Mi-e dor de Ştefan Iordache

Mi-e dor de Stefan Iordache. Golul ramas prin plecarea lui e urias. A fost atat de important el, lucru stiut si in viata, dar mai ales acum cand nu mai e; eu raportez tot ce mi se intampla la acest gol. Radu Beligan, parcimonios foarte in aprecieri, dar care nu se joaca insa cu valoarea, spune despre el: 'Stiu ca oamenii sunt reticenti la auzul unei declaratii absolute si totusi nu ezit sa spun ca il consider pe Stefan Iordache cel mai mare actor al unei generatii de talente uimitoare, care apare o data la 50 de ani.

Mi-e dor de Stefan si incerc sa-l recompun in amintire. Incep sa uit multe lucruri. Sa fac acel efort dureros si sa ma transport in tineretea noastra si sa mi-l aduc aminte cand juca Arturo Ui in piesa lui Brecht si cum ascensiunea lui nu mai putea fi oprita, era luminos ca mierea de toamna si avea un farmec potopitor. Juca in «Strainul» – Andrei Sabin, era insingurat, neindemanatic, vesnic indragostit, susceptibil si de aceea prea serios, tacut, rezervat.

N-avea dusmani, toata lumea ii cauta prietenia. A pasit de la inceput pe caile gloriei in aceasta meserie ce i-a adus ceea ce putini oameni au in viata, si anume sansa de a confunda munca de fiecare zi cu placerea. Avea o liniste ciudata, care ascundea mari nelinisti, framantari purificatoare, care-i aduceau in ochi lumina. A debutat in acel deceniu al furiosilor care priveau inapoi cu manie si aproape in toate rolurile au regasit revolta cauzelor pierdute.

Avea har! Avea candoare! Si mai avea ceva nedefinit, care ne face pe noi cei care l-am cunoscut sa ne inecam in golul lasat foarte gol. Iubea teatrul cu spaima si seriozitate.

Si ma gandesc la el si la patima lui pentru teatru si scriu ca o rugaciune vorbele lui Ingmar Bergman despre actori, vorbe care-l definesc atat de bine pe Stefan Iordache: «Iubesc actorii, le iubesc profesiunea, curajul, dispretul fata de moarte. Imi plac actorii, imi place scena».

Ascultati linistea de acolo, acea liniste populata de toate fantasmele. Rasul, furia, toata energia mentala, simtirea autentica si prefacuta. Totul ramane pe scena continuandu-si in secret viata. Il aud, il simt cateodata. De asemeni ingeri, stafii sau oameni obisnuiti ii simt, da. Iubesc teatrul, toate aceste teatre vechi, care sunt ca niste viori de o sensibilitate infinita, rafinata, imaginativa, si pentru ca miracolul sa se produca, apar actorul, cuvantul, spectatorul. Este tot ce avem nevoie pentru ca sa intram pe taramul fermecat. Sunt foarte legat de teatru si de actori. Actoria este o chestiune de etica'.

Da! Asa e! Cred ca mi-e dor si mi-e jale de Stefan Iordache, pentru ca avea etica meseriei, acea demnitate a Actorului cu majuscula care la el era ceva frust si abrupt –imi lipseste Stefan Iordache.

Era magic, glosar de afinitati elective. 'Actorii sunt cei care se vad si cei care nu se vad.' Pare nedrept, dar nu e! Nu-l retii deloc pe X, orice ar face, si te uiti dupa Y chiar daca nu face nimic si mai e si in fundul scenei. Actorii sunt miscare, voce, expresie, nemiscare, magie. Totul poate fi inchipuit. Actorii sunt cei care fac totul in mersul nostru spre taramul fermecat unde ne regasim.

Mergeti la teatru, oameni buni, salvati-va! Acolo veti gasi solutiile pentru existenta voastra tulburata. Veti gasi actorii care nasc personajele si pe care noi, semenii lor, ne putem baza. Acolo veti invata din nou sa radeti din toata inima. Sa stiti ca fac acest Laudatio via Stefan Iordache pentru ca festivalul dedicat lui, de la Caracal, mi se pare inceputul unor lucruri bune intr-ale culturii. O salvare!

Cultura e importanta in viata unui om pentru ca are putere de catarsis:

'Actorii aceste aparitii/ Ratacitoare/ Care urca mereu/ Dealuri abrupte in directii rasfirate./ Paratrasnete de vremuri,/ Ei iau din viata si binele, si raul/ Si-l transforma in hrana spirituala/ Fara de care nu se poate trai'.

Mi-e dor de Stefan Iordache! Mi-e dureros de dor! Si ma bucur ca Teatrul din Caracal, acea splendida constructie, frumoasa, demna, rafinata, eleganta se va numi Teatrul 'Stefan Iordache'. Ma bucur ca mai-marii orasului au facut o alegere atat de buna. Ma bucur ca acest festival va continua. Mi-au telefonat zeii din Olimp ca va fi editia a doua – negresit, orice s-ar intampla!