Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piesa lui Tudor Muşatescu “Titanic vals”, montată chiar în anul apariţiei, 1932, în importante teatre naţionale, văzând apoi lumina rampei pe diverse scene româneşti, dar şi străine, nu este astăzi un text pe care mulţi regizori să-l aibă în vedere pentru un proiect teatral, de aceea piesa nici nu este bine cunoscută publicului tânăr. Însă spectacolul creat de Alexandru Dabija la Teatrul Odeon scoate în evidenţă esenţa textului, cu accente pe detalii ce fac producţia foarte actuală. Remarcabilul creator ştie să spună povestea în scenă în aşa fel încât textul uitat sau “rătăcit” prin analele timpului să revină ca o întâmplare curentă şi care să placă, să uimească (ne-a demonstrat acest lucru şi cu “Gaiţele”, şi cu “escu”, şi cu versiunile sale după Ion Creangă...).
Montarea “Titanic vals”, pe care o recomandăm fără rezervă, este programată în această lună la 17 şi 18 ianuarie, la Sala Majestic. Alexandru Dabija nu se aventurează întru a face adaptare, de dragul de a ieşi din comun. Nu e o creaţie cu “artificii”, de dragul de a străluci. Procedeele ingenioase folosite sunt însă cele care coagulează ideiile din text cu rostirea replicilor, jocul actorilor, cu scenografia (decoruri - Helmut Stürmer, costume – Corina Grămoşteanu). E un spectacol pe cât de simplu, pe atât de antrenant. E un spectacol bine gândit, bine lucrat şi bineînţeles bine jucat. Şi se fixează în mintea publicului.
În viaţa familiei lui Spirache Necşulescu (întruchipat de Ionel Mihăilescu), un om blând, funcţionar conştiincios, care nu-şi doreşte decât linişte şi pace în casă, vin, unul după altul, naufragii de tot felul. Din titlul metaforic al piesei izbucnesc în fascicule accidentele. Bavardează membrii acestei familii, fie despre numele date de tata-mare copiilor lui Necşulescu: Sarmisegetuza (Nicoleta Lefter), Traian (Marius Damian), Decebal (Ruxandra Maniu) şi mamei lor – Dacia (Antoaneta Zaharia), fie despre averea unchiului lui Spirache, un om foarte bogat şi bătrân, care, atunci când va muri, îi va lăsa-o nepotului, despre ideea de a se îmbogăţii, despre ce va face fiecare cu partea sa de avere... Zgomot mare în familia cu trei copii răzgâiaţi, dar şi cu o fiinţă foarte cuminte, talentată şi din nefericire şoantă – Gena (Sabrina Iaşchevici), fiica lui Necşulescu din prima căsătorie, cu o nevastă interesată de un loc cât mai înalt în societate şi cu o mama-mare, Chiriachiţa (Dorina Lazăr), soacra afurisită şi atotputernică.
S-a anunţat că va fi vânt puternic. Atunci s-au gândit cei din familie că pe Marea Neatră poate fi o furtună... Doar unchiul lui Spirache plecase cu vaporul Tracia la Constantinopole? Chiriachiţa se întreabă dacă în Marea Neagră sunt gheţari. Şi în acel optimism exasperat se invocă “crivăţul”. Se află din ziar că “Tracia” a naufragiat, că unchiul nu a supravieţuit. Îmbogăţit, Spirache e accidentat sufleteşte, căci îşi pierde şi mai mult liniştea. Apoi apar alte naufragii: în amor, în politică...
Familia nu ar avea un portret integru, construit în scenă foarte rafinat, fără personaje din afară, interpretate de Rodica Mandache, Pavel Bartoş, Ioan Batinaş, Alexandru Papadopol, Anda Saltelechi.
Întreaga echipă de la “Odeon”, implicată în spectacol, dă strălucire acestei comedii valoroase a lui Muşatescu, devoalându-i actualitatea.
