Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Caracal, lumea nu se satura de teatru. S-a vazut acest lucru in cele opt zile de festival, un eveniment menit sa puna in valoare superba cladire, cu interiorul si exteriorul ei, dar si sa aduca publicului de aici repere ale artei spectacolului, sa-l ajute sa recupereze ceea ce nu i s-a dat, din punct de vedere spiritual, ani si ani in acest spatiu.
Mai multe informatii si imagini de la Festivalul de Teatru de la Caracal, organizat de Miscarea de Rezistenta impreuna cu Primaria Orasului Caracal, gasiti pe site-ul www.mariustuca.ro
La Caracal, lumea nu se satura de teatru. S-a vazut acest lucru in cele opt zile de festival, un eveniment menit sa puna in valoare superba cladire, cu interiorul si exteriorul ei, dar si sa aduca publicului de aici repere ale artei spectacolului, sa-l ajute sa recupereze ceea ce nu i s-a dat, din punct de vedere spiritual, ani si ani in acest spatiu.
In numerele trecute ale ziarului, am relatat despre primele patru zile de festival, despre reactia publicului de aici si despre incantarea unor mari artisti de a juca pe aceasta scena. In a cincea seara (3 mai), la Teatrul "Stefan Iordache", caracalenii s-au amuzat la comedia Teatrului Odeon, "Pyramus & Thisbe 4 You", dupa Shakespeare. Acest spectacol creat de Alexandru Dabija e bazat pe scena mestesugarilor din piesa "Visul unei nopti de vara" si are patru variante, patru exprimari lingvistice diferite ale aceluiasi moment din text. Publicul a vibrat, "comunicarea" dintre artisti si spectatori a fost uimitoare.
Ne-a spus acest lucru actrita Dorina Lazar, care a jucat la Caracal si ca tanara actrita, acum multi ani, minunandu-se inca de atunci de frumusetea teatrului: "O reverenta organizatorilor, care au ales titluri foarte bune pentru publicul din Caracal, la aceasta a doua editie". Rodica Mandache marturisea ca a fost si ea aici cu multi ani in urma: "Am vazut teatrul, care era imbatranit, dar frumos. Pe urma am aflat ca a ars, ceea ce a fost pentru mine ca o durere personala. Am aflat, apoi, ca va fi refacut. Am simtit ca un rau s-a topit…". Ionel Mihaileanu s-a bucurat ca a jucat deja de patru ori in doi ani pe aceasta scena, cu spectacole din Bucuresti: "Am fost impresionat de teatrul refacut, care este extraordinar. Se vede ca au grija de el oameni cu suflet mare. Daca asemenea lucruri s-ar intampla in toata Romania, asa cum se intampla aici, in aceasta miscare de rezistenta rezistenta prin cultura, fireste ar fi absolut demential…". Pavel Bartos s-a entuziasmat: "… Daca cineva m-ar intreba vreodata cum as vrea sa arate teatrul meu, as raspunde: mic, intim, asa ca acesta. Ceea ce am vazut aici e aproape de catharsis…".
Pe 4 mai, s-a jucat spectacolul "O lume pe dos" (trei piese intr-un act), o productie ArCuB. Selectia textelor si regia apartin Iarinei Demian, care si joaca in una din piese. In toate trei, este vazut Tudor Chirila, interpretand roluri care il solicita mult. Despre prezenta in acest festival, pe aceasta scena, Iarina Demian, care a mai fost aici pe cand era foarte tanara, spunea ca este fascinata, ca are impresia ca "nu e adevarat ca exista un asemenea loc".
Tudor Chirila a jucat acum pentru prima data la Caracal si desigur parea impresionat de teatru, care e "frumos, cald si are o acustica foarte buna". El a afirmat: "Nu este un teatru foarte mare, dar inaltimea lui ii ofera anvergura si grandoare".
Sambata, 5 mai, a fost un Caragiale: "O scrisoare pierduta", in regia lui Alexandru Dabija (Teatrul de Comedie). Si de data aceasta au fost vedete asteptate: de la Marcel Iures, George Mihaita, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante la Valentin Teodosiu, Mihaela Teleoaca s.a. A asistat la spectacol si Radu Beligan (duminica a fost programat, in inchiderea festivalului, spectacolul "Egoistul", cu maestrul in rolul principal). Bucuria publicului s-a contopit cu cea a actorilor.
Marcel Iures remarca, pentru Jurnalul National, ca Marina Constantinescu si Marius Tuca au riscat pornind un asemenea festival, dar… a iesit frumos, "e de-adevaratelea". "Daca inainte vorbeam despre atmosfera din oras, despre cat de timizi sunt oamenii, unii poate nostalgici, altii poate uimiti de faptul ca exista in orasul lor o asemenea bijuterie, acum am vazut ca se aplauda aici ca la Scala din Milano. Vorbesc serios! E un public care rade la tot ce intelege si nu are nici o legatura cu ceea ce am crezut noi despre publicul larg din Caracal. Multumim lui Dumnezeu ca suntem aici! Cred ca putem vorbi de cel putin 25 de editii… Doamne ajuta! La teatru, toata lumea", indemna Marcel Iures.
