Marian Râlea, un actor-minune

Intr-un oras din America, e un concurs pentru copiii intre 4 si 12 ani. Se numeste "Ce talent ai?". Vin copii din toate orasele americane. La intrarea in cladirea unde se tine concursul, mare, sa se vada, scrie pe un banner: "Aici se nasc visele. Aici se zdrobesc inimile".
Unii sunt premiati, altii pleaca raniti, intreband "dar unde am gresit, n-am gresit... am dansat cat am putut de bine".
Sunt invatati cu competitia de mici. Sunt invatati cu nedreptatea de mici. Cand faci un lucru bun, cand ai succes, cand esti constient de valoarea ta, daca nu esti atent, te prinzi in curba...
Caut o logica a simtirii!
Marian Ralea este un actor-minune. Are o putere pe scena rar intalnita. Proceseaza genial situatiile si le transforma-n hrana spirituala de care avem atata nevoie.
Sunt prietena cu el, il admir, nu lipsesc de la premierele lui, vorbim des la telefon, si totusi, cand il vad pe scena ma simt in tunelul timpului, in plin miracol.
Marian Ralea a primit de la Dumnezeu un filtru sufletesc. Datorita acestui filtru, el vede lumea mai luminoasa si pe oameni mai frumosi. Ca sa poata folosi acest dar dumnezeiesc, el se foloseste de multa munca si suferinta. "Suferinta" e un cuvant pretentios, dar asta e adevarul.
Capteaza aceasta suferinta din viata, de la cei suferinzi, si o transforma acolo in scena in tot ce are de daruit. Daca ai norocul sa fii pe scena langa el, el schimba, el poate schimba pozitia tuturor lucrurilor. Actorii nu prea-si dau seama de asta, sunt vanitosi si infuriati, dar regizorii da.
Pe rand, si l-au disputat ca pe Ariel, Mihai Maniutiu, Tompa, Ducu Darie, Dragos Galgotiu, si acum acest magnific Kordonsky. Regizorii sunt inspirati de el, pornesc la drum cu sufletul. E un lucru!
Toti actorii sunt talentati, dar unii ajung cu degetele la cer.
Are Marian Ralea un fel de a aborda rolurile ­ trece printr-un fel de fereastra in mintea oamenilor si se joaca. Ii face vulnerabili. Le face o perfuzie cu candoare. Candoarea e primita ca un dar, alteori ca o povara. Dar el e tenace si se daruie mai departe. Asculta-mi vocea... ascult-o! Si n-o sa mai simti nici o durere!
Unul dintre ultimele sale roluri, in "Ingropati-ma pe dupa plinta" de Pavel Sanaev, e un copil de 9 ani. Iubit dureros si salbatic de bunica lui, interpretata in felul ei uluitor de catre Mariana Mihut.
Toti actorii din spectacol fac mari creatii.
Dar Marian Ralea mi-a daramat constructiile, mi-a marcat anul de gratie 2012, m-a uluit, m-a facut sa-mi aleg strategii noi pe scena si-n viata.
Marian Ralea joaca acest biet sufletel care poarta o povara grea de boala crunta, fara nici un artificiu. Doar cu interiorul lui sufletesc. Are 1,86 m inaltime, e cu un inceput de chelie, dar eu cred ca e Sasa, baietelul care a preluat durerea lumii. Si toti spectatorii. Copiii l-au vazut doar pe Sasa, niciodata pe actorul care-l joaca.
Nu stiu cum isi alege UNITER-ul juriile, nici nu stiu cine a fost in comisie, dar premiul UNITER nu l-a luat Marian Ralea.
Si noi toti, am fost foarte multi care in fata acestei nedreptati am avut inima zdrobita. Dar aceste lucruri se-ntampla...
Si ne-am iubit mai mult. Caci Dragostea este singurul sentiment care vindeca boala tuturor singuratatilor.
Toate au un pret.
Si Marian Ralea plateste dragostea lui pentru spectacolele pentru copii, care-i pastreaza nealterata ingenuitatea si bucuria darului.
Il invidiez pe Marian Ralea pentru ca se trezeste din somn si-l suna Mihai Maniutiu si pune cu el "Viata e vis" de Calderon de la Barca, la Timisoara.
N-am mai vorbit de mult cu Marian, dar Yuri Kordonsky l-a chemat la Sibiu pentru ultimul lui spectacol, si la ultimul telefon, Sandu Dabija l-a chemat tot la Sibiu pentru Platonov de Cehov. Rolurile vin nenumarate si importante spre Marian Ralea. Si el le face ca nimeni altul ­ ca acel Rege Lear de la Cluj care a trecut nevazut ­ el fiind una dintre propunerile cele mai uluitoare ale personajului lui Shakespeare.
Dupa aceasta poveste despre un actor-inger care coloreaza viata cu minunate culori ­ cu riscul ridicolului nu sterg ce am scris pentru ca atata candoare, puritate, uimire, mai ales uimire ­ pe care le avem daruite in doua-trei roluri pe an in toate locurile din tara ­ e un lucru rar. Rar!