vorba dânsului) că acuma a putut, împreună cu aceşti doi artişti, să marcheze o reîntâlnire, însemnând „un cerc care s-a închis frumos peste timp”. Din echipa de actori fac parte şi Claudiu Istodor (Preotul), Andreea Grămoşteanu (Yvette), Cuzin Toma şi Ştefan Lupu (fiii lui Mutter Courage), dar şi Avram Birău, Petre Moraru, Radu Zetu şi Bogdan Talaşman, toţi având evoluţii interesante în acest spectacol.
Deosebită, şi de data aceasta, e scenografia Adrianei Grand, care a realizat un decor din multe cutii, aidoma unui depozit de muniţii, dar şi costume militare şi civile, pentru care a găsit o formulă de asociere foarte reuşită între haina militară şi cea civilă.
În general, este vorba despre un spectacol vizual, profund, în care e marcată trăirea cu intensitate. Emoţia transmisă e tot ce contează.
